7 ian. 2011

Calu Iapa în decursul istoriei - II

Protestatari împotriva samavolniciei celor bogaţi
După 1848, țăranii s-au împotrivit asupririi sociale, mergînd pînă la înaintarea de petiții, cum au fost cea din 12 iulie 1857, adresată departamentului Treburilor Dinlăuntru. Spre deosebire de altele, cererea respectivă surprinde multitudinea de neajunsuripe car ele sufereau oamenii, din partea moșierilor, forme deschise și voalate de exploatare, tipice regimului feudal : ”În anul acesta, după cum ne-au priorisit (oprit) a ne folosi de locurile noastre de arătură - scriau țăranii din Calu - am fost siliți a ne semăna cele de trebuință pe locul ce-l aveam de fînaț, adică păpușoi, cînepă și alte legumuri, având statornicite acolo și câte o îngrăditură, tîrlișoare și alte gospodării. ... și tocmai pe la începutul lui iunie. Vedem că ni se ia nu numai locurile de arătură ce avem, dar și chiar aceste semănate.”
În încheiere se menționa că sătenii s-au mai plâns, încă în două rînduri, ispravnicului de Neamț (Iorgu Ruset Roznovanu), dar nu li s-a făcut dreptate. Mai mult, ”s-a trecut la răsluirea grădinilor ce le aveam în prejurul caselor, cu cîte 10 și pînă la 20 de prăjini.”
Documentul este semnat de 87 de persoane, locul de frunte deținîndu-l familia Socea, deosebit de numeroasă în acel timp. Dintre semnatari, amintim:
Vasile, fiul lui Gavril Socea
Zanfir Anton
David Hodor
Mihai Socea
Vasile Socea
Vasile Potoroacă
Vasile Darea
Constantin Drăgușan
Tănase Poloboc
Neculai Hodor
Gheorghe Condurache
Vornicul satului era atunci Toader Barna, om demn, cinstit, luptător pentru adevăr.
Unirea Principatelor, alegerea lui Cuza și reformele democratice au schimbat în bine viața locuitorilor din Calu Iapa. Pe locurile de aici, încă din 1863, s-a cunoscut marele proces transformator, evident în sens democratic. În acel an, au fost secularizate averile mănăstirești, iar un an mai târziu, țăranii au fost împroprietăriți, prin răscumpărarea pământului. Până atunci, destinele oamenilor au fost legate, în cea mai mare parte, de cerințele Mănăstirii Bistrița și a marilor proprietari Roznovanu și Anica Bogdan.
Din Tabloul Proprietăților întocmit de inginerul hotarnic Scarlat Osvat, rezultă că perimetrul Calu-Iapa Săvinești aparține Mănăstirii închinate Sfîntului Mormînt cu 8 000 de fălci, iar marii proprietăți moșierești îi aparțineau 2 995 de fălci.
De aici rezultă că majoritatea celor care lucrau pămîntul erau clăcași, iar un număr redus făcea parte din rîndul țăranilor răzeși. În timpul lui Cuza, țăranii clăcași au devenit liberi, însă vor mai suferi, fiind o libertate formală, și vor mai fi aserviți încă mult timp.
Prof. C. PRANGATI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector