1 apr. 2012

Ce este postul?

“Postul este înfrînarea de toate mîncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea și de băuturi și de toate cele lumești și de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăîciunea lui mai cuîinlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu, încă și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu…”.
Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrînare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică o faptăa de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorîtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu.
Postul este și un mijloc de desăvarșire, de omorîre a voii trupului, un semn văzut al rîvnei și sîrguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. “Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-i trebuie hrană - zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viața și petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorîrea trupului, ca acesta hrănindu-se, ne-a facut morți; și izgonirea patimilor este postul, caci lăcomia întărîtă patimile trupului”.
Care e rostul și folosul postului?
Postul folosește și sufletului și trupului, pentru că întărește trupul, ușurează și curățește sufletul. Păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă și il impune de atîtea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9; 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; loil 2,15). “Nu fi nesățios întru toată desfătarea și nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul va veni până la îngrețoșare. Pentru nesațiu, mulți au pierit; iar cel înfrînat își va înmulți viata”, zice înțeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-34). Mîntuitorul însuși a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 și Luca 4, 2). El ne învață cum să postim (Matei 6, 16-18) și ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decît cu post și rugăciune (Matei 17,21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinții Apostoli și ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au și rînduit postul pentru toți creștinii. Sfinții Părinți laudă și recomandă postul cu stăruință. Iată ce spune, de pilda, Sf. Ioan Gură de Aur: “Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrînează poftele cele nesăturate, curățește și înaripeaza sufletul, îl inalță și îl ușureaza”.

De cîte feluri este postul, după asprimea lui?
Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:
a) Ajunare desăvîrșită, adică atunci cînd nu mîncăm și nu bem nimic cel puțin o zi întreagă.
b) Postul aspru sau uscat (Siroragia) sau ajunarea propriu-zisă, atunci cînd mîncăm numai spre seară mîncăruri uscate (pîine și apă, fructe uscate, semințe etc).
c) Postul obișnuit sau comun, cînd mîncăm la orele obișnuite, dar numai “mîncăruri de post”, adică ne infrînăm de la “mîncărurile de dulce” (carne și pește, brînză, lapte, ouă, vin, grăsime).
d) Postul ușor (dezlegarea), cînd se dezleagă la vin, pește, icre și untdelemn, cum se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

 De cate feluri este postul, dupa lungimea lui? 
De doua feluri:
a) Post de o zi
b) Post de mai multe zile
Posturile pe care le ținem:
a) Miercurea și vinerea din fiecare săptămînă, în amintirea Patimilor Domnului: miercurea au facut sfat carturarii și arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea L-au răstignit pe cruce 601 (Canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot în aceasta zi, după Tradiție, mîncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai.
b) Ziua înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), în amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn și vin).
c) Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august), zi de post și plîngere pentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor și împlinitor al postului și al pocăinței (dezlegare la untdelemn și vin).
d) Ajunul Bobotezei (5 ianuarie): post așezat și rămas din vremea cînd catehumenii se pregăteau prin post si rugăciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cadea 603 (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia aghiasma pe nemîncate.
Cei ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduințe sau legăminte față de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot să postească și în alte zile de peste săptămînă decat cele orînduite de Biserică. Cea mai potrivită este ziua de luni. In nici un caz să nu se postească sîmbătă sau duminică. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare decît atunci cînd păzim și zilele de post orînduite de Biserică.
 Cînd nu se posteste miercurea și vinerea?
Fie pentru însemnătatea sărbătorilor mari, adică pentru a nu se șterge prin post bucuria praznicului Nașterii Domnului, al Invierii, al Rusaliilor, fie pentru prisosința postului dinaintea acestor sărbători mari sau pentru a nu ne asemăna cu unii eretici, Biserica îngaduie să mîncăm de dulce miercurea și vinerea in anumite rastimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) si sunt însemnate în calendare cu cuvîntul harți.
Iată cînd nu se posteste miercurea și vinerea:
a) In Săptămîna luminată (săptămîna Paștilor).
b) De la Nașterea Domnului pînă în ajunul Bobotezei.
c) In săptămîna de după Rusalii (înainte de începutul postului de Sîn-Petru).
d) In săptămîna întîi a Triodului (între Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica Fiului Risipitor).
e) In săptămîna Brînzei (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paștelui); se dezleagă numai la lapte, ouă și brînza.
f) Nu se postește, de asemenea, în ziua Nașterii Domnului și cea a Bobotezei, cînd aceste sărbători cad miercuri sau vineri.
Posturile de mai multe zile din cursul anului:
a) Postul Paștelui,
b) Postul Crăciunului,
c) Postul Sfînta-Mariei
d) Postul Sîn-Petrului

Postul Paștelui
 Postul Pașstelui, Postul Mare sau Paresimile (de la cuvîntul latinesc quadragessima = patruzeci) este postul dinaintea Paștelui. E asezat în cinstea Patimilor Domnului și ne amintește de postul de patruzeci de zile al Mîntuitorului în pustie, înainte de a ieși in lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 si Luca 4, 2). E totodată vreme de pregătire, prin post, rugăciune și pocăință, pentru apropierea cu vrednicie de Sfîntul Trup și Sînge, întrucat, de obicei, la Paști se împărtășesc toți credincioșii.
Ține șapte săptămîni, începînd cu Duminica lăsatului sec de brînză (Duminica izgonirii lui Adam din rai) și se încheie în noaptea Paștelui, la înviere. E cel mai vechi, mai lung și mai de seamă dintre posturile bisericești (Pentru vechimea lui, vezi Can. 69 Apostolic; Can. 50 Laodiceea, Așezămintele Sf. Apostoli V, 13; Can. 5 al Sinodului I ecumenic. Nu se mănîncă nici peste, nici untdelemn și nu se bea vin. Se dezleagă la vin și untdelemn numai sîmbăta și duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la pește, numai în ziua de Buna-Vestire și de Florii (pentru că sunt praznice mari) (Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42. Comp. și Scrisoarea sinodală a Patriarhului ecumenic Paisie I către Patriarhul Nicon al Moscovei (1655), răspuns la întrebarea 20 ).
Sunt scutiti de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii și bolnavii sau cei neputinciosi, precum și cei aflati in situatii speciale. Cu deosebită evlavie trebuie să postim prima și ultima săptămîna din Postul Paresimilor.

Cum trebuie să postim? 
Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare și rînduielile date de Sfinții Părinți pedepsesc cu asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Can. 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci și cu sufletul. Adică nu numai mîncînd de post, ci și înfrînîndu-ne totodată de la patimi, păcate și ispite. Odată cu înfrînarea de la mîncărurile de dulce, să ne silim a ne curăți nu numai trupul, ci și sufletul, petrecînd în rugăciune și pocaință. Postul întreg, adevarat și desăvîrșit este deci nu numai cel trupesc, ci și sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mîncare și totodată de purtări. Așa ne îndeamnă Biserica, prin cîntările ei din slujbele Postului celui Mare: “Să postim, post primit, bineplacut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrînarea limbii, lepădarea mîniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurămîntul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bine primit”.
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice: “Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasa, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mîinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mîinile voastre să postească rămînînd curate și de hrapire și de lăcomie. Picioarele, nealergînd la priveliști urîte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile straine… Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase”.

http://www.resurse-ortodoxe.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector