26 mai 2010

Traducerile Sfintei Scripturi şi prozelitismul sectar

"... De va mai adăuga cineva ceva din ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sînt scrise în cartea aceasta. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfîntă şi de la cele scrise în cartea aceasta". (Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan- Apoc. 22, 18-19)

CARTEA CĂRŢILOR

O dezvoltare uriaşă a "cunoştinţelor" despre Sfînta Scriptură se întîlneşte tot mai frecvent în ultimele veacuri. Astfel, întîlnim nenumăraţi "specialişti" şi cercetători, şi nenumărate universităţi, instituţii şi asociaţii mai mult sau mai puţin creştine, mărturisind sau nu o credinţă religioasă sau un sistem filozofic, cercetînd scrierile Sfintei Scripturi, care este cartea cu cele mai multe informaţii despre civilizaţiile străvechi ce îşi au originile în strămoşul comun (Adam şi Eva) - de unde începe istoria omenirii. Nici o carte din lume nu a furnizat şi nu furnizează mai multe date despre lumea de atunci: duhovniceşti, filozofice, astronomice, antropologice, biologice etc. De aici, probabil, şi interesul imens faţă de această scriere, astfel încît, în zilele noastre, este tradusă şi tipărită în peste două mii de limbi şi dialecte, fiind, totodată, şi cea mai răspîndită carte din lume.
Sfînta Scriptură a fost tradusă, pînă în prezent, în mai multe limbi decît la Turnul Babel şi la Cinzecime ( sărbătoare a evreilor la 50 de zile după Paşte, cînd se comemorează primirea Legii pe Muntele Sinai; mare sărbătoare creştină, Pogorîrea Sfîntului Duh (Rusaliile, la a 50-a zi după Învierea Domnului Iisus Hristos - n.r.), iar odată cu cu o nouă traducere au apărut diferite interpretări şi comentarii, devenind în felul acesta un mijloc de prozelitism şi existenţă. Practica nu este nouă şi îndeletnicirea continuă, luînd amploare.

Cauze şi principii
În Apus, ierarhia a considerat Biblia ca un "bun al său", iar episcopul Romei, mai tîrziu, a interzis traducerea, tipărirea şi chiar citirea Sfintelor Scripturi, prin "bule papale" şi circulare ale Vaticanului. Odată cu introducerea în biserică a statuilor şi a muzicii instrumentale în cultul religios, credincioşilor romano-catolici li s-a şters imaginea biblică ( pictura bisericească- Biblia neştiutorului de carte) şi i s-a "închis" gura, nemaiputînd cînta imne şi psalmi (Efes 5,19). Nemulţumirea a fost generală, dar inchiziţia şi alte mijloace de "apărare" ale Vaticanului au potolit încercările de descătuşare a "spiritelor". Consecinţele au urmat după aceea. Prereformatorii şi reformatorii au ridicat masele de credincioşi declarînd libertatea la "cuvîntul Scripturii". În urma acestor "evenimente", Biblia a fost tradusă fără discernămînt, interpretările au devenit personale şi din Cartea Bisericii s-a ajuns la desacralizarea Sfintei Cărţi, la poveşti "sectare şi înfiinţarea de noi culte şi religii, liderii acestora introducînd, scoţînd sau corectînd" textele scripturistice pentru a-şi justifica noile "credinţe".(Cum, de exemplu, în unele traduceri, cuvîntul idol a fost înlocuit cu icoană, ceea ce este un fals grosolan, căci între idol şi icoană nu este nici o asemănare. Sînt lucruri cu totul diferite.)
Este de menţionat aici şi faptul că în vestitele protocoale sioniste (Vezi "Protocoalele Înţelepţilor Sionului", trad. Ioan Moţa, Ed. ALMA-19), sînt cuprinse în mai multe puncte intenţia de dezbinare şi segmentare a creştinismului, favorizînd, în acest sens, naşterea de noi "credinţe" şi înmulţirea acestora, precum şi folosirea în alte "religii" a unor elemente creştine falsificate, ceea ce duce la derutarea multora dintre creştini. Astfel, întîlnim multe confuzii care, la prima vedere (în mod teoretic), par a fi asemănări între "credinţe", dar care, în realitate, sînt mult diferite în duh, lucru confirmat şi sesizat de asceţii şi trăitorii bisericii noastre ortodoxe. Am atrage în acest sens atenţia asupra tendinţelor de falsă unire a religiilor de tip New Age, mult popularizată şi mediatizată de o parte a mass-mediei din ţara noastră.

Inovaţii tehnologice
Asupra Sfintei Scripturi (Vechiul şi Noul Testament) nu au fost contestaţii, în primele veacuri creştine. Cînd au apărut şi s-au răspîndit primele erezii şi secte, întîii contestatari au fost dintre grupările dochetiste sau iudeo-eleniste. În ultimele veacuri, s-au făcut nenumărate "traduceri" ale Bibliei, în funcţie de "viziunile", "descoperirile" sau chiar "părerile" anumitor lideri ale unor grupări religioase.
În cele ce urmează, vă vom prezenta cîteva dintre inovaţiile teologice ce au avut loc în istorie.
Prereformatarii din Marea Britanie traduc în limba engleză textele Bibliei, iar Wuclif (1324) le desăvîrşeşte. De fapt, reforma a plecat şi de aici. Traducerea Sfintei Scripturi în limba poporului şi citirea ei de fiecare credincios fiind întîia încercare de "descătuşare spirituală". ("Călăuză creştină", diac. P.I. David, Ed. Episcopiei Aradului 1987, pag. 422)
Principalii scriitori ai secolului XII îşi întăresc "învăţătura" pe textul critic al Scripturii( Hus, Savonarola; Lhuter traduce Biblia 1522-1524; de asemenea, Tyndale, 1525, urmînd V. Zwingli, Calvin etc.)
O traducere mai recentă, pe marginea căreia vom aduce cîteva detalii este cea a lui Dimitrie Cornilescu. Acesta a fost cîntăreţ la Biserica "Sf. Ştefan" din Bucureşti, unde era preot Tudor Popescu. Tînărul Cornilescu, pentru a scăpa de înrolare, fiind în timpul primului război mondial, a intrat pe neaşteptate în monahism, iar după ce este hirotonit ierodiacon, părăseşte mănăstirea de metanie şi se stabileşte la moşia prinţesei Raluca Calimachi, de la Stăneşti, Botoşani, cu care trăieşte în concubinaj. Aici, începe traducerea Bibliei în limba română şi, după patru ani de "muncă" internă, se întoarce la Bucureşti, unde, împreună cu T. Popescu (caterisit în 1924), caută să introducă sistematic în predici "cateheze" create după noile concepţii dogmatice. Aflînd, ierarhia Bisericii Ortodoxe Române îl cateriseşte şi, asemenea lui T. Popescu, este excomunicat din Biserică. Cei doi iniţiatori ai noii secte sînt puşi în legătură cu capelanul anglican Adley (mason)- de la Bucureşti, care le oferă sprijinul tipăririi noii "traduceri" la Societatea Biblică din Londra, înfiinţată la iniţiativa unui grup de masoni, în anul 1804. Noua "traducere" (1921-1924) a lui Cornilescu s-a făcut după tipărituri engleze, franceze şi germane, potrivit cunoscutelor obiecţii reformiste. Aceste biblii, după care s-au făcut "traducerile", i-au fost puse la îndemînă de către însăşi prinţesa Raluca C., despre care se ştie că a avut legături cu unele loje masonice din Europa Occidentală. În anul 1937, secta Tudoriştilor fuzionează cu secta "Creştinii după Evanghelie" (evangheliştii). Aceştia răspîndesc şi popularizează foarte mult această "traducere" în ţara noastră; îi mai spun şi "Biblia britanică".
O altă inovaţie demnă de amintit este cea a "păcii" ecumeniste. În 1942, ia fiinţă "Consiliul Britanic al Creştinilor şi Evreilor" format din reprezentanţi ai Bisericii Romano- Catolice şi ai cultului iudaic. Începînd cu Conciliul Vatican II şi pînă azi, prin întrunirea mai multor comisii, se stabilesc principii şi norme de "prezentare a iudaismului şi a evreilor către romano-catolicii din lumea întreagă într-o manieră eliberată de unele conotaţii antisemite tradiţionale". (extras din prezentarea lucrării). În 1983, Comitetul Central al Consiliului Mondial al Bisericilor (Consiliul Ecumenic Mondial) a recomandat spre folosinţă bisericilor membre o serie de linii directoare asupra "noilor relaţii corecte" dintre iudaism şi creştinism, astfel încît evreii să nu mai fie acuzaţi de către creştini pentru uciderea lui Hristos prin răstignire, prigonirea Sfinţilor Apostoli şi a Bisericii. ( Membrii "Comisiei Speciale" care la 9 noiembrie 1994 au definitivat "lucrările" precum şi noile interpretări ale textelor scripturistice -cele reactualizate- sînt relatate amănunţit în revista SCARA nr.3, 1998, pg. 62-71)

Biblia în Biserică
În Biserica Ortodoxă, totdeauna Sfînta Scriptură, împreună cu Sfînta Tradiţie, au fost căile de transmitere a descoperirii lui Dumnezeu, iar ierarhia a vegheat asupra traducerilor şi a răspuns de autenticitatea ei în faţa credincioşilor. Drept dovadă, în Biblia folosită în Biserica Ortodoxă găsim prefaţă şi binecuvîntarea patriarhului, precum şi numele acelora care s-au ocupat de tipărirea respectivei ediţii, asigurîndu-şi responsabilitatea. În bibliile sectare, nu găsim prefaţă şi nici numele celor ce s-au ocupat de tipărirea ei, semn că nu există cineva care să-şi asume responsabilitatea pentru respectivele tipărituri.
Vom enumera, în cele ce urmează, cîteva dintre traducerile Bibliei, sub îngrijirea Bisericii ("Călăuză Creştină", diacon P.I. David, Ed. Episcopiei Aradului- 1987):
Origen, după "Septuaginta".
Fericitul Ieronim, în limba latină (382).
Beda Venerabilul, în limba latină (735).
Ulfila, în germană din latină ( pentru popoarele germanice).
Chiril şi Metodiu, în limba slavonă, sec. IX. După ei şi pînă azi, Biblia se tipăreşte în limbile slave.
În privinţa traducerilor româneşti, menţionăm că, la început, strămoşii noştri au folosit texte latine şi greceşti. Sfîntul Apostol Pavel propovăduieşte Evanghelia pînă în Iliric şi poposeşte o iarnă la Nicopol, în Tracia.Totuşi, primele traduceri sînt făcute odată cu formarea poporului român şi acestea au circulat în toată aria de întărire a limbii române pînă la tipărire- dovadă "Omiliarul de la Braşov" (sec. XI- XII), "Manuscrisele de la Ieud" (sec. XIII- XIV) etc. Pentateuhul apare la Orăştie în 1582, iar în 1648 se tipăreşte Noul Testament, sub Mitropolitul Simion Ştefan. Acestea apar în Ardeal, ca răspuns imediat la prozelitismul religiilor naţionalităţilor conlocuitoare care, cu textul Bibliei, doreau cîştigarea românilor la credinţele lor. În 1688, la Bucureşti, se tipăreşte Biblia, scoasă sub îngrijirea ierarhilor români, cu o prefaţă scrisă de patriarhul Dositei al Ierusalimului. De atunci şi pînă azi, Biblia se tipăreşte cu aprobarea Sfîntului Sinod şi cu binecuvîntarea Întîi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române.
Andrei GALEŞ, Mînăstirea "Petru Vodă", Poiana Teiului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector