21 nov. 2017

IN MEMORIAM
TREI ANI FĂRĂ CULIŢĂ TĂRÂŢĂ
 Pe 6 decembrie 2017, ar fi împlinit 65 de ani


Ing. Culiţă Tărâţă,
 între semeni, la TCE 3 Brazi, în 2008 
Miercuri, 22 noiembrie 2017, se împlinesc 3 ani de cînd Culiţă Tărâţă a plecat la Domnul. Peste puţine zile, de onomastica sa, pe 6 decembrie, ar fi împlinit 65 de ani, zi pe care o sărbătorea împreună cu oamenii din preajmă, firesc şi generos, fără emfază sau preţiozităţi, aşa cum îi şade bine unui om simplu, înnobilat de măsura lucrurilor şi de bunul simţ.
Culiţă Tărâţă, fiu de ţărani din Iucşa-Bozieni-Neamţ, s-a dus la Ceruri înainte de vreme, năprasnic şi nedrept, deşi mai avea atîtea lucruri de făcut pentru ţară şi pentru semenii săi, cărora le-a consacrat întreaga sa viaţă, cu necruţare de sine, cu nădejdea că românilor şi României le vor fi mai bine.
La dreapta Domnului, unde cu binemeritare a fost chemat, Creştinul, Românul şi Omul Culiţă Tărâţă veghează nesmintit şi îndreptăţit ca năzuinţele sale să se împlinească. 
Doamne, ajută-l!


Preşedintelui de Onoare al revistei Calu Iapa - de la înfiinţare, în 1997 – CULIȚĂ TĂRÂȚĂ, Omagiul pios al fondatorilor, colaboratorilor şi cititorilor! (Traian SOCEA)

16 sept. 2017

Mircea Dinescu, flagrant cu gulaş „Bolohan”


Traian SOCEA

Mircea Dinescu, între Vasile
Ostahie şi criticul Cristi Livescu
Vasile Ostahie, poreclit din tată-n fiu, „Bolohan”, a comis-o iar, vineri-seară. Adică, forţa împrejurărilor l-a fericit ca tocmai Mircea Dinescu, scriitor şi neîntrecut bucătar TV, să-şi alinte papila gustativă cu rodul măiestriei sale gastronomiceşi, pre nume gulaş, de inspiraţie ungurească şi aclimatizare-asortare moldovenească, pentru că la Terasa de vară Ceahlău din Piatra Neamţ se săvîrşi tărăşenia, pe de-a-ntregul...
Cu vîrtos patriotism local, spun celor ce nu ştiu că Vasilică s-a născut, crescut şi dezvoltat mare Master Chef la Piatra Şoimului( odinioara comună Calu Iapa), iar cu orgoliu provincial declar pe proprie răspundere că insul este văr bun cu mine( mama lui – Ileana, şi tatăl meu – Ioan, Dumnezeu să-i odihnească!, fost-au fraţi).



Aşadar, desluşiţi patriotica mîndrie ce m-a cotropit, văzînu-mi neamul apreciat de Mircea Dinescu, 

"Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plînge..."

Mircea Dinescu, apropo, inconfundabil...

 care mă cucerise înainte de a-l întîlni în amfiteatre, la sesiunile de examene de la Facultatea de Ziaristică de la Bucureşti ( unde furăm colegi de an, eu la „Zi”, domnia sa la „ Fără frecvenţă”)...

Prin urmare, maestrul Mircea Dinescu a participat la Tîrgul de Carte, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Neamţ de cîteva toamne bune şi frumoase în urmă, ambiţia dîntîi a preşedintelui acesteia, ing. Mihai Apopii ( de loc din Oanţu, la o aruncare de baltag peste munte, de pe a noastră stîncă a Şoimului, şi el fiindu-mi coleg de şcoală) se conturează inimitabil, în sensul că această manifestare a devenit tradiţională, din moment ce la Piatra Neamţ vin zeci de scriitori, edituri şi editori, asociaţii culturale etc.
De bună seamă, oriunde s-ar afla, Mircea Dinescu îmbie lumea la bună dispoziţie şi cuvenită purtare prin simplitatea gestului şi pilda grăirii omului om dintre şi printre oameni, cărora le-a şi înfăţişat ultimul său volum de poezie „Colier din bomboane de colivă”, ca un preludiu al itinerariului gastronomic programat pe terasa de vară Ceahlău.
Ehehei, aici se petrecu flagrantu’. Înaintea celor protocolare frugalităţi, în momentul planificat, în faţa-i i s-a îmbăţoşat un castron cu gulaş, care i-a fermecat cerul gurii şi s-a strecurat hoţeşte pînă-hăt, la răspîntiile ficatului propriu. O asemenea desfătare lirică nu i se întîmplă nici pe malul Dunării, la propria sa Cetate, aşa că poetul, pătruns de curiozitate, a întrebat cine-i artistul care-a moldovenizat ungureasca udătură. Păi, cin’ să fie, decît vărul Vasilică, pe care patronii terasei îl invitaseră anume a prepara bucate generatoare de inspiraţie divină cărturarilor prezenţi la Tîrgul de carte nemţean.
Fireşte, maestrul Dinescu a fost condus la locul faptei, adică la bucătăria isprăvniciilor vărului Bolohan, de la care a şi-ncercat să afle secretul bunătăţii: treaba cu portocala, a cărei zeamă Chef Dinescu o prăvale şi-n brînza cu smîntînă, n-a ţinut. Drept care, Poetul l-a invitat pe Vasile Ostahie-Bolohan în emisiunea „Politică şi delicateţuri”, realizată pentru TVR 1, şi care, cel mai probabil, va fi filmată la conacul Cetate, din judeţul Dolj(proprietate Dinescu), unde vărul meu va da o probă de măiestrie şi la alte bucate. Inclusiv, la tocăniţa de berbecuţ, pe care i-a servit-o şi lui Decebal Traian Remeş, care, în 2007, pe cînd era ministrul Agriculturii, a fost în ospeţie la stîna pastorală a lui Adrian Socea şi a părintelui Nistoreanu, de pe muntele Gorganu, din comuna noastră, Piatra Şoimului(  curioşii pot vedea în arhiva revistei Calu Iapa reportajul de atunci, n.a.).
Bolohan, în 2007, pe muntele Gorganu,
 asistat de fostul senator Liviu Bumbu...
Ş-atunci, Remeş a încercat să-l tragă de limbă, să afle secretele sale bucătăriceşti. Geaba, Bolohanu’ l-a împachetat civilizat, pînă ce ministrul s-a resemnat!...L-am consolat pe dată, spunîndu-i că reţetele au la bază ingrediente, ierburi şi descîntece desluşite de pe o inscripţie încrustată pe ceramica unui vas găsit pe dealul de deasupra casei sale, într-un teritoriu al cetăţii dacice Horodiştea, unde academicianul Radu Vulpe a descoperit mari comori ale istoriei noastre, cu ocazia săpăturilor arheologice desfăşurate aici în perioada interbelică.

Mîine seară, duminică, 12 septembrie 2017, Vasile Ostahie - Bolohan va susţine un alt „ recital gastronomic” , tot pe terasa de vară Ceahlău, cap de afiş fiind „tocăniţa de berbecuţ la ceaun”.         

23 aug. 2017

Unde eşti, copilărie?!...


Traian Socea, iulie 2017, la Pensiunea -bijuterie 
Măieruş, Tarcău - Neamţ.
Vali, versurile tale îmi amintesc de acelaşi teritoriu, al copilăriei tale şi, deopotrivă, a mea, chiar dacă la puţin ani distanţă. O bucurie mare, cît un sîn plin cu mere dăruite de ţața Aneta lui Ababii, pe furiș, exact cînd ieșeam smochiniți din știoalna de la cotul dealului lui Decebal, ițită numai de Domnul tocmai acolo, înspre capătul livezii îngrijită măiestru de stăpînul fructelor, bădia Neculai, soțul Anetei, Domnul să-i odihnească!...
 Era semnalul că cei vreo 10 ştrengari ai cotunei trebuie să adunăm cele 10 -12 vite de pe pășune, să le mînăm către acasă, într-o gălăgie de parcă pe uliță intra cireada Gostatului. Erau anii copilăriei mele, deceniul al șaptelea al veacului trecut, veac ce nu mai seamănă decît "parțial color" cu actualul...
Știoalna de la Decebal mai trăiește doar în conturul minții mele, "piscină" inundată de apa pîrîului Iapa, lăcrimat de Munții Tarcăului, pilduitor de limpede în fertilele veri ale prunciei mele inimitabile, asemenea cum şi Soarele-și făcea cuib tocmai pe creștetul meu, de la 15 iunie pînă la 15 septembrie, cît dura vacanţa mare, negreșit!...(Traian SOCEA)





Copilărie
Autor, Vali MEREUŢĂ

Vali Mereuţă, la reîntoarcerea din vacanţă
Trecut-au ani ca clipe
Dar mintea îmi stă trează,
Amintiri ne-nvechite
Lăuntrul mi-l vibrează.

Ca o mireasmă ruptă
Din timp trecut, dar viu,
Dorinţe mă inundă
Copil azi să mai fiu.

Livezile din coastă
Mă strigă şi mă cheamă
Să le uit nu mă lasă,
Mi-e dor de orice creangă.

Cărări prin iarba mare
Veneau din megieşi
Şi din deal către vale,
Se-ntâlneau la cireşi.

Şi mărul cel domnesc,
Mesteacănul cărunt,
Bătrânul rafalesc,
Ei, astăzi, nu mai sunt.

Căsuţa văruită
Cu prispă şi cerdac,
Livada înverzită,
De suflet s-au legat.

Copii ne adunam,
Ca să ne hârjonim
Şi râdeam şi cântam,
În podul plin cu fân.

Să stau noaptea pe baltă
Acum, din nou mi-e dor,
S-ascund coşu-ntr-o ştioalnă
Şi leasa într-un şfor.

Tepşanul drept din luncă
De ce nu mai e, Doamne?
În minte îl am încă,
Dar l-au luat puhoaie.

Din crengi de-arin şi lozii,
Pătuli în lunca deasă
Le împleteam cu toţii,
Uitam să merg acasă.

Nu voiam masa caldă,
Simţeam că am de toate,
Agudul de la baltă
Şi-un sân de mere acre.

Nu uit o viaţă-ntreagă
Ce fericit eram,
Copilărie dragă
Ce-aş vrea să te mai am!

- 2017 -



15 iul. 2017

Poveşti adevărate, de prin sate adunate...

                               
            EURO DISCOUNT, blazon pentru Piatra Şoimului

                                Vasilică & Ciprian, fii ai comunei
Traian SOCEA

Vineri, 14 iulie, obşteştile cumpărături...
În urmă cu aproape 20 de ani, din comuna Piatra Şoimului, deja mulă lume luase calea străinătăţii. Se ştie, Săvineştiul gîfîia a pieire, pe la Roznov cele cîteva unităţi de producţie îşi dădeau duhul, iar oraşul Piatra Neamţ intrase şi el în moarte clinică, tot în privinţa sucombării întreprinderilor ce odinioară prosperau. Mii şi mii de salariaţi îşi pierdeau locurile de muncă, trimişi fiind în şomaj, primind pomană compensaţii meschine, anume calculate de diriguitorii vremii. Prin 2010, se ajunsese ca aproape 40% din cei 9.000 de locuitori ai comunei, marea majoritate fiind tinerii, să fi fost plecaţi în Italia, Spania, Germania, Franţa, Anglia, Grecia, precum şi-n alte zări.
Aşadar, în urmă cu aproximativ 20 de ani, de la Piatra Şoimului, tinerii Vasilică ALBAŢĂ şi Ciprian PAISA( verişori, după mame) luau drumul Italiei. Învăţaţi de acasă, de la părinţi, cu munca, evident că, deşi de nu le-a fost uşor,  încet-încet, cu hărnicie şi devotament, au convins, devenind oameni de bază pentru angajatorii lor. Prin urmare, Vasilică şi Ciprian au furat meserie, lucrînd mai mult de cît trebuia pentru a-şi însuşi toate cunoştinţele şi rigorile în domeniul măcelăriei, carmangeriei, etalării şi comercializării produselor. În cîţiva ani, cei doi şoimari au cutezat să-şi deschidă propriile afaceri în Italia, pe care le-au şi extins, cu tenacitate şi profesionalism. Alături au atras români de la Piatra Şoimului, consăteni sau rude, care, în bună parte, s-au folosit de exemplul lor şi şi-au croit, la rîndul lor, propriile afaceri, deschizînd măcelării, laboratoare de carmangerie, magazine. Evident că Vasilică şi Ciprian şi-au dezvoltat afacerea, impresionînd prin seriozitate, calitate şi fermitate, de parcă s-ar fi născut în Italia şi ar fi respirat capitalism din pruncie. De bună seamă, cînd în august, luna vacanţei pentru „stranieri”, mulţi dintre consăteni se-ntorceau acasă, aflai despre cum se descurcă unul-altul.
Mărturisesc că mă bucuram de succesul lor, pentru că mulţi dintre ei deja se ancoraseră semnificativ în realitatea societăţii italiene, spaniole etc., semnul prosperităţii lor fiind, în principal, casele şi vilele ce prindeau semeţie în bătătura părintească. Evident că auzisem lucruri generoase, frumoase şi însufleţitoare, şi despre Vasilică şi Ciprian, îndeosebi de la Adrian Socea, care, înainte de a deveni veritabilul fermier şi constructor de astăzi, şi el a acumulat capital în Italia. Nu-i cunoşteam personal, ei fiind mai tineri decît mine şi locuind peste deal, în satul Piatra Şoimului. Sigur că m-am bucurat de povestea lor de succes, din patriotism şi din orgoliul că românii Vasilică şi Ciprian, de la Calu Iapa – numele de odinioară al comunei Piatra Şoimului – sînt oameni vrednici şi s-au impus într-o Italie nu mereu prietenoasă...
Vestea cum că Vasilică şi Ciprian vin acasă, să pornească o investiţie fără egal pentru comuna noastră, m-a entuziasmat. Cînd la ieşirea din Săvineşti, pe partea stîngă a şoselei ce duce la Piatra Neamţ, vis-a-vis de defuncta platformă chimică, se-ntrupa supermarketul lor, Euro Discount, mărturisesc că am trăit parcă propria-mi bucurie.

                       Salariaţii, aproape toţi de la Piatra Şoimului...

Imagine, aproape frontală, a ctitoriei V & C
Au trecut, iată, 9 ani de atunci, şi Euro Discount este un nume de referinţă în domeniu, dezvoltarea susţinîndu-se pe raportul rezonabil calitate/preţ al produselor de carmangerie, preparate în laboratorul propriu, după reţete tradiţionale, meşteşugite chiar de Vasilică şi Ciprian. La Eurodiscount, vin zilnic în jur de o mie de oameni, după inegalabilele preparate din carne de porc, de vită şi de pasăre, dar şi după fripturi, cefe şi cotlete... Apoi, păstrămuri de oaie, mezeluri şi cîrnaţuri care-ţi smintesc nasul de la locul său şi-ţi îneacă gura de salivă, într-atîta poftă provocîndu-ţi, văzîndu-le etalate în vitrine şi rafturi, atunci scoase din afumători sau din cuptoare.
La Euro Discount se lucrează în două schimburi şase zile din săptămînă, duminica programul fiind de la 7,00 la 14,00. Ei bine, un fapt ce-mi sporeşte patriotismul local: cei mai mulţi dintre salariaţi - aproape 100 - sînt de la Piatra Şoimului. Marea lor majoritate tineri, care fac naveta, cale de 6-10 kilometri pînă la Săvineşti, din toate satele comunei: Neguleşti, Luminiş, Piatra Şoimului, Poieni. De navetă, ca şi de masă( la cantina proprie) se îngrijesc Vasilică şi Ciprian. Tot de asemenea, patronii au grijă ca oamenii să aibă salarii şi stimulente adecvate, pe potriva prestaţiei fiecăruia.   

                               În ajutor celor care au nevoie

Aşa cum, mai de mult, am reţinut de la primarul comunei, domnul Neculai Nicorescu, Euro Discount, care îşi are sediul social în Piatra Şoimului, contează pentru administraţia locală, fiind întîiul agent economic contribuitor şi sub aspectul numărului de angajaţi, şi al cifrei de afaceri. Apoi, cu discreţie şi modestie, Vasilică Albaţă şi Ciprian Paisa sînt alături şi de şcoală, şi de biserică, şi de oamenii nevoiaşi.
Părintele Lucian Mocănaşu îşi exprimă mereu recunoştinţa pentru ajutorul celor doi, oferit şi pentru biserica din Neguleşti, şi pentru anasmblul „Datina străbună” de aici. La fel, familia Euro Discount a ajutat şi biserica de la Poieni, la construcţie şi la sfinţirea sa de către Î.P.S. Teofan, în toamna anului trecut. Tot fără tam-tam, cei doi patroni îşi arată solidaritatea cu cei aflaţi în necaz, suferinţa semenilor nelăsîndu-i indiferenţi; construirea unui adăpost deasupra capului unor nevoiaşi însemnînd alt gest de frăţietate omenoasă...

Ca persoană fizică, depun mărturie că marea majoritate a cumpărăturilor, inclusiv mărfuri industriale, le fac la Euro Discount, cam o dată pe săptămînă. Mai tot timpul, îi văd pe Vasilică şi Ciprian în echipamentul de serviciu, servind cumpărătorii alături de slariaţi, sau stînd de vorbă cu clienţii în chipul cel mai firesc, cu solicitudine, bun-simţ, bună-purtare. Cu Vasilică, ne salutăm cu amabilitate, cu demnitatea apartenenţei comune, a locului de baştină. Parcă tot timpul mă simt dator să-i spun că sînt foarte mulţumit de serviciile eleganţilor şi amabililor oameni ai familiei Euro Discount. Ciprian nu mă cunoaşte, însă ştiu că şi el e un om aparte, altfel n-ar face echipă cu Vasilică, n-aşa?!...

Ieri, vineri, a fost ziua mea de cumpărături. Azi, sîmbătă, scriu aceste rînduri. Cu bucurie şi cu nădejdea că precum Vasilică şi Ciprian vor fi cît mai mulţi. Şi la Piatra Şoimului, şi în România!... 
P.S.:  De bună seamă,Vasilică şi Ciprian desfăşoară afaceri de succes în continuare, în Italia.  La fel, şi alţi români de la Piatra Şoimului. Şi lor, şi tuturor, succes!





2 iul. 2017

Trubadurul Ispitei


      "Inspiraţíe caniculară" la Vali, întîmplată exact pe 1 iulie 2017, cînd mercurul se oprea la 38 grade Celsius, fix, la noi, la Calu Iapa. Mărturisesc că sînt invidios pe umbra inspiraţiei sale şi mă gîndesc pe unde-a găsit-o, dac-o fi şi căutat-o... 
      Sau că pe domeniile Mereuţă, peste care stăpîneşte, îl seduc Ispite imune la indicatorii temperatură-umiditate şi, respectiv, ultra-violete, fapt care, iată, îl fac şi "proprietar de inspiraţie-creaţie"...
      Frumos, Valentin, trubadur al Ispitei, frumos !... Ne ia şi pe noi "prozaicii" în incursiunile tale! Poate-poate...(Traian Socea) 


Seară de vară

Autor, Vali MEREUŢĂ

Vali MEREUŢĂ
Trudit, măreţul Soare,
După o zi prea lungă,
O rază, pe sub gene,
Din dos de deal aruncă.

Un orizont de sânge
Atinge, ca o plită,
Cerul stropit cu stele
Şi luna gârbovită.

O bufniţă ţâşneşte,
Se-ndreaptă către luncă,
Concert rural de broaşte
Răsună dinspre gârlă.

Simţirea îmi stă trează,
E ca-ntr-un paradis.
Un fluturaş dansează
Şi nu, nu e un vis.

Copacii iar respiră,
Îşi mai revin un pic,
Doar lilieci agită
Decorul obosit.

Văzduhul cerne viaţă
Şi-aşterne până-n zori,
Precum un ten de faţă,
O rouă peste flori.
-     2017 -


Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector