Căminul cultural Luminiș, Piatra Șoimului

Regal de folclor, tradiție și cultură

 Viorel LUPU

Căminul cultural din satul Luminiș, comuna Piatra Șoimului, județul Neamț, a găzduit duminică, 22 iunie 2025, „Spectacolul de SânzIEne”, care a inclus  colocviul cu tema „Satul tradițional, purtător de identitate și suflet românesc”,  lansarea albumului documentar „Satule cu dor – Piatra Șoimului”, în prezența realizatorilor săi, precum și recitalurile extraordinare susținute de ansamblurile folclorice „Floricică de la munte” și, respectiv, „Miorița” din Piatra Șoimului.

Evident, evenimentul a fost dedicat celor care au făcut și fac istorie pe aceste meleaguri, celor care duc mai departe, la propriu, tradițiile strămoșești; albumul înfățișând generațiilor viitoare faptul că aici încă locuiesc oameni, creatori de frumos, asemenea celor care ne-au lăsat mărturia existenței lor în acest teritoriu, care ne-au lăsat moștenire artefacte de o impresionantă valoare istorică și științifică, precum  cele descoperite în arealul fostei cetăți dacice de pe deaul Horodiștea.

Mărturisesc că, aproximasem că vom întîrzia vreo 5 minute, drept care mi-am  avertizat nepoțeii că vom fi norocoși dacă vom prinde locuri, în picioare, chiar și lîngă ușă.

Surpriză totală, însă! Căminul era cu locuri neocupate la discreție.

„Iubitorii” de tradiții strămoșești erau la luptă pe Facebook și Tiktok, cu Trump care a bombardat Iranul! (Evident, nu Trump,
prietenul lui Putin, ci altul).

Da, ar fi trebuit ca sala să fie plină! Da, evenimentul ar fi trebuit onorat de cîți mai mulți consăteni, dată fiind munca depusă de inițiatori, de organizatori, și de artiști. Ținuta spectacolului merita ca aplauzele să reverbereze pînă hăt-pe alte tărîmuri, unde odihnesc străbunii noștri. Din păcate, nu s-a întîmplat așa ceva, fapt pentru care nu-mi pot reprima, și exprima, tristețea. 

Și totuși, sînt dator să adresez felicitări Centrului de Cultură și Arte ”Carmen Saeculare” al județului Neamț, organizatorul principal al evenimentului, precum și Primăriei comunei Piatra Șoimului! 

Recunoștință ansamblurilor „Floricica de la munte” și, respectiv, „Miorița”, inimoșii și talentații noștri artiști, cărora trecerea timpului le sporește valoarea, asemenea învechirii vinului de soi ales. 

Felicitări familiei Lica și Milucă Oțel, care, de 35 de ani, țin în viață și performează Ansamblul „Miorița”!

Felicitări, scriitorului și gazetarului Traian Socea, fondatorul prestigioasei reviste ,,Calu Iapa", care a prezentat istoria veche și recentă a acestor meleaguri! 

Felicitări gazdelor, primarului Neculai Nicorescu, că a îmbrăcat o IE tare frumoasă, cusută cu motive vechi-locale!

Felicitări viceprimarului Corneliu Pintilie, pentru aranjamentele florale, designul și întreaga contributie la amenăjările, și îndemânările, marcă propria înfățișate fără zgârcenie pe întreg desfășurătorul spectacolui!

Bravo și celor câțiva consilieri locali prezenți!

Celorlalți, care nu au avut motive foarte serioase să nu participe, rușine! 

Felicitări spectatorilor care au făcut corp comun de suflet cu cei de pe scenă!

Foto: Tavi POPA

La Roman, se reunesc

 ziariști din  București și alte 15 județe al țării

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România organizează, în zilele de 19, 20 și 21 iunie a.c., întîlnirea zonală a coordonatorilor filialelor UZPR din zona Moldova, gazde fiind „Hanul Răzeșilor” din apropierea municipiului Roman, și filiala „Brunea-Fox”, condusă de Petru Frăsilă – președinte de onoare și Pr. Lucian Paiu – președinte executiv. De la București, la eveniment vor participa domnii Sorin Stanciu, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România(UZPR) și, respectiv, Emil Stanciu – vicepreședinte al  UZPR, cărora li se alătură  Marius Simion, Ruxandra Săraru, Sorin Ovidiu Bălan, Constantin Dumitru, Lavinia Șandru, Narcis Luca, Morel Rozental și Vicențiu Popa, membri în stafful Uniunii.

Întîlnirea, care consacră maniera de lucru centru - teritoriu, debutează cu mesajele adresate participanților de către autorităților locale și, respectiv, președintele Sorin Stanciu, după care urmează discuțiile referitoare la condiția presei, relația sa cu autoritățile locale și, evident, cu forul de conducere de la București, sprijinul pe care acestea trebuie să-l acorde instituțiilor de presă din provincie, actului jurnalistic angajat, deontologic, profesionist.

De bună seamă, de real interes se anunță sesiunea de reflecție spirituală dedicată Anului Centenar al Patriarhiei  Române, în cadrul căreia prof. dr. Lucian Strochi va conferi despre „Patrie, Patriarhie, Patriotism”, iar Pr. Lector univ. dr. Florin Țuscanu va rememora ”Un secol de presă bisericească la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului: 1924 – 2024”, context în care va evoca și ”Episcopul Melchisedec Ștefănescu - teolog, diplomat, ”Părintele Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”.

În același generos cadru, vor avea loc și prezentarea unor noi apariții editoriale semnate de mulți dintre cei prezenți, între care se vor afla președinții de filiale Grigore Radoslavescu – Iași, Ioan Damaschin - Constanța, Cornel Cepariu - Bacău; Ioan Pamparău - Brașov/Covasna, Gianina Buftea - Neamț, Maria Stanciu - Galați, Emanoil Dobrescu - Brăila, Victoria Fonari - Chișinău, Petru Butuc - Vrancea, Mihai Chira - Suceava, Simion Egner - Botoșani, Stan Brebenel - Buzău și Cornel Paiu – Roman.

(Traian Socea)

Rapsodul Ghiță Drăgușanu s-a dus la Domnul

    

S-a dus la Domnul și Nea Ghiță Drăgușanu, rapsodul care credeam că le va rămîne veșnic contemporan tuturor generațiilor ce vor veni.

    Nea Ghiță și fratele său, Simion, încîntau lumea cu măiestria artistică și bună-cuviința lor ancestrală, amîndoi fiind oameni pilduitori, purtători și inspiratori de noblețe.

    Fără ei, lumea și, mai ales, comunitatea noastră rămîn mult mai sărace.

    Mă socot privilegiat că am avut șansa să le arăt prețuirea și respectul, alături de publicul care i-a admirat, care le-a apreciat și aplaudat evoluția artistică pe multe scene de spectacol din județ și din țară.

Dumnezeu să-i odihnească în cuvenită pace!

(În foto, frații Drăgușanu la Sărbătoarea Stînii Pastorale de pe muntele Gorganu, comuna Piatra Șoimului. Arhiva revistei „Calu Iapa”).

Mulțumesc, Timișoara! Și plecăciune...

 Revista MERIDIAN Timișoara, 29 martie 2025

 Cronică literară

O radiografie a compromisului util  

TEODOR SINEZIS

 ”Saprofitorii”, cea mai recentă carte a lui Traian Socea, este o radiografie a compromisului util. Necesar supraviețuirii – de tristă amintire, pentru unii, sau accederii / menținerii în loja privilegiaților regimului comunist, pentru cei(lalți) cu afectele unduite-n siaj melancolic.

    Avem a descoperi, aici, fragmente din viețile unor demnitari comuniști de prim rang  sau de rang secund, din ultimii ani ai  ”epocii Ceaușescu” (1965 – 1989). Caractere deformate, captive mentalităților de clei și rugină ale partidului unic. Expoziție de tablouri mișcate înspre culoare de binecunoscutele, de acum, sonorități  ale limbuției moldo-abrazive, conturate uneori cu umor, alteori cu sarcasm tras în sepia ori sobru monocrom, marcă înregistrată a acestui șlefuitor de calibru al cuvântului scris, Traian Socea.

    Autor ce a dorit, probabil, zugrăvind rostogolirile biografice ale șefilor comuniști ai regimului prin peisajele ultimelor lui zile, să ofere razelor x ale curiozității noastre lucide un spațiu de oglindire expiatorie specific catharsis-ului. Figuri ale turnătorilor de asfalt ideologic, care înmoaie, sub pretenție inversă, traseele eticii și echității socialiste; figuri de turnători pur și simplu, supravegheați aproape non-stop de către alți purtători de nevoie acută de accedere în poziții (…) și funcții privilegiate, sau de către cine știe ce pândaci securiști incognito; profiluri de oameni sub vremuri, executanți umili ai ordinelor celor de deasupra; rare caractere alese, alungate din rândurile largii majorități de către executanți conformiști, din cauza credinței lor reale în principiile mimate de ceilalți – iată câteva dintre personajele prin care Traian Socea a reușit să  condimenteze, elocvent și magnetic, epica acestui prim capitol al ”Saprofitorilor” din trecutul nostru recent. (Orice asemănare cu personajele de pe scena politică românească de astăzi este binevenită…)

    Pentru că autorul se pricepe să aprindă-n cuvinte scânteia emoției, unele personaje  reușesc să absoarbă atenția cititorului și să o așeze în menghina suspansului. Între tentaculele, adică, acelui gen de interes trezit, așadar vinovat pentru captarea și menținerea unei tensiuni psihologice, capabile nu doar să te țină prizonier al paginii tipărite, ci să te și convingă să îți dorești ca evoluția pe hârtie a personajelor să nu fi ajuns la sfârșit. Responsabilă pentru trezirea acestei forme de emoție estetică nu poate fi decât vibrația rezonatorie a sufletului treaz ce insuflă cuvintelor acel zumzet, subliminal căci electromagnetic, în stare să imprime în cititor tumultul trăirilor auctoriale.

    Lectura ajută, printre altele, la conștientizarea a două tipuri oarecum antagonice de privilegii specifice regimului ceaușist. Mai întâi, ale celor de care s-au bucurat, în epocă, cei cu însemnate funcții în aparatul de partid și de stat. Mai apoi, ale celor provenite din șansa oferită unor generații de a fi fost proiectate de destin  în postura de a asista la ciocnirile celor două tipuri de ideologii și civilizații (aparent?) antinomice: liberalismul occidental și socialismul blocului estic european, constituit din țările Organizației tratatului de la Varșovia.

    Sub rezerva mărturisirii autorului cum că personajele sale au fost croite din materialul faptic al epocii, fără trimiteri exprese înspre anumite personalități ale acelor (sub) vremuri, ”Saprofitorii” se dovedește o lectură captivantă, necesară atât generațiilor (încă vii…) care au cunoscut și construit societatea socialistă mutilateral-dezvoltată, cât și generațiilor mai tinere, care vor să înțeleagă trecutul în mai multe nuanțe decât cele pe care au avut ocazia de a le extrage din poveștile și amintirile părinților sau bunicilor lor.

meridianultimisoara.ro

Recunoștință moldavă, iară

  „Fără șagă: De la Neamț pînă la Cluj-Napoca îi tot atîta cîtu-i de la Cluj-Napoca la Neamț, nici mai mult, nici mai puțin!”(parafrază, Ion Creangă)

    Prestigiosul cotidian clujean „Făclia” ( www.ziarulfaclia.ro), în ediția sa de vineri, 28 februarie 2025, la rubrica „Cartea de pe raft”, semnalează, sub genericul „Întunericul din noi”, apariția romanului „Saprofitorii I”, între alte două cărți, semnate de către renumitele scriitoare Ruxandra Cesereanu și, respectiv, Hanna Bota( vezi foto!).

Reamintesc, volumul „Saprofitorii I” a apărut în septembrie 2024, la Editura „Sensul” din Piatra Neamț, condusă de Mihael Balint.

Mulțumesc autorului cronicilor, scriitorul Radu VIDA, precum și redactorului șef al publicației, Cosmin PURIȘ!(Traian Socea)

                                                                ...................

Cartea de pe raft

                                                                                        ÎNTUNERICUL DIN NOI 

Radu VIDA

     Vă propun spre lectură trei cărți. Le-am citit în ordinea apariției editoriale și, credeți-mă, am avut sentimentul că retrăiesc un coșmar. Asta pentru că autorii abordează, într-o manieră disuasivă, momente ale terorii dictatoriale. Și, așa cum era de așteptat, fiecare scriitură vede lucrurile și întâmplările din perspective diferite, imaginea de ansamblul fiind, totuși, o lumină ce străbate întunericul din noi. Mai exact, din cei care au fost, și mai sunt, dar au luat cu polonicul din vremurile în de tristă amintire.

     Evident că, pentru generația născută după balamucul din ’89, întâmplările par de domeniul ficțiunii. Și, chiar dacă poveștile bunicilor sau părinților aduc în discuție fapte și întâmplări traumatizante, peremptorii, cititorul de astăzi – atâția câți au mai rămas – are cu totul alte preocupări.

     Să vedem:

1.    „Regii gunoaielor”. Clujeanca Ruxandra Cesereanu continuă preocupările domniei sale în ceea ce privește „condamnarea comunismului”. Arme teribile, cum sunt pamfletul sau contagiunea ironică devoalează corupția endemică, birocrația stufoasă și mediocritatea clasei politice și, nu în ultimul rând, l degringolada celui care, scăpat de chingile totalitarismului se crede o nouă clasă muncitoare: alegătorul, slab pregătit, total neinspirat și, ca masă amorfă,  ușor manipulabili. Editura „Polirom” de la Iași recidivează. Și înscrie acest roman în şirul acelor scriitori care au analizat du luciditate adevărurile începute cu uciderea soților Ceaușescu, coagularea denotațiilor din Piața Universității, conotațiile pandemiei și, nu în ultimul rând consecințele războiului de la granițele noastre.

2.    „Saprofitorii”.  Editura ”Sensul” din Piatra Neamț găzduiește ceea de a treia scriitură a cunoscutului gazetar Traian Socea. Bun cunoscător al relaţiilor și practicilor din societatea socialistă multilateral dezvoltată, scriitorul aduce în fața noastră impostori de calibru, declamațiuni lipsite de conținut, minciuni îmbrăcate în textilele persuasiunii deşănţate. E un fel de patristică a vremurilor apuse, doar că materialul de cercetat este de o cruntă realitate. Omilia de partid este demontată din punct de vedere al simțului comun, autorul aruncând o repede și sagace privire asupra unor realităţi trăite de el și de semeni. Un umor de filiație humuleșteană însoțește personajele și situațiile, realitatea și ficțiunea închegând o scriitură de reală bucurie de lectură. După  cele două „Incursiuni în Regatul Natal  - Calul/ Iapa” Traian Socea ne dezvăluie o altă față a scriitorului de marcă: știința construcției epice, în alcătuiri de simfonie dirijată de maestrul Tudor Mușatescu: ”Nu vreau să mor, până nu termin de trăit”.

3.     „Să spui sau să nu spui”. Traseul Hannei Bota de la Cluj la București, via Iași (Polirom), îmbogățește literatura română cu un roman de excepție. Cartea începe undeva la sfârșitul celui de a II-lea Război mondial și se termină în zilele noastre. Și nu e vorba numai despre capitalism și comunism, ci, mai degrabă despre dilemele omului în fața adevărului. Cum îl rostim și rostuim? Când? Și mai ales cui? Iar o prelungire citoplasmatică a vremurilor revolute, contemporaneitatea scoate la iveală alte și alte tare ale existenței cotidiene. Introspecția psihologică pare să fie rețeta dătătoare de speranță și înnobilare a Ființei.