12 dec. 2010

Calu Iapa în decursul istoriei

O prezentare a istoriei localităților Calu și Iapa, din care să rezulte o tratare științifică a vieții economice și social-culturale, nu s-a făcut până acum. Monografiile scrise în perioada interbelică de către învățători și preoți, la cererea lui Dimitrie Gusti, directorul Insitutului Social Român, înființat imediat după primul război mondial, s-au referit la comunele Roznov, Tazlău, Borlești etc. Însuși părintele Roșescu, un adevărat istoriograf al localităților enumerate, întocmind monografia comunei Roznov, a făcut vagi referiri la trecutul istoric al comunei Calu Iapa.
Din păcate, lipsește o monografie completă despre Calu, Iapa și Negulești, cu toate că au o istorie mai bogată, pierdută în negura vremurilor.
Horodiștea reprezintă un capitol din preistoria poporului român, care dă dimensiune universală istoriei acestor meleaguri; existența bisericilor din lemn, atestarea documentară a celor două localități, Calu și Iapa, prezența activă a sătenilor la dezvoltarea vieții economice a Moldovei și la înfăptuirea marilor evenimente din istoria României: Revoluția de la 1848, Unirea Prinicpatelor, Războiul de Independență, Marea Unire din 1918 - sunt aspecte care merită a fi consemnate într-un studiu monografic de mari proporții.
Articolele sporadice apărute în diverse publicații, inclusiv în revista ”CALU IAPA”, sunt sigur că vor servi pentru alcătuirea uneo monografii, când materialul necesar va fi strâns de pretutindeni și când se va găsi omul cu răbdare, fiu al acestor meleaguri unde au trecut luptătorii lui Bogdan Vodă și ai lui Mihai Viteazul.

Vremuri de restriște
În vechime, Moldova, fiind bîntuită de jafuri și năvăliri străine, populația se împuțina de tot prin aceste locuri, fiind sate care au și dispărut din istorie.
Și la Calu Iapa, mulți oameni au fost uciși de hoardele tătărești și turcești și nu puțini au luat drumul robiei, duși peste Nistru sau Dunăre, în lungi convoaie, legați cu funii unii de alții. Cine a putut scăpa cu zile și-a găsit refugiul în inima codrilor sau în alte țări. Pe timp de pace, satele se refăceau, oamenii munceau, reluîndu-și viața normală. Mulți dintre cei plecați reveneau pe locurile natale, aducînd cu ei și străini, beneficiind de felurite înlesniri, chiar de scutirea unor taxe. Acești oameni, veniți de aiurea și așezați pe marile moșii, au fost numiți liuzi.
În cronica liuzilor este consemnat faptul că, pe la 1803, în satul Iapa, care aparține Mănăstirii Bistrița, existau 35 de liuzi, pe lângă populația băștinașă, formată din clăcași și răzeși. Neguleștii, proprietatea spătarului Dimitrie Bogdan, avea 45 de liuzi; Roznovul vistiernicului Iordache Roset avea 210 de liuzi, 40 de scutiți și 16 breslași; satul Calu, care aparținea de Mănăstirea Bistrița, avea 106 liuzi.

Date interesante despre liuzi avem și în Statisticile eclezistice din Moldova, între anii 1808 și 1812, în timpul ocupației rusești. La Calu Iapa, la cele două biserici din lemn, funcționau cîte 3 și 4 preoți, revenind câte unul la 50 de enoriași, de unde rezultă că numărul locuitorilor era de 200-300 de persoane.

Un comentariu:

  1. MARE DREPTATE AVETI DOMNULE SOCEA . CANDVA AM INCERCAT SA RECONSTRUIESC O MONOGRAFIE A COMUNEI ADUNAND TOATE SCRIERILE EXISTENTE SI ANUME : DE LA DL. ROSESCU GH. , CALANCEA GH. (Georgica fiica) , ASTANEI ( e de-al dvs. Luminis ). DIN CATE AM AFLAT AR MAI FI CEVA SCRIERI SI PE LA DL. SOCEA VASILE (secretarul primariei ). CONSIDER CA AR FI NECESAR CA O NOUA MONOGRAFIE A COMUNEI SA APARA . DIN PACATE , TOT CE AM ADUNAT NU A MAI PUTUT FI RECUPERAT (un HDD ars mi-a facut figura ).SPER CA UNITI SA REUSITI IN REALIZAREA ACESTEI SCRIERI DE O VALOROASA IMPORTANTA PENTRU COMUNA ! CU STIMA , I.N.G.

    RăspundețiȘtergere

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector