14 iun. 2017

Un om pilduitor,


Mihăiţă PANAINTE



Mihăiţă PANAINTE, cotropit de muzică,
 de tinereţe...
Trecuseră cîţiva anişori din deceniul al optulea, al secolului trecut. În „arealul” copilăriei mele, viaţa avea reguli aparte, sigur. Adică, pe uliţe sau pe drumul principal, populate cu belşug de colb şi bolovani, cei mici îi respectau pe cei mai mari, fie şi cu un an. Nu mai vorbesc de cei mai în vîrstă, cărora trebuia să le dai „Bună ziua!” de la distanţă, altfel mintenaş aflau părinţii, de la care o luai pe coajă sănătos, încît să-ţi intre bine minţile-n cap, să nu mai păcătuieşti.
 Ei bine, datoram respect celor mai mari ca mine şi fireşte, pretindeam, la rîndu-mi, de la cei mai mici. Aşa încît, ca revanşă, monitorizam puştimea din cotună, obligată să mă bage-n seamă cu noua adresare, recent intrată-n vocabular, „nenea Traian!”. Moştenita „ Bună ziua, bădie Neculai sau leliţă Grăpină!”, de pildă, îmi displăcea, părîndu-mi demodată. Recunosc că răposaţilor, de-acum, Neculai şi Grăpina nu le convenea deloc să-i strigi „Nene...!” sau „Tanti...!”. Mulţişori ani le-au trebuit celor din generaţia lor să priceapă că formula asta de adresare nu-i luare-n batjocură.
Aşadar, pretindeam respect. Premeditat, îi pîndeam pe cei mici să-mi umple traista orgoliului, aşteptînd ocazia ca doar eu să fiu cel mai mare, printre ei. Ei bine, între ei, Mihăiţă Panainte. Un pumn de om, care să fi avut vreo 5-6 ani, se evidenţia în gaşcă prin energia cu care se implica în toate jocurile, prin talentul de a impune regulile şi tenacitatea sa inovativă. Cu bunicul său, regretatul Costică Tărcăoanu, eram văr bun, fapt ştiut de Mihăiţă. Pe atunci, asemenea legături erau mult mai responsabile. Prin urmare, eram dator să-l ocrotesc, aşa cum şi eu eram, proporţional, pe ramura neamurilor. Şi o şi făceam, cu simpatie pentru omuleţul „iute ca brînza de 9 lei kilul”, din acele vremuri. Vremuri în care copchilaraia te-mpiedica peste tot, indiferent de anotimp. Vara, explorînd Movila, dealul Roznovanu, lunca şi gîrla Iepii - la chitici, cules de fragi şi multe plante, sau la păzit animalele din gospodăriile părinţilor... Iarna, mai ales la săniuş, pe dealurile şi pe dîmburile din apropiere: „Butură”, „Turnea”, „Biţu” şi „Tărcăoanu”, pe care puştimea se dădea în adevărate convoaie, într-un iureş şi-o hărmălaie de scotea lumea din hibernarea diurnă. Mihăiţă, cap-convoi, indiferent de incidente şi accidente, coordonîndu-i pe Titi Socea, Mihai Turnea, Ţica Ilie, Petrea Pomană ş.a. ....
(Traian SOCEA)


Continuare, pe www.crantanitori-de-ambe-sexe.com


2 iun. 2017

MAMA MEA


Autor, Vali MEREUŢĂ


Mama mea, suflet de aur
Eşti cel mai de preţ tezaur,
Cu drag ne-ai adus pe lume,
Ne-ai învăţat fapte bune.

Sinceră, cu faţa blândă,
Palme bătute de muncă,
Mamă, tu ai fost, să ştii,
Exemplu pentru-ai tăi fii.

Şi mamă şi profesoară
Ne-ai fost reală comoară,
Tatei, o bună nevastă,
Pentru toţi furnică-n casă.

Ne-ai făcut să înţelegem
Ce-i bun în viaţă s-alegem,
S-ajutăm, să fim mereu
Cu credinţă-n Dumnezeu.

Ne-ai vegheat copilăria,
Ne-ai învăţat ce-i frăţia,
Ne-ai spus vorbe dulci ca mierea
Şi-ai sădit în noi puterea.

Pe nepoţi şi pe nepoate
I-ai îndrăgit zi şi noapte,
Mamă, poate nu ţi-am spus
Că nimic nu-i mai presus.

Tu ai o inimă mare,
Pe copii n-ai supărare,
Chiar de-ţi greşesc uneori
Tu mereu îi ierţi uşor. 

Când îi ştii printre străini,
Ochii de lacrimi ţi-s plini,
Te gândeşti că-i greu afară
Şi-ai vrea să îi ai în ţară.

Pentru toţi te rogi mereu
Să n-aibă parte de greu,
De rău să fie feriţi,
Sănătoşi şi fericiţi.

Tot timpul grija ne-ai dus
Ţi-ai şters ochii pe ascuns,
De suferi sau ai nevoi
Nu te-araţi, să nu ştim noi.

Eşti surâs, iubire, floare,
Rază de vis şi de soare,
Să trăieşti mulţi ani, să fii
Fericită-ntre copii.

 Cu respect şi recunoştinţă, mamei mele!


                     Preţuire, doamnă profesoară!

      Lenuţa Mereuţă este profesor de matematică. A predat la Şcoala Luminiş cîteva decenii, de pe mîna domniei sale ieşind zeci de promoţii de elevi, acum ajunşi la rosturile lor, în ţară şi afară. Distinsa doamnă are doi băieţi, pe Vali, care are doi flăcăi( Valeriu - plecat în Anglia, şi Leonard - încă elev) şi pe Adrian, care, împreună cu soţia şi cele două fiice, sînt stabiliţi în Anglia de mai multă vreme.
    Imaginile de la nunta doamnei profesoare îmi sînt vii în minte şi-acum , după vreo 50 de ani de la eveniment, care s-a petrecut la casa părinţilor mirelui, Vasile, un bărbat deştept, frumos şi voinic, care s-a dus la Domnul nemeritat şi prea-timpuriu. Acum. nenea Vasile Mereuţă, care ocrotea şi alinta toată puştimea din cotună, sigur se află în dreapta Domnului. Prin urmare, toţi copchiii eram fermecaţi de cît de frumoşi erau mirii, iar faptul că mireasa abia terminase facultatea şi avea să ne fie profesoară ne sporea şi mai tare curiozitatea. În acele vremuri, doamna Lenuţa era printre primii fii ai satului care absolviseră o facultate. Evident, media mare i-a permis ca, la repartiţíe, i-a permis să aleagă a sluji chiar şcoala din comuna natală.
      Doamna Lenuţa este pensionară, locuieşte împreună cu fiul său, Vali, cu nora sa, Liliana, şi cu singurul nepot rămas acasă, Leonard. În inimă, fireşte, poartă dorul celor două nepoate, nepotului, fiului şi nurori sale, care-şi împlinesc destinul în Anglia.
      De bună seamă, împăcată că toţi, fii şi nepoţi, sînt bine şi fac lucruri temeinice, care o onorează. La fel e şi de miile de elevi pe care i-a învăţat cartea matematicii. 
      Săru' mîna, cu drag şi preţuire, doamnă profesoară. Mulţumim!(Traian SOCEA)






24 mai 2017

Ultima oră!


Potabilitatea apei „Izvorului de ochi” de la Neguleşti-Luţescu

Raport de încercare din  16 mai 2017
Coadă la "Izvorul de ochi"...

Traian SOCEA


La începutul lunii februarie 2017, doamna Roxana Şneider a prelevat probele de apă necesare analizării parametrilor săi fizico-chimici şi bacteriologici. Analizele au fost efectuate la DSP Iaşi, confirmînd potabilitatea acestei ape. Lucru pe care-l puteţi vedea în articolul „Potabilitate garantată”, publicat în revista noastră, în 6 martie 2017. Evident, acest fapt a bucurat multă lume care foloseşte apa de aici. Au fost, aşadar, „analizele de iarnă”.
Acum, prietenul şi consăteanul Petrică Ailenei, şef de divizie la Compania Apaserv Neamţ, ne-a oferit „analizele de vară” ale apei, ale cărei probe domnia sa le-a prelevat în data 16 mai 2017. Evident, şi acestea confirmă potabilitatea, chiar dacă unii parametri înregistrează valori sensibil-diferite faţă de cele din buletinul anterior. Prin urmare, acestea din urmă ilustrează relativitatea condiţiilor prelevării probelor, în sensul diferenţelor iarnă-primăvară-vară( prezenţa precipitaţiilor şi infiltrarea solului, pînă la vîna izvorului).
Aşadar, aşa cum şi oamenii locului spun, folosirea apei este optimă cîteva zile după ploaie sau după ce dezgheţul de primăvară s-a isprăvit. Indiciul este tocmai limpezimea apei pîrăului Iapa, a cărui albie se află la 60 de metri de izvor.
Mulţumesc, şi în numele cititorilor revistei Calu-Iapa, domnului inginer Petrică Ailenei! 

În facsimil, ultimul buletin:
Pentru lizibilitate, măriţi imaginea!
P.S.: Am fost întrebat de istoria "Izvorului de ochi" sau, cum îi mai spun unii, "Izvorul lu' Grasu", precum şi despre calităţile curative ale apei sale. Sigur, în revista"Calu-Iapa" am mai scris anumite lucruri. 
Cu mic, cu mare  către izvor, pe cărare...
Aşadar, de la oamenii locului, am înţeles că izvorul a fost descoperit de către muncitorii nemţi de la Fabrica de sticlărie, care a funcţionat în imediata apropiere pînă în 1913, cînd a fost mistuită de un incendiu. La fel, mi s-a spus că în zonă, acum peste o sută de ani, a existat o colonie muncitorească, locuitorii săi folosind apa pentru băut şi gătit. Calităţile curative ale acestei ape nu sînt o legendă, localnicii constatînd că, spălîndu-şi proprii ochi, văd mai bine. Ochii mei depun mărturie: văd mai bine, mai curat, mai limpede... Adevărat, în fiecare dimineaţă "risipesc" o cană de 250 ml. pe ochii mei. La fel fac mulţi contemporani din zonă. Prin urmare, pînă acum, apa n-a fost analizată şi din perspectiva proprietăţilor sale terapeutice. Inutil să vă mai spun că, ţinută în beci, de pildă, această apă nu se strică vreme îndelungată. Se pare că viţa izvorului traversează un zăcămînt de argint. Şi nu numai. Iată un posibil motiv al existenţei acestei APE VII de la Neguleşti.



17 apr. 2017

De-acolo-s eu...


Autor, Vali MEREUŢĂ
 
De-o coastă de Carpaţi
Frumoasă ca niciunde,
De locuri şi de fraţi,
Un dor sfânt mă cuprinde.

Hoinar mă poartă gândul
Prin ani şi nu mă lasă,
Să uit cum trecea timpul
Copil fiind, acasă.

Un verde nesfârşit
Contopit cu azurul,
E locul meu iubit
De-acolo-s eu, şoimarul.

De-acolo-s şi rămân
Sub plete de pădure,
În parfum de salcâm,
De zmeură şi mure.

De pe Rantău, din munţi
Şi din Cojoc, la vale,
Se-adună dintre stânci
O salbă de pâraie.

Din codri, printre maluri,
În două curge apa,
Prin coturi şi prin vaduri
Tărâm de Calu-Iapa.
  
Din Breahna-n Horodişte
Dealuri scăldate-n soare,
Peisaje de poveste
Cu vii, livezi, ogoare.

De-acolo-s eu şi-s mândru,
E-un loc ca un altar.
La el mă poartă gândul,
Trofeu de chihlimbar.

Case mari, colorate,
De oameni curajoşi,
Plecaţi prin alte state,
Oameni buni şi frumoşi.

Pământu-şi cheamă pruncii,
Chemarea lui e sfântă,
Că-i va ajuta sorţii
Nădejde trage încă.

Din toată lumea largă
Cel mai frumos, mereu,
E locul meu de suflet
Căci, ştiu, de-acolo-s eu !



2017 – Cu prietenie,
celor de-acolo”…


Legendă:
Rantău –pârâuşul-izvor al pârâului Calu.
Cojoc – pârâuaşul-izvor al pârâului Iapa.
Breahna – dealul din partea de sud a comunei.
Horodişte - dealul din partea de nord a comunei.

Calu-Iapa - …

Părintele Lucian Mocănaşu, har şi dar...

54 de ani de viaţă, în Sîmbăta Mare

Traian SOCEA
Cu Viorel Lupu, şi el un om
de nădejde al comunităţii

Între duioasele amintiri despre părintele Mihai Cotfas, cel care m-a creştinat în 1954, n-am voie să uit episodul în care i-am cunoscut, la începutul anilor 1990, pe tinerii preoţi Vasile Hanganu şi, respectiv, Lucian Mocănaşu. Se-întîmpla în casa bătrînească, a părinţilor mei, deja plecaţi la Domnul. Era hramul cotunei, în obişnuinţa locului, la care participau zeci de oameni ai natalului meu sat, statornici binecuvîntaţi de Dumnezeu, pe potriva misiunii părintelui Cotfas, aceea de a binevoi şi a binemerita pe oricare aflător în viaţă.
De bună seamă, mă uitam la cei doi tineri preoţi, desoperindu-i hotărîţi şi, prin urmare, pe deplin convinşi de nobilele sarcini ce aveau a îndeplini ca şi continuatori ai venerabilului părinte Mihai, parcă mai abitir stimulaţi de şfichiul grăirilor exprimate mai-mereu senioral de către regretatul preot.
Şi, atît cît mă pricep, vă mărturisesc, prieteni, că amîndoi tinerii preoţi nu-i înşeală aşteptările, referindu-mă la înfăpuirile lor. Ei bine, părintele Hanganu a rămas să continue şi să dezvolte opera predecesorului său, preotul Mihai Cotfas, în parohia Luminiş. A făcut-o, o face şi o va face nesmintit, înfăţişarea lucrurilor în parohie fiind lămuritoare cu asupra de măsură. 

Părintele Lucian Mocănaşu, la ceas aniversar...
Spectacol la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Lucian Mocănaşu a primit sarcina de a organiza o nouă parohie, cea din Neguleşti, satul cu cei mai puţini locuitori din comuna Piatra Şoimului. Nu ştiu cine-şi va fi imaginat atunci, la-nceput de ani ’90, ce contur va căpăta rîpa pe care astăzi se instaurează un adevărat complex parohial. Semnele certitudinii s-au arătat în 1996, cînd biserica era deja edificată şi sfinţită de Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în acele vremi.

Mihăiţă Panainte, cu învăţăceii săi
Mihăiţă, alte trăiri










Continuarea, pe crantanitori de ambe sexe

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector