21 mar. 2010

Începuturile cercetării arheologice în judeţul Neamţ (I)

Academicianul Radu Vulpe, la Horodiştea, Calu Iapa

Documentele de arhivă şi presa vremii păstrate în sistemul Arhivelor Naţionale conţin preţioase informaţii referitoare la unele date privind începutul cercetării arheologice din judeţului Neamţ.
Primele ştiri despre "comorile" arheologice ale acestor meleaguri apar începînd cu deceniul al IV-lea, al veacului XX.
De fapt, lipsa de înţelegere a forurilor competente asupra importanţei procupărilor arheologice este recunoscută de unii oameni înaintaţi, chiar în deceniul amintit. "Lipsa ştiinţei arheologice a împiedicat pînă acum pe locuitori a face descoperiri de anticvitale (antichităţi- n.n.). Dar acele preţioase odoare, adevărate titluri ale unei strălucite moşteniri înalţă amorţitul lor glas din anticele mormînturi, strigînd: Trecătorule! Dezgroapă-mă, scoate a ta şi a mea rugină: prin mine vei afla cine eşti!". Cît adevăr şi adîncă simţire exprimă aceste cuvinte.
Primele descoperiri arheologice pe meleagurile dintre Bistriţa, Moldova şi Siret sînt menţionate începînd cu anul 1834. Astfel, în anul amintit, la Piatra Neamţ, pe un deluşor numit "Coada Petrişului", doi copii, jucîndu-se, au descoperit o comoară "ce se alcătue întru o căldare cu inele buni şi legătură de bani".
În acelaşi an, la extremitatea Sud-Estică a judeţului nostru, la Crăieşti, comuna Bozieni, s-a găsit un "ban turcesc de unbla 8 lei", la răspîntia "drumului mare şi a celui ce merge în ţarină", pe locul unde se bănuia existenţa unor bani îngropaţi de nişte sîrbi care s-au aşezat acolo în vremea turcilor.
La Cuciulaţi ( sat dispărut - n.n.), comuna Secuieni, în anul 1835, în timpul aratului, s-au găsit pe brazda răsturnată "188 bani turceşti de argint". La cercetarea făcută de autorităţi se precizează că s-a găsit o sumă mai mare, conţinînd monede în ruble turceşti, zloţi, lei "ruble a papei"!?, amestecate cu ţărînă.
Într-un alt document, nedatat, se menţionează că la Gîdinţi s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte şi un coif de zale.
În anul 1837, la Spiridoneşti, comuna Icuşeşti, s-ar fi găsit un vas cu bani, sau cu altceva "în malul unei rupturi despre Siret".
Din comuna Poenari, privighetorul ocolului Siretului de Sus înaintează Isprăvniciei ţinutului Roman, în anul 1844, un hîrb şi o bucată de zgură din cele găsite la un loc de unde se săpase de cineva o comoară; la acel ocol "s-a găsit groapa, hîrburile unui chiup şi mulţime de zgură netezită, după cum a şezut pe lîngă chiup".
Alte asemenea locuri "cu zgură" sau "cu arsură" cum sînt menţionate în documente, amintim pe cele de la Iscuşeşti, Itrineşti, Scăricica-Pîngăraţi şi Săbăoani.
Aceste descoperiri nu apar, în documentele cercetate, ca urmare a unei activităţi ştiinţifice organizate, ci ele sînt fie întîmplătoare, fie rezultatul tendinţei de îmbogăţire a unor oameni. Nu valoarea istorică, ci valoarea metalului din care erau confecţionate obiectele descoperite, sau, eventual, puterea circulatorie a monedelor găsite interesa pe descoperitori. Ei au făcut, totuşi, fără ştirea şi fără voia lor, un serviciu ştiinţei istoriei în activitatea lor de descoperire a comorilor, dînd la iveală, uneori, şi alte lucruri în afară de bani, dintre care unele au mai rămas doar consemnate în documentele acelor vremi.
Lipsa unor muzee, precum şi dezinteresul autorităţilor de atunci, au făcut ca cele mai multe din obiectele găsite să se piardă.
Din păcate, vechea cetate dacică de la Horodişte a intrat mai tîrziu în vizorul arhelogilor, primele săpături datînd din 1935, cînd istoricul Radu Vulpe a scos la iveală un patrimoniu imens, constînd în obiecte şi arme folosite cu secole în urmă. -

Prof. Gheorghe RADU - directorul Arhivelor Naţionale, Filiala Neamţ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector