4 iun. 2018

Munţii noştri aur poartă....



1 Iunie se săvârşi de puţine zile, însă consăteanul nostru Vali Mereuţă nu i-a rămas dator căci, iată, primesc de la el o poezie irumptă din mistuiri personale, familiale – nestrăine multor încă trăitori în ţărişoara noastră. Versurile lui Vali, în mănunchiul lor, te înduioşează şi te revoltă. Sunt, clar, expresia neputinţei părinteşti rostită ca un reproş adus ăstei omeniri, care, globalizând, pustieşte şi nimiceşte sentimente, simţiri, nădejdi...Înstrăinarea pare să devină nume propriu, dacă n-o fi şi devenit.... Cu dor de propriul fecior, care construieşte profit Perfidului Albion, Vali se „consoleză” scriind poezii, dar Liliana- soţia sa plînge...Plânge tare des, lucru care pe câţi impresionează, oare?!....Oare cui îi pasă că cei aproape 4 milioane de fii ai acestui pămânz românesc, ce-şi rostuiesc viaţa prin zările lumii, şi-au lăsat acasă 8 milioane părinţi. Şi 16 milioane de bunici, topiţi de dorul atâtor milioane de nepoţi...români! Dar, parafrazând poetul, " Munţii noştri aur poartă/Noi bătem la altă poartă!" (Traian SOCEA)  



Vali Mereuţă, iunie 2018
De ce?

Vali MEREUŢĂ


De ce-am luptat să fim mereu
Uniți la bine și la greu
Și-avem în schimb doruri fierbinți,
Copii departe de părinți?

De ce-au plecat ca puii-în zbor
Copii ce-au lăsat răni ce dor,
Spre altă casă, spre alt grai,
Lăsând acasă-un colț de rai?

De ce-au părăsit sfânt pământ
Să-l țină-n suflet și în gând
Departe, prin străine zări,
Să-l calce doar de sărbători?

Părinți să aibă dor nespus
După copiii ce s-au dus...
De ce, Stăpâne-ai lăsat, oare,
Să plângă mame la icoane?

N-au suferit destul de mult
Sărmanele, cât i-au crescut,
De ce s-ajungă-n dor de fii
Să mângâie fotografii?

Pământul plânge-ndurerat...
De ce vlăstarii i-au plecat?
Bătrânii au tremur în glas
Fără de sprijin au rămas...

De ce-am ajuns din vremea toată
Mai dezbinați ca niciodată
Și limba noastră strămoșească
Fii de români să n-o vorbească?

De ce-a rămas a noastră țară
S-o facă unii de ocară?
Ca țara noastră îndrăgită
S-ajungă-o țară jefuită...

Din cer, te rog Doamne, cobori
Și fă-ne iarăși zâmbitori,
Ajută-ne și spune-ne
Cum Ți-am greșit, când și de ce?

Prosperă-mi țara mea frumoasă
Și-adu-ne copiii acasă,
Pentru părinți și gliei lor,
Stâlpi de nădejde-n viitor!!!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector