6 mai 2011

Calu- Iapa în preistorie

ARHEOLOGIA A REUȘIT SĂ DEZGROAPE ȘI SĂ ADUCĂ LA LUMINĂ LUNGI MILENII DE VIATĂ PREISTORICĂ

În urmă cu peste un secol și jumătate, Gheorghe Asachi, marele om de cultură român, cu ocazia construirii fabricii de hîrtie de la Văleni, de lîngă Piatra Neamț, a făcut lungi deplasări pe valea Bistriței, observațiile sale consemnîndu-le în diferite publicații ale vremii. În articolelele sale,  de mare valoare științifică, de care s-au folosit arheologii mai tîrziu, au fost consemnate unele informațiii certe privind existența la suprafață a unor vestigii materiale, în anumite locuri cum sunt Cozla, Văleni, Cernegura, Calu-Iapa, Bolovoaia, Horodiștea, Cetățuia, Izvoare etc., care atestau existența unor activități umane foarte vechi. Cu ajutorul acestor vestigii, în perioada interbelică și după aceea, arheologii au reușit să reconstituie viața de milenii a omului preistoric și de mai tîrziu.

La cîțiva kilometri de Roznov, ”pe botul unui deal ce-și topește capătul în apa Bistriței”, aproape de gura pîrîului Calu, se află așezarea preistorică Horodiștea, despre care Ghe. Asachi a scris în Calendar pentru poprul românesc pe anul 1847. Horodiștea, care înseamnă cetățuia, avea o poziție strategică. Cetatea fusese construită, de vechii locuitori, în scopuri de apărare. Ea domina nu numai Valea Bistriței în sus și în jos, pe zeci de km, dar și partea de răsărit:  ”Valea Cracăului, cît vezi cu ochii, pînă dincolo de misteriasa movilă a Incașului.”
Despre Horodiștea a scris, înaintea arheologului Radu Vulpe, învățătorul Mihai Cojocaru, din comuna Dobreni, care a studiat și alte așezări, cărora le-a dedicat studiul ”Perspectivele arheologiei preistorice în județul Neamț”, apărut în anuarul liceului Petru Rareș, 1933-1934.
În 1935, Radu Vulpe, prof. univ., a început săpături sistematice, benefice prin tot ceea ce s-a descoperit,  în această așezare, care datează de acum 4000 de ani.  S-au găsit cioburi de vase pictate în 2-3 culori - roșu, alb, negru - obiecte de os, piatră și metal, toate evidențiind existența unei civilizații vechi. Vestigiile materiale ale civilizației de la Horodiștea-Calu aparțin unor epoci distincte și suprapuse: epoca eneolitică și epoca geto-romană. ”Stratul întîi se află la o adîncime de aproape 3 m și conține rămășițele unei lumi vechi, cu două mii de ani î.e.n., viață cunoscută în țară și în întreg Orientul european sub numele ”stil Cucuteni” A și B, după numele așezării de lîngă Iași, unde au fost scoase la suprafață întîia oară.”
Vasele sunt impodobite cu meandre și spirale, au ornamente încrustate pe trupul idolilor. Au fost găsite și cîteva obiecte de cupru, care semnalează intrarea în epoca bronzului.
Peste această civilizație s-au abătut vicisitudinile istoriei, năvălirile unor triburi au distrus totul. 
”Un strat de pământ gros s-a așternut deasupra, pentru aproape două milenii, ca în cele din urmă, o nouă viată să apară și să formeze epoca geto-romană. ”
La aproape un metru adîncime, arheologii Radu Vulpe, C. Mătase, Virgil Bîrliba și Ștefan Cucoș au dat peste vase primitive de lut, simple, și oale de calitate superioară, lucrate la roată. Au mai descoperit arme de fier, inele, cercei, un vas de bronz cu picior, ornamentat în șnur - carcateristic cvilizației scite. Unele se află la Muzeul de istorie din Piatra Neamț.
Însă și această civilizație a fost disdtrusă. Migrația popoarelor a pus capăt culturii de la Hordiștea, locuitorii s-au refugiat în păduri și munți.
                                     prof. Constatin Prangati

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector