4 iun. 2018

Munţii noştri aur poartă....



1 Iunie se săvârşi de puţine zile, însă consăteanul nostru Vali Mereuţă nu i-a rămas dator căci, iată, primesc de la el o poezie irumptă din mistuiri personale, familiale – nestrăine multor încă trăitori în ţărişoara noastră. Versurile lui Vali, în mănunchiul lor, te înduioşează şi te revoltă. Sunt, clar, expresia neputinţei părinteşti rostită ca un reproş adus ăstei omeniri, care, globalizând, pustieşte şi nimiceşte sentimente, simţiri, nădejdi...Înstrăinarea pare să devină nume propriu, dacă n-o fi şi devenit.... Cu dor de propriul fecior, care construieşte profit Perfidului Albion, Vali se „consoleză” scriind poezii, dar Liliana- soţia sa plînge...Plânge tare des, lucru care pe câţi impresionează, oare?!....Oare cui îi pasă că cei aproape 4 milioane de fii ai acestui pămânz românesc, ce-şi rostuiesc viaţa prin zările lumii, şi-au lăsat acasă 8 milioane părinţi. Şi 16 milioane de bunici, topiţi de dorul atâtor milioane de nepoţi...români! Dar, parafrazând poetul, " Munţii noştri aur poartă/Noi bătem la altă poartă!" (Traian SOCEA)  



Vali Mereuţă, iunie 2018
De ce?

Vali MEREUŢĂ


De ce-am luptat să fim mereu
Uniți la bine și la greu
Și-avem în schimb doruri fierbinți,
Copii departe de părinți?

De ce-au plecat ca puii-în zbor
Copii ce-au lăsat răni ce dor,
Spre altă casă, spre alt grai,
Lăsând acasă-un colț de rai?

De ce-au părăsit sfânt pământ
Să-l țină-n suflet și în gând
Departe, prin străine zări,
Să-l calce doar de sărbători?

Părinți să aibă dor nespus
După copiii ce s-au dus...
De ce, Stăpâne-ai lăsat, oare,
Să plângă mame la icoane?

N-au suferit destul de mult
Sărmanele, cât i-au crescut,
De ce s-ajungă-n dor de fii
Să mângâie fotografii?

Pământul plânge-ndurerat...
De ce vlăstarii i-au plecat?
Bătrânii au tremur în glas
Fără de sprijin au rămas...

De ce-am ajuns din vremea toată
Mai dezbinați ca niciodată
Și limba noastră strămoșească
Fii de români să n-o vorbească?

De ce-a rămas a noastră țară
S-o facă unii de ocară?
Ca țara noastră îndrăgită
S-ajungă-o țară jefuită...

Din cer, te rog Doamne, cobori
Și fă-ne iarăși zâmbitori,
Ajută-ne și spune-ne
Cum Ți-am greșit, când și de ce?

Prosperă-mi țara mea frumoasă
Și-adu-ne copiii acasă,
Pentru părinți și gliei lor,
Stâlpi de nădejde-n viitor!!!






22 apr. 2018

Primăvară


Vali MEREUŢĂ

Au dat din nou cireșii-n floare,
Bondarii bâzâie mocnit,
Natura iar e-n sărbătoare,
În cuiburi berzele-au sosit.

Alintul razelor de soare
Desface flori de păpădii,
Pe verde crud de trufandale
Pictând tablourile vii.

Și via-a plâns de bucurie
După noianul ce-a trecut,                                       
Lăstari cu frunza rozalie
Spre raze aurii se duc.

În rochii albe de mirese
Flirtează prunii prin livezi,
Cu fin talent de florărese
Te-opresc, involuntar, să-i vezi.

O gingășie-n jur plutește
Pe-un firicel suav de vânt,
Boare plăcută de miresme
Te-nmoaie precum un sărut.

Într-un ocean de clorofilă
Se scaldă mieii zbânțuiți,
Mărgăritare mici de rouă
I-ating și-i face fericiți.

Surâd pe câmpuri floricele
Cu puritate de virgine,
Răsună tril de păsărele
Învăluindu-ne-n iubire.


aprilie, 2018


3 mar. 2018



Vali MEREUŢĂ - „trîntă cu Timpul”

Vali MEREUŢĂ;, 3 martie 2018
         Temperaturile aste arctice sau, mă rog, polare sigur au fost „ meteorologite în taină, de propria-i fibră” de către prietenul Vali Mereuţă, socotind că receptorii juneţii domniei sale, aflîndu-se la post, nu ne-au avertizat, nici „parţial color” asupra vremuirilor ce veniră asupra noastră. 
        Sigur, pe consăteanul nostru nu vremuirile-l preocupă, ci, cred, implacabilul vremurilor – anume Vali Mereu'[comprimarea timpului fizic al Pămîntului pe care încă ne mai aflăm! Ş-apoi, na!, tehnolgia ne biruie pe toţi, în sensul facerii de lucruri, uimitor de lesne şi, evident, atît de repede. Ş-apoi, să nu dai crezare spuselor precum că timpul terestru, din 1980, a ajuns la 16 ore –reale, din cele 24 actual măsurate?!...
        Totuşi, ştiindu-l de vreo 30 de ani, cutreierînd lunca şi dealulurile neasemuitei noastre copilării, zic că Vali îi un fel de neam cu Tesla, diferenţa fiind că prietenul nostru-i încărcat de-o nostalgie aparte, transmisă prin alte unde mineralogice.
Vali, ne pui pe gînduri, iarăşi!
(Traian Socea)

Timp
Vali Mereuţă -

Umblăm prin viaţă, făr-un bun reper
Căci viaţa însăşi e un labirint,
Iar visele uşor-uşor ne pier,
Cândva, ne-atinge lacrima de timp.

Ne batem joc de el, facem risipă,
Nu-l preţuim, dar timpul e zglobiu,
Iar spre final mai vrem măcar o clipă
Să fie “mai tîrziu”, nu „prea târziu”!...

Cât suntem fericiţi, îl păcălim,
Căci lui nu-i pasă cât îl crezi de scump,
De-om şti cu toţi cei dragi să-l folosim,
N-or să ne doară urmele de timp.

Asemeni unui vânt periculos,
Scutură zilele ca pe-un frunziş,
Ne lasă sigur fără tot ce-am fost,
Timpul se scurge mereu pe furiş.

Doar melancolici, peste câtva timp,
Cu gândurile vom zbura-n trecut,
Și critici pentru-al vieţii noastre film,
Vom ști ce-am pierdut, când timp am avut…

De nu trăieşti şi nu iubeşti la timp,
Acele clipe n-or mai reveni,
Fii viu în suflet, n-aştepta gândind
Că mâine, tot ca azi vei putea fi.



- Martie 2018 -





5 dec. 2017

Culiţă Tărâţă ar fi împlinit 65 de ani.


De Sf. Nicolae, pe 6 decembrie 2017 
+ De 3 ani, pe 22 noiembrie 2014, s-a dus la Domnul


Între oameni, în 2008, Zăneşti-Neamţ

CULIŢĂ TĂRÂŢĂ ar fi împlinit, pe 6 decembrie, 65 din de ani.
Din păcate, în 22 noiembrie 2014, a plecat la dreapta Domnulului, deşi mai avea atîtea-multe lucruri de făcut pe pămînt, temeinic şi durabil, aşa cum a dovedit în întreaga-i existenţă.

 Culiţă Tărâţă, fiu de ţărani din satul Iucşa, comuna Bozieni, judeţul Neamţ, a fost un temerar care nu s-a cruţat pe sine, consacrîndu-şi viaţa mai binelui celor din jurul său, comunităţii, societăţii. Dăruit de Dumnezeu cu o charismă aparte, Culiţă Tărâţă a dovedit vocaţie de lider, catalizînd, prin energie şi luciditate, finalitatea optimă a activităţilor, proiectelor în care era prezent şi implicat.  

De Sfîntul Nicolae, Culiţă Tărâţă şi-ar fi serbat şi Aniversara, aşa cum obişnuia, împreună cu familia, salariaţii şi colaboratorii săi, cu care – precum întotdeauna declara – nu ar fi putut întemeia performanţa, mai ales în agricultură.
Ziua de Sfîntul Nicolae a acestui an - ca şi cea din 2016, din 2017 - se petrece fără el, cel care însufleţea şi entuziasma orice adunare, în chip inconfundabil, de neuitat. (Traian SOCEA)


Cu smerită plecăciune,

Sărbătoare la Boviselect  Zăneşti, în 2008
revista CALU IAPA, al cărei preşedinte de onoare a fost încă de la fondare – în 1997 -  vă oferă filmul „Omagiu etern, nobile prieten!”, realizat şi difuzat sub genericul „Lumea satului” de Televiziunea regională EST TV, la împlinirea unui an de la plecarea lui Culiţă Tărâţă în Ceruri.

29 nov. 2017

Te uită cum vine decembre'


Ce frământări l-or fi cuprins pe Vali Mereuţă, încerc să desluşesc din versurile pe care mi le-a trimis la ceas de seară, în preziua Sf. Andrei. Zi care premerge lui 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, eveniment care reverberează în sufletele tuturor românilor, nu mă-ndoiesc defel!
 Întâi şi-ntâi, în poezia sa vibrează un mesaj patriotic potenţat de vâltorile interne, care zăpăcesc lumea română, şi de-afară, şi din ţară. Apoi, o tristeţe răvăşitoare, însoţită de o anume nelinişte, îl apasă în aste vremuri când dezrădăcinarea multor români e fără tăgadă, fapt care-i lasă indiferenţi nevoie mare pe mai marii conducători ai ăstei necăjite ţări a noastră.
 Ca şi mine, ca şi atâta omenire, Vali Mereuţă ştie cu ce sacrificii au plecat afară conaţionalii noştri, câte umilinţe şi privaţiuni au fost obligaţi să îndure, câtă jertfă până soarele s-a întrevăzut şi pe străduţele lor existenţiale, în Italia, Spania, Germania, Anglia, Franţa etc. I-a păsat cuiva dintre ipocriţii zilei de atâtea şi atâtea milioane de români, cei mai mulţi nevoiţi să ia drumul bejeniei pentru a-şi face un rost pentru ei, pentru copiii lor?!...
 L-a impresionat pe vreun politician faptul că în atâţia ş-atâţia ani „stranierii” au trimis miliarde şi miliarde de euro acasă, în ţară, şi au consolidat un PIB din care au furat mai toţi nemernicii politicieni?!...
Ei bine, asta-i tristeţea care-i copleşeşte, nu numai pe cei rămaşi acasă. Este o realitate care m-a izbit iar în luna august a.c., ocazia fiind vacanţa atât de aşteptată şi de părinţii din ţară, şi de fiii lor, de-afară, ajunşi, la rându-le, părinţi. Părinţi întorşi acasă însoţiţi de fiice şi fii mari, unii studenţi, alţii deja având un loc de muncă, acolo, în noua lor patrie, nu în ţara natală, părintească. Ce să mai caute aici, în România, atâta vreme cât educaţia şi instrucţia lor s-au petrecut în altă ţară, cu altă cultură, cu anumite valori?!...
Aşa, cam acesta a fost înţelesul oferit nu numai de tinerii de care vorbeam, ci şi de părinţii lor: lucizi şi dureros de pragmatici, fără a uita de naţia lor, mulţi declarându-mi că mai români se simt şi vor fi acolo unde şi-au întemeiat deja rostul, decât în ţară unde, ca un blestem, toate sânt smintite de la locul şi firescul lor.
 În România, în care avuţia naţională a fost şi este furată nemernic de ajunşii zilei, bogaţi şi tot mai bogaţi, în vreme ce sărăcia cumplită afectează peste 90% din populaţie...(Traian SOCEA)

Străin în ţara ta!

Autor, Vali MEREUŢĂ

Prin viaţă mai uşor să treci
Și să ajungi la ce-ai visat,
Doar pentru-un timp ai vrut să pleci
Însă, ani mulţi în lume-ai stat.

Printre străini plecat devreme
Şi-asimilat de ei, deja,
Atent să fii că, după-o vreme,
Străin vei fi, în ţara ta.

Nume șoptit întâi de mamă
Nu ţi-au rostit, altfel ţi-au spus... ,
Când, musafiri ne-au fost în ţară,
Noi i-am primit ca pe Iisus.

În gând de-ai zis vreo vorbă dură
Când viața ți-a mai fost și grea,
Străin, însă, ai fost de ură
Române, asta-i firea ta!

Nici n-ai putut să pleci acasă
De-atâtea doruri mistuit,
De bieţi părinţi ce tot aşteaptă
Ca să te vadă împlinit.

Aspru nu fi cu cei ce, poate,
N-au vrut sau n-au putut pleca,
De viaţă-n ţară de-aveai parte
Poate n-ai fi fost altcumva.

Vei reveni  cândva în ţară,
Dacă, ceva, te va chema,
Păcat ar fi, a doua oară,
S-ajungi străin, da-n ţara ta.


          --- 2017 ---

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector