5 dec. 2017

Culiţă Tărâţă ar fi împlinit 65 de ani.


De Sf. Nicolae, pe 6 decembrie 2017 
+ De 3 ani, pe 22 noiembrie 2014, s-a dus la Domnul


Între oameni, în 2008, Zăneşti-Neamţ

CULIŢĂ TĂRÂŢĂ ar fi împlinit, pe 6 decembrie, 65 din de ani.
Din păcate, în 22 noiembrie 2014, a plecat la dreapta Domnulului, deşi mai avea atîtea-multe lucruri de făcut pe pămînt, temeinic şi durabil, aşa cum a dovedit în întreaga-i existenţă.

 Culiţă Tărâţă, fiu de ţărani din satul Iucşa, comuna Bozieni, judeţul Neamţ, a fost un temerar care nu s-a cruţat pe sine, consacrîndu-şi viaţa mai binelui celor din jurul său, comunităţii, societăţii. Dăruit de Dumnezeu cu o charismă aparte, Culiţă Tărâţă a dovedit vocaţie de lider, catalizînd, prin energie şi luciditate, finalitatea optimă a activităţilor, proiectelor în care era prezent şi implicat.  

De Sfîntul Nicolae, Culiţă Tărâţă şi-ar fi serbat şi Aniversara, aşa cum obişnuia, împreună cu familia, salariaţii şi colaboratorii săi, cu care – precum întotdeauna declara – nu ar fi putut întemeia performanţa, mai ales în agricultură.
Ziua de Sfîntul Nicolae a acestui an - ca şi cea din 2016, din 2017 - se petrece fără el, cel care însufleţea şi entuziasma orice adunare, în chip inconfundabil, de neuitat. (Traian SOCEA)


Cu smerită plecăciune,

Sărbătoare la Boviselect  Zăneşti, în 2008
revista CALU IAPA, al cărei preşedinte de onoare a fost încă de la fondare – în 1997 -  vă oferă filmul „Omagiu etern, nobile prieten!”, realizat şi difuzat sub genericul „Lumea satului” de Televiziunea regională EST TV, la împlinirea unui an de la plecarea lui Culiţă Tărâţă în Ceruri.

29 nov. 2017

Te uită cum vine decembre'


Ce frământări l-or fi cuprins pe Vali Mereuţă, încerc să desluşesc din versurile pe care mi le-a trimis la ceas de seară, în preziua Sf. Andrei. Zi care premerge lui 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, eveniment care reverberează în sufletele tuturor românilor, nu mă-ndoiesc defel!
 Întâi şi-ntâi, în poezia sa vibrează un mesaj patriotic potenţat de vâltorile interne, care zăpăcesc lumea română, şi de-afară, şi din ţară. Apoi, o tristeţe răvăşitoare, însoţită de o anume nelinişte, îl apasă în aste vremuri când dezrădăcinarea multor români e fără tăgadă, fapt care-i lasă indiferenţi nevoie mare pe mai marii conducători ai ăstei necăjite ţări a noastră.
 Ca şi mine, ca şi atâta omenire, Vali Mereuţă ştie cu ce sacrificii au plecat afară conaţionalii noştri, câte umilinţe şi privaţiuni au fost obligaţi să îndure, câtă jertfă până soarele s-a întrevăzut şi pe străduţele lor existenţiale, în Italia, Spania, Germania, Anglia, Franţa etc. I-a păsat cuiva dintre ipocriţii zilei de atâtea şi atâtea milioane de români, cei mai mulţi nevoiţi să ia drumul bejeniei pentru a-şi face un rost pentru ei, pentru copiii lor?!...
 L-a impresionat pe vreun politician faptul că în atâţia ş-atâţia ani „stranierii” au trimis miliarde şi miliarde de euro acasă, în ţară, şi au consolidat un PIB din care au furat mai toţi nemernicii politicieni?!...
Ei bine, asta-i tristeţea care-i copleşeşte, nu numai pe cei rămaşi acasă. Este o realitate care m-a izbit iar în luna august a.c., ocazia fiind vacanţa atât de aşteptată şi de părinţii din ţară, şi de fiii lor, de-afară, ajunşi, la rându-le, părinţi. Părinţi întorşi acasă însoţiţi de fiice şi fii mari, unii studenţi, alţii deja având un loc de muncă, acolo, în noua lor patrie, nu în ţara natală, părintească. Ce să mai caute aici, în România, atâta vreme cât educaţia şi instrucţia lor s-au petrecut în altă ţară, cu altă cultură, cu anumite valori?!...
Aşa, cam acesta a fost înţelesul oferit nu numai de tinerii de care vorbeam, ci şi de părinţii lor: lucizi şi dureros de pragmatici, fără a uita de naţia lor, mulţi declarându-mi că mai români se simt şi vor fi acolo unde şi-au întemeiat deja rostul, decât în ţară unde, ca un blestem, toate sânt smintite de la locul şi firescul lor.
 În România, în care avuţia naţională a fost şi este furată nemernic de ajunşii zilei, bogaţi şi tot mai bogaţi, în vreme ce sărăcia cumplită afectează peste 90% din populaţie...(Traian SOCEA)

Străin în ţara ta!

Autor, Vali MEREUŢĂ

Prin viaţă mai uşor să treci
Și să ajungi la ce-ai visat,
Doar pentru-un timp ai vrut să pleci
Însă, ani mulţi în lume-ai stat.

Printre străini plecat devreme
Şi-asimilat de ei, deja,
Atent să fii că, după-o vreme,
Străin vei fi, în ţara ta.

Nume șoptit întâi de mamă
Nu ţi-au rostit, altfel ţi-au spus... ,
Când, musafiri ne-au fost în ţară,
Noi i-am primit ca pe Iisus.

În gând de-ai zis vreo vorbă dură
Când viața ți-a mai fost și grea,
Străin, însă, ai fost de ură
Române, asta-i firea ta!

Nici n-ai putut să pleci acasă
De-atâtea doruri mistuit,
De bieţi părinţi ce tot aşteaptă
Ca să te vadă împlinit.

Aspru nu fi cu cei ce, poate,
N-au vrut sau n-au putut pleca,
De viaţă-n ţară de-aveai parte
Poate n-ai fi fost altcumva.

Vei reveni  cândva în ţară,
Dacă, ceva, te va chema,
Păcat ar fi, a doua oară,
S-ajungi străin, da-n ţara ta.


          --- 2017 ---

21 nov. 2017

IN MEMORIAM
TREI ANI FĂRĂ CULIŢĂ TĂRÂŢĂ
 Pe 6 decembrie 2017, ar fi împlinit 65 de ani


Ing. Culiţă Tărâţă,
 între semeni, la TCE 3 Brazi, în 2008 
Miercuri, 22 noiembrie 2017, se împlinesc 3 ani de cînd Culiţă Tărâţă a plecat la Domnul. Peste puţine zile, de onomastica sa, pe 6 decembrie, ar fi împlinit 65 de ani, zi pe care o sărbătorea împreună cu oamenii din preajmă, firesc şi generos, fără emfază sau preţiozităţi, aşa cum îi şade bine unui om simplu, înnobilat de măsura lucrurilor şi de bunul simţ.
Culiţă Tărâţă, fiu de ţărani din Iucşa-Bozieni-Neamţ, s-a dus la Ceruri înainte de vreme, năprasnic şi nedrept, deşi mai avea atîtea lucruri de făcut pentru ţară şi pentru semenii săi, cărora le-a consacrat întreaga sa viaţă, cu necruţare de sine, cu nădejdea că românilor şi României le vor fi mai bine.
La dreapta Domnului, unde cu binemeritare a fost chemat, Creştinul, Românul şi Omul Culiţă Tărâţă veghează nesmintit şi îndreptăţit ca năzuinţele sale să se împlinească. 
Doamne, ajută-l!


Preşedintelui de Onoare al revistei Calu Iapa - de la înfiinţare, în 1997 – CULIȚĂ TĂRÂȚĂ, Omagiul pios al fondatorilor, colaboratorilor şi cititorilor! (Traian SOCEA)

16 sept. 2017

Mircea Dinescu, flagrant cu gulaş „Bolohan”


Traian SOCEA

Mircea Dinescu, între Vasile
Ostahie şi criticul Cristi Livescu
Vasile Ostahie, poreclit din tată-n fiu, „Bolohan”, a comis-o iar, vineri-seară. Adică, forţa împrejurărilor l-a fericit ca tocmai Mircea Dinescu, scriitor şi neîntrecut bucătar TV, să-şi alinte papila gustativă cu rodul măiestriei sale gastronomiceşi, pre nume gulaş, de inspiraţie ungurească şi aclimatizare-asortare moldovenească, pentru că la Terasa de vară Ceahlău din Piatra Neamţ se săvîrşi tărăşenia, pe de-a-ntregul...
Cu vîrtos patriotism local, spun celor ce nu ştiu că Vasilică s-a născut, crescut şi dezvoltat mare Master Chef la Piatra Şoimului( odinioara comună Calu Iapa), iar cu orgoliu provincial declar pe proprie răspundere că insul este văr bun cu mine( mama lui – Ileana, şi tatăl meu – Ioan, Dumnezeu să-i odihnească!, fost-au fraţi).



Aşadar, desluşiţi patriotica mîndrie ce m-a cotropit, văzînu-mi neamul apreciat de Mircea Dinescu, 

"Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plînge..."

Mircea Dinescu, apropo, inconfundabil...

 care mă cucerise înainte de a-l întîlni în amfiteatre, la sesiunile de examene de la Facultatea de Ziaristică de la Bucureşti ( unde furăm colegi de an, eu la „Zi”, domnia sa la „ Fără frecvenţă”)...

Prin urmare, maestrul Mircea Dinescu a participat la Tîrgul de Carte, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Neamţ de cîteva toamne bune şi frumoase în urmă, ambiţia dîntîi a preşedintelui acesteia, ing. Mihai Apopii ( de loc din Oanţu, la o aruncare de baltag peste munte, de pe a noastră stîncă a Şoimului, şi el fiindu-mi coleg de şcoală) se conturează inimitabil, în sensul că această manifestare a devenit tradiţională, din moment ce la Piatra Neamţ vin zeci de scriitori, edituri şi editori, asociaţii culturale etc.
De bună seamă, oriunde s-ar afla, Mircea Dinescu îmbie lumea la bună dispoziţie şi cuvenită purtare prin simplitatea gestului şi pilda grăirii omului om dintre şi printre oameni, cărora le-a şi înfăţişat ultimul său volum de poezie „Colier din bomboane de colivă”, ca un preludiu al itinerariului gastronomic programat pe terasa de vară Ceahlău.
Ehehei, aici se petrecu flagrantu’. Înaintea celor protocolare frugalităţi, în momentul planificat, în faţa-i i s-a îmbăţoşat un castron cu gulaş, care i-a fermecat cerul gurii şi s-a strecurat hoţeşte pînă-hăt, la răspîntiile ficatului propriu. O asemenea desfătare lirică nu i se întîmplă nici pe malul Dunării, la propria sa Cetate, aşa că poetul, pătruns de curiozitate, a întrebat cine-i artistul care-a moldovenizat ungureasca udătură. Păi, cin’ să fie, decît vărul Vasilică, pe care patronii terasei îl invitaseră anume a prepara bucate generatoare de inspiraţie divină cărturarilor prezenţi la Tîrgul de carte nemţean.
Fireşte, maestrul Dinescu a fost condus la locul faptei, adică la bucătăria isprăvniciilor vărului Bolohan, de la care a şi-ncercat să afle secretul bunătăţii: treaba cu portocala, a cărei zeamă Chef Dinescu o prăvale şi-n brînza cu smîntînă, n-a ţinut. Drept care, Poetul l-a invitat pe Vasile Ostahie-Bolohan în emisiunea „Politică şi delicateţuri”, realizată pentru TVR 1, şi care, cel mai probabil, va fi filmată la conacul Cetate, din judeţul Dolj(proprietate Dinescu), unde vărul meu va da o probă de măiestrie şi la alte bucate. Inclusiv, la tocăniţa de berbecuţ, pe care i-a servit-o şi lui Decebal Traian Remeş, care, în 2007, pe cînd era ministrul Agriculturii, a fost în ospeţie la stîna pastorală a lui Adrian Socea şi a părintelui Nistoreanu, de pe muntele Gorganu, din comuna noastră, Piatra Şoimului(  curioşii pot vedea în arhiva revistei Calu Iapa reportajul de atunci, n.a.).
Bolohan, în 2007, pe muntele Gorganu,
 asistat de fostul senator Liviu Bumbu...
Ş-atunci, Remeş a încercat să-l tragă de limbă, să afle secretele sale bucătăriceşti. Geaba, Bolohanu’ l-a împachetat civilizat, pînă ce ministrul s-a resemnat!...L-am consolat pe dată, spunîndu-i că reţetele au la bază ingrediente, ierburi şi descîntece desluşite de pe o inscripţie încrustată pe ceramica unui vas găsit pe dealul de deasupra casei sale, într-un teritoriu al cetăţii dacice Horodiştea, unde academicianul Radu Vulpe a descoperit mari comori ale istoriei noastre, cu ocazia săpăturilor arheologice desfăşurate aici în perioada interbelică.

Mîine seară, duminică, 12 septembrie 2017, Vasile Ostahie - Bolohan va susţine un alt „ recital gastronomic” , tot pe terasa de vară Ceahlău, cap de afiş fiind „tocăniţa de berbecuţ la ceaun”.         

23 aug. 2017

Unde eşti, copilărie?!...


Traian Socea, iulie 2017, la Pensiunea -bijuterie 
Măieruş, Tarcău - Neamţ.
Vali, versurile tale îmi amintesc de acelaşi teritoriu, al copilăriei tale şi, deopotrivă, a mea, chiar dacă la puţin ani distanţă. O bucurie mare, cît un sîn plin cu mere dăruite de ţața Aneta lui Ababii, pe furiș, exact cînd ieșeam smochiniți din știoalna de la cotul dealului lui Decebal, ițită numai de Domnul tocmai acolo, înspre capătul livezii îngrijită măiestru de stăpînul fructelor, bădia Neculai, soțul Anetei, Domnul să-i odihnească!...
 Era semnalul că cei vreo 10 ştrengari ai cotunei trebuie să adunăm cele 10 -12 vite de pe pășune, să le mînăm către acasă, într-o gălăgie de parcă pe uliță intra cireada Gostatului. Erau anii copilăriei mele, deceniul al șaptelea al veacului trecut, veac ce nu mai seamănă decît "parțial color" cu actualul...
Știoalna de la Decebal mai trăiește doar în conturul minții mele, "piscină" inundată de apa pîrîului Iapa, lăcrimat de Munții Tarcăului, pilduitor de limpede în fertilele veri ale prunciei mele inimitabile, asemenea cum şi Soarele-și făcea cuib tocmai pe creștetul meu, de la 15 iunie pînă la 15 septembrie, cît dura vacanţa mare, negreșit!...(Traian SOCEA)





Copilărie
Autor, Vali MEREUŢĂ

Vali Mereuţă, la reîntoarcerea din vacanţă
Trecut-au ani ca clipe
Dar mintea îmi stă trează,
Amintiri ne-nvechite
Lăuntrul mi-l vibrează.

Ca o mireasmă ruptă
Din timp trecut, dar viu,
Dorinţe mă inundă
Copil azi să mai fiu.

Livezile din coastă
Mă strigă şi mă cheamă
Să le uit nu mă lasă,
Mi-e dor de orice creangă.

Cărări prin iarba mare
Veneau din megieşi
Şi din deal către vale,
Se-ntâlneau la cireşi.

Şi mărul cel domnesc,
Mesteacănul cărunt,
Bătrânul rafalesc,
Ei, astăzi, nu mai sunt.

Căsuţa văruită
Cu prispă şi cerdac,
Livada înverzită,
De suflet s-au legat.

Copii ne adunam,
Ca să ne hârjonim
Şi râdeam şi cântam,
În podul plin cu fân.

Să stau noaptea pe baltă
Acum, din nou mi-e dor,
S-ascund coşu-ntr-o ştioalnă
Şi leasa într-un şfor.

Tepşanul drept din luncă
De ce nu mai e, Doamne?
În minte îl am încă,
Dar l-au luat puhoaie.

Din crengi de-arin şi lozii,
Pătuli în lunca deasă
Le împleteam cu toţii,
Uitam să merg acasă.

Nu voiam masa caldă,
Simţeam că am de toate,
Agudul de la baltă
Şi-un sân de mere acre.

Nu uit o viaţă-ntreagă
Ce fericit eram,
Copilărie dragă
Ce-aş vrea să te mai am!

- 2017 -



Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector