Mihăiţă PANAINTE
 |
| Mihăiţă PANAINTE, cotropit de muzică, de tinereţe... |
Trecuseră cîţiva anişori din deceniul al
optulea, al secolului trecut. În „arealul” copilăriei mele, viaţa avea reguli
aparte, sigur. Adică, pe uliţe sau pe drumul principal, populate cu belşug de
colb şi bolovani, cei mici îi respectau pe cei mai mari, fie şi cu un an. Nu
mai vorbesc de cei mai în vîrstă, cărora trebuia să le dai „Bună ziua!” de la
distanţă, altfel mintenaş aflau părinţii, de la care o luai pe coajă sănătos,
încît să-ţi intre bine minţile-n cap, să nu mai păcătuieşti.
Ei bine, datoram respect celor mai mari ca
mine şi fireşte, pretindeam, la rîndu-mi, de la cei mai mici. Aşa încît, ca
revanşă, monitorizam puştimea din cotună, obligată să mă bage-n seamă cu noua
adresare, recent intrată-n vocabular, „nenea Traian!”. Moştenita „ Bună ziua,
bădie Neculai sau leliţă Grăpină!”, de pildă, îmi displăcea, părîndu-mi
demodată. Recunosc că răposaţilor, de-acum, Neculai şi Grăpina nu le convenea
deloc să-i strigi „Nene...!” sau „Tanti...!”. Mulţişori ani le-au trebuit celor
din generaţia lor să priceapă că formula asta de adresare nu-i luare-n
batjocură.
Aşadar, pretindeam respect. Premeditat,
îi pîndeam pe cei mici să-mi umple traista orgoliului, aşteptînd ocazia ca doar
eu să fiu cel mai mare, printre ei. Ei bine, între ei, Mihăiţă Panainte. Un
pumn de om, care să fi avut vreo 5-6 ani, se evidenţia în gaşcă prin energia cu
care se implica în toate jocurile, prin talentul de a impune regulile şi
tenacitatea sa inovativă. Cu bunicul său, regretatul Costică Tărcăoanu, eram
văr bun, fapt ştiut de Mihăiţă. Pe atunci, asemenea legături erau mult mai
responsabile. Prin urmare, eram dator să-l ocrotesc, aşa cum şi eu eram,
proporţional, pe ramura neamurilor. Şi o şi făceam, cu simpatie pentru omuleţul
„iute ca brînza de 9 lei kilul”, din acele vremuri. Vremuri în care
copchilaraia te-mpiedica peste tot, indiferent de anotimp. Vara, explorînd
Movila, dealul Roznovanu, lunca şi gîrla Iepii - la chitici, cules de fragi şi
multe plante, sau la păzit animalele din gospodăriile părinţilor... Iarna, mai
ales la săniuş, pe dealurile şi pe dîmburile din apropiere: „Butură”, „Turnea”,
„Biţu” şi „Tărcăoanu”, pe care puştimea se dădea în adevărate convoaie, într-un
iureş şi-o hărmălaie de scotea lumea din hibernarea diurnă. Mihăiţă,
cap-convoi, indiferent de incidente şi accidente, coordonîndu-i pe Titi Socea, Mihai Turnea, Ţica Ilie, Petrea Pomană ş.a. ....
(Traian SOCEA)
Continuare, pe www.crantanitori-de-ambe-sexe.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu