21 dec. 2011

Biserica Negulești, pilda smereniei și a vredniciei

Vă mulțumesc, domnule Traian Socea, pentru onoarea pe care mi-o arătați, găzduindu-mă în paginile revistei Calu - Iapa. Vă respect și vă apreciez foarte mult pentru ceea ce ați făcut și sunt convins că o să faceți în continuare pentru comuna Piatra Șoimului. Înainte de a înșira câte ceva despre realizările mele, vreau să vă reamintesc, dv. și cititorilor, că fiecare om se naște cu zestre sufletească, intelectuală și fizică, aidoma cu talanții din Evanghelie, și eu nu am făcut decât să înmulțesc această zestre de talanți.
M-am născut în anul 1963, în localitatea Dragomirești, județul Vaslui, din părinții Grigore și Anica, fiind primul copil din cei patru. Am absolvit Școala generală de 10 ani din localitatea natală, apoi am parcurs treapta a II-a de liceu în localitatea Puiești, judetul Vaslui (lîngă Bîrlad). În anul 1985, am absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. După stagiul militar, în martie 1988, am fost hirotonit preot în cadrul Episcopiei Romanului, parohia Ursoaia, județul Vaslui. În 1990, am intrat la Facultatea de Teologie din București, ulterior transferîndu-mă la Facultatea de Teologie din Iași, nou înființată. Pot să afirm că anul 1990 a fost un an de răscruce în viața mea, deoarece, pe lîngă admiterea la facultate, am reușit transferul în Arhiepiscopia Iașilor, venind la Parohia Luminș, pe postul de preot II, alături de preotul paroh Hanganu Vasile.
Contextul și împrejurările care au favorizat menirea mea aici au fost cu totul speciale. În mai 1990, am participat, ca naș, la o sfîntă cununie, la biserica din Luminiș. De dimineață, am săvîrșit și Sfînta Liturghie, singur, deoarece parohul Mihai Cotfas – Dumnezeu să-l odihnească! - era bătrîn și bolnav. În urma acestor evenimente, ne-am legat sufletește unii de alții și, după cum era de așteptat, enoriașii din Luminiș au făcut demersurile necesare pentru venirea noastră în zonă.
N-a fost chiar ușor, a fost un an de zile de drumuri la Iași, de audiențe, de temeri; momentele de bucurie au alternat cu cele de deznădejde. De ce a fost așa de greu? Pentru că era imediat după revoluție, era vremea schimbărilor. Oamenii din Luminiș au simțit că trebuie făcută o schimbare, că este loc și de mai bine. Însă, s-au lovit de niște concepții învechite, care mai persistau în vremea aceea, chiar și în Biserică. Dar, în fața planului lui Dumnezeu și a iconomiei Lui nu poate sta nimeni împotrivă. Prin urmare, în septembrie 1990, am fost numit în postul de preot II, la parohia Luminiș.
Acum, după 21 de ani de la acele evenimente, care mi-au marcat întreaga viață, și nu numai mie, ci și la o parte din oamenii acestor locuri, mă gîndesc cu nostalgie și recunoștință la acele vremuri și acei oameni. O parte au plecat din această lume, ducând cu ei bucurii și tristeți, ale lor și ale acestor vremuri. O altă parte încă mai luptă cu himerele acestei lumi, dar sînt sigur că vor birui prin credința și jertfelnicia lor.
Pentru toți acești oameni, voi găsi întotdeauna un loc în gîndurile, simțămintele și rugăciunile mele.
Activitatea mea în această zonă a început sub imperiul conștiinței de preot chemat să-și slujească neamul și țara. O altă motivație serioasă a slujirii mele a fost conștiința morală a datoriei față de acești oameni care m-au adus aici și care și-au pus nădejdea în mine. Mărturisesc sincer că acest gând întotdeauna m-a responsabilizat și m-a mobilizat.
Primii șase ani de slujire au fost ani începutului, de altfel, frumoși, cu multă energie și entuziasm.
După cîțiva ani de slujire împreună, s-a simțit nevoia unei noi biserici în sectorul pe care-l păstoream – Negulești.
După alegerea terenului, un loc frumos, la poale de codru, s-a trecut la realizarea proiectului și la obținerea autorizației de construire.
Biserica este din lemn de brad cu tălpi de stejar, majoritatea materialului fiind obținut din donații de la particularii din zonă. Stilul este cel moldovenesc, ștefanian, cu turlă pe naos. Echipa de constructori a fost condusă de maistrul Ciornei Petru, din Vatra Moldoviței, Suceava. Construcția bisericii a durat doar 33 de
zile. A fost, oare, o cifră simbolică pentru parohia noastră?
Un alt moment cu adînci reverberații pentru enoriașii noștri, și nu numai, a fost momentul sfințirii, din 22 septembrie 1996. Mi-aduc aminte cu înfrigurare cum toată săptămîna în curs a plouat, o ploaie rece, mocănească, de toamnă. Toată săptămîna am lucrat, stresați că nu vom termina pregătirile. Cu cîteva săptămîni în urmă, ne vizitase inginerul șef de la Mitropolie, dl. Precupan, pentru întocmirea unui raport în vederea sfințirii, și, cînd a văzut cît de mult mai aveam de lucru, și-a făcut cruce și mi-a zis: Părinte, da mata ești nebun! Crezi că ai să termini toată treaba pînă pe 22 septembrie? Atunci, eu am avut o tresărire, am stat puțin pe gînduri și, cu nădejde în Dumnezeu, i-am spus: Dacă n-ați văzut minuni pînă aici, o să vedeți la Negulești. Și așa a fost.
Am terminat treburile pe muchie de cuțit. Duminică dimineață, cînd l-am primit pe Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Daniel (actualul Patriarh), încă ploua. În momentul în care a început slujba, ploaia a stat, și numai acolo în Negulești, în jurul bisericii; în rest, peste tot a plouat. Iată încă o dovadă că oamenii sînt sub Dumnezeu și vremuri și nu invers.
Au trecut anii… La fiecare pas, așadar, se vede rezultatul ostenelii noastre, al jertfelniciei enoriașilor noștri și nu numai. Mulțumim, și cu această cu această ocazie, tuturor celor care au pus umărul la realizările noastre: enoriașilor noștri, fiilor parohiei noastre plecați în străinătate, d-lui primar Nicorescu și consilierilor locali, care, în anumite momente, ne-au ajutat substanțial sau cu cît au putut. Așa am realizat toate edificiile noastre: biserica, casa socială cu biblioteca, care are peste 2. 000 de volume, aghiazmatarul, casa de oaspeți, podul de la intrare cu arhitectura lui deosebită, monumentul eroilor în stilul unui mausoleu, respectînd, evident, proporțiile. Peisajului natural deosebit, am căutat să-i aducem și noi obolul, amenajînd un parc, plantînd pomi, viță de vie, peste 2. 000 de puieți de molid, care astăzi alcătuiesc o pădure. De asemenea, mirosul și frumusețea florilor te îmbie la tot pasul, iar pe pîrîul din dreapta bisericii sînt amenajate, în cascadă, patru iazuri, cu frumusețea și farmecul or.
Dăm slavă Lui Dumnezeu pentru toate. Însă, mai presus de toate, a rămas în atenția noastră slujirea lui Dumnezeu și a semenilor. În acest sens, am înființat o Asociație, prin intermediul căreia vrem să acoperim ușor toată sfera de activități, să cooptăm cît mai multe persoane în activitatea noastră și să obținem mai ușor sprijinul necesar, material, spiritual și financiar.
Obiectul asociației îl reprezintă cultura, spiritualitatea, tradițiile și filantropia.
În cadrul său ființează o școală de artă, cu peste 50 de copii din întreaga comună și nu numai. Se studiază peste 10 instrumente, cu circa 8 profesori. Avem un grup folk, o orchestră, un ansamblu coral, unde se studiază Sfînta Liturghie, pe 3 voci. Toată această activitate a fost susținută din jertfa unor părinți, a noastră personală, a Bisericii din Negulești și a Primăriei Piatra Șoimului, de la care așteptăm pe viitor mai multă implicare și înțelegere.
De altfel, o dată cu înființarea Asociației, sperăm că se vor implica în activitatea și ajutorul nostru, cît mai multe persoane și instituții, deoarece idealurile noastre sînt și idealurile poporului nostru: păstrarea identității noastre naționale, culturale și creștine; promovarea moralei creștine; reactualizarea tradițiilor; afirmarea tinerelor talente.
De asemenea, vrem să lucrăm la ridicarea demnității comunei noastre și la ducerea numelui ei mai departe. Avem nevoie de o locație corespunzătoare, care să facă față cerințelor și exigențelor activității noastre, cum ar fi, de exemplu, un cămin cultural. El există deja, numai că trebuie reparat și întreținut.
Multe s-au făcu

t și încă multe se cer făcute. Activitatea noastră de 21 de ani, cât și perspectivele, nu se pot încorseta în cîteva pagini de revistă. Tot ceea ce s-a scris aici s-a scris pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, recunoștință binefăcătorilor, dar și îndemnul de a merge mai departe.
Pr. Lucian MOCĂNAȘU, parohul
Bisericii cu hramul Sfîntul Ilie din satul Negulești, Piatra Șoimului

Un comentariu:

  1. ANDRIUTA WALTER GABRIEL24 decembrie 2011, 23:25

    CRACIUN FERICIT TUTUROR CALENILOR SI IEPENILOR!
    PARINTE BINECUVANTATI SI SA VA AJUTE BUNUL DUMNEZEU CA MULTI ANI DE ACUM INAINTE SA NE PASTORITI ASA CUM ATI FACUT PANA ACUM.NU POT SA UIT CA AM AVUT BUCURIA SA FAC SI EU PARTE DIN PRIMUL GRUP DE COLINDATORI DIN LUMINIS. SI ACUM IMI AMINTESC O PARTE DIN COLINDELE CARE LE-AM INVATAT ATUNCI.SARBATORI FERICITE LA TOATA LUMEA.

    RăspundețiȘtergere

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector