8 iun. 2011

Câmpul lui Dragoș - II

Dacă feciorii lui Ștefan slujiseră înaintașilor lui Alexandru cel Bun, apoi tatăl său ne vorbește despre o vieață organizată, pe aici, pe la 1200, deci cu mult înaintea descălecatului țării.
Dragoteștii împreună cu Borîleștii au fost dăruite Mănăstirii Tazlău, de către Ștefan cel Mare. Se vede dar că spre sfârșitul veacului XV se strînsese neamul vechilor proprietari ai acestor sate, neamul lui Dragoș.
Pașcanii, sat aproape de Borîlești , era și în vremea lui Petru Rareș, care-l dăruiește Mănăstirii Tazlău, după ce-l confiscase dela panul Sima, care se răsculase împotriva lui Ștefăniță Vodă. De la vechiul boier Sima ne va fi rămas numele de astăzi al muntelui Sinivici. Pașcanii fusese vândut de vechii lui proprietari unuia, Trifu Gîlcă, ai cărui nepoți, Fătu, Ivan, Toader, Dragoș, Petre, îl vând la 1480 lui Dolga. Și Trifu Gîlcă și Dolga trebuie să fi fost stăpîni de pămînt în vecinătate, pentru că, după vechea datină moldovenească, numai vecinii aveau drept să cumpere o moșie ce era de vândut prin apropriere.
Printr-un document din 1436, Ilie și Ștefan V.V. ”dăruiesc credinciosului boier Petru Ungureanu, din Cîmpul lui Dragoș, care a slujit răposaților noștri”, patru sate - ”unde a fost curtea Neatedului, satul lui Parcea, Blăgeștii și Poiana unde-i fînul lor și Bolceștii, amîndouă judeciile”. Giurgiu Ungureanu, fratele lui Petru, avea și el proprietăți în județul Bacău, în apropierea Cîmpului lui Dragoș. Satul lui Petru Ungureanu unde a fost curtea Neatedului este vechiul sat Petreștii, o siliște din trupul Blăgeștilor.
Numele de Petreștii și l-a luat satul dela numele proprietarului, Petru Ungureanu. Petreștii au dispărut.
Curtea Neatedului, localitate amintită într-un document din 1436, ne vorbește despre Bratul Neatedul, boier în divanul lui Roman Vodă, încă din 1396. 
Un interes deosebit îl reprezintă localitatea cunoscută din vechile documente sub numele de Cobîla, lîngă care erau Ceretieșenii. Cobîla este cuvînt slav și înseamnă iapă, dîndu-se acest nume, în vechime, localităților unde creșteau herghelii de cai.
Se știe că în Moldova creșterea cailor a constituit o mare bogăție, caii moldovenești fiind vestiți. Acest nume s-a dat odată localității numită astăzi Calu-Iapa, între altele pentru motivul ca în acestă regiune găsim o toponimie foarte interesantă, dovedind că în adevăr să fi fost pe aici crescătorii de cai. Avem astfel dealuri și pîrae cu numele Calu, Iapa, Mînza, Dealul cailor, Piciorul cailor, Grajduri.
În această parte de loc, sus în munte, sunt foarte întinse pășuni, cum e dealul Murgociului, unde și astăzi cresc turme numeroase de oi. Cu timpul, numele slav Cobîla s-a pierdut, rămînînd numele românesc. Povestea dată de C.D. Gheorghiu, cu mocanul care și-a pierdu tcalul, iapa și mîmzul, este o urzire nouă și fără temeiu în explicare acestor toponimii.
Numele Cîmpul lui Dragoș s-a dat după cel mai vechi și mai vestit stăpîn , Dragoș Viteazul de la Neamț, amintit ca boier de divan, alături de Bratul Neatedul, prin 1392. Prof. M. Costăchescu crede că prin Neamț trebuie să fi fost un cnezat. Titlul de ”viteaz” se dădea, de către primii voievozi, căpitanilor de oaste mai însemnați. Către sfîrșitul domniei lui Ștefan cel Mare, neamul lui Dragoș se stinge
și proprietățile lui ajung ale domnitorului. Alți proprietari ai cîmpului lui Dragoș:
Toader Betea, Trifu Borzescu, Parcin sau Parcea, Borcea, Băloș, Borîlă, Dîmba, Giurca, Drăgan, Lațcu, Boț și Ungureanul.
Ungureanu era de curînd venit din Ardeal. Pe la 1400 nu se terminase încă procesul asimilării elementului slavon.
Aș vrea ca studiul de față să fie un îndemn pentru desvoltarea și aprofundarea lui.
                     Preot Constantin Mătasă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector