”Templul” lui POTOP

Păstrînd proporțiile, veți încuviința, văzînd pozele atașate, că pentru o comunitate precum cea a Neguleștiului, din comuna Piatra Șoimului, județul Neamț, sat cu cîteva sute de locuitori, dintre care aproape jumătate plecați prin străinătățuri, troița de la intrarea-n localitate impresionează prin anvergură, cu tot ce presupune realizarea sa, adică stil.

”Mi-a ieșit în cale” mergînd la ”Izvorul lui Grasu”, așa cum țin minte, din copilărie, că-i spuneau bătrînii; sau ”Izvorul cu apă de ochi”, izvor  susurînd de milenii, la cîțiva kilometri în amonte, la capătul celălalt al sătucului, chiar în pîntecele muntelui…

Ați deslușit că localnicii mergeau la izvor, se spălau pe ochi cu apa sa rece ca gheața și, în consecință, li se limpezea privirea, vedeau mai bine. Apoi, firește că luau, în ce puteau, zeci de litri apă și pentru acasă, pentru că – poate unii dintre dvs. n-o să credeți – nu se strică. (Despre ”Izvorul lui Grasu” vom vorbi curînd, n.a.).

Revenind la troiță, am aflat de la unul de la altul că a construit-o domnul Cornel Potop. Potop e o poreclă moștenită, numele corect fiind Pintilie. Pe domnul Cornel l-am întîlnit în puține ocazii și, din păcate, o singură dată am dialogat mai mult de vreo 5 minute. Gura satului grăia despre Cornel cum că e meșter constructor, că și-a clădit o gospodărie frumoasă, temeinică, că dă de lucru și la cîteva zeci de consăteni. Nimic mai frumos, mai generos în vremurile de astăzi, atît de nemiloase…

În aceste vremuri atît de perverse pentru români( din cei peste 8.000 de cetățeni ai comunei Piatra Şoimului –  aşa cum îmi mărturisea mai demult primarul Neculai Nicorescu – sînt plecaţi în străinătate, unii avînd copii, şi chiar nepoţi, născuţi pe acolo). gestul lui Cornel impresionează. Sper din inimă ca opera sa să fie inspiratoare şi pentru alţii, cu mai mult sau mai puţin cheag.

Şi, fireşte, aşa cum la construcţia acestui ”templu” - iarăşi păstrăm proporţiile -  Cornel a avut şi nişte colaboratori, aflu că domnul Cornel Pintilie e hotărît să edifice şi un Monument al Eroilor în comuna Piatra Şoimului. Amănunte, sigur, voi afla de la Cornel Pintilie-Potop, curînd ce starea de sănătate mi-o va îngădui.

Mărturisesc că gestul lui Cornel mă obligă, într-un fel, să relansez revista CALU-IAPA. Deocamdă, online. Cînd ”financiarul” ne-oq va permite, o vom şi tipări. E a comunităţii, de fapt. Şi, ca să mă laud, nu multe comunităţi au o revistă consacrată istoriei şi tradiţiilor locale…

Felicitării, Cornel Pintilie-POTOP, precum şi celor care ţi-au fost alături!

Traian SOCEA

Plugușorul

La multi ani 2012!

De cînd seara s-a-nserat,
Pluguşor ca al nostru
N-a mai umblat,
Aşa mîndru, luminat,
Cu birja din lemn de brad,
Cu grindeiul procopsit,
De buni meşteri făurit,
De feciorul catargiului,
Scos din fundul pămîntului.
Cu pila îl pilea
Cu ciocanu-l coicănea,
El tot mai mîndru se-nchina.
HĂI, HĂI!

Şi-a plecat la cîmp bogat,
Unde-i bine de arat,
De arat şi semănat,
În lungiş şi-n curmeziş,
Cît cu ochii cuprinzi;
Grîu de vară, cu negară,
Deie Domnul să răsară
Pînă-n seară!
Grîu mărunt, fără năut,
A dat Domnul, s-a făcut,
De cînd sînt, n-am mai văzut.
HĂI, HĂI!

Iar jupînul-gazdă
Se duse la lună, la săptămînă,
Să vadă grîul de-i frumos;
Era în spice ca vrabia,
În pai, ca trestia.
Badea din şa s-a plecat,
Trei spice-n palmă a frecat,
La vrăbii le-a arătat,
Vrăbiile s-au minunat
Că grîu-i bun de secerat,
La nevastă a spus răspicat
Că grîu-i bun de secerat;
Apoi, a făcut seceri noi
Pentru secerători ca voi,
Şi-altele mai mărunţele,
Cu mîner de floricele,
Cum îi plac şi mîndrei mele,
Cu miros de busuioc,
Ţineţi-i flăcăi pe loc
Şi strigaţi, să m-odihnesc,
Sufletul mi-l prăpădesc!
HĂI, HĂI!

Iar, în dalba semănătură,
Se făcu atîta gură;
Nevestele se suflecau,
Fetele năvală în grîu dau,
Bătrînele de şale se-ndoiau,
Moşnegii din ochi făceau;
Iară hoaţa cea de moară,
Cînd văzu atîtea care cu povară,
Puse coada pe spinare
Şi plecă în lunca mare,
Luncă mare, frunză n-are
Şi, cînd pică, se despică,
Mai mînă, copilă mică!
HĂI, HĂI!

Iar morarul, meşter bun,
Stă cu luleaua-n dinţi,
(Noi ne prăpădim de rîs):
- Stai, morişcă, nu te duce,
Că ţi-oi da făină dulce!
Şi-am plecat la moară, la Neguleşti,
La moară cu trei fereşti;
Acolo, un morar cam
nătărău,
Strică bine, drege rău,
Trage morii una-n şele
Şi o-aşază pe măsele.
HĂI, HĂI!

Trage morii una-n splină
Şi o dădu pe făină,
Apoi, după măcinat,
Acasă s-au înturnat
Şi-au chemat pe toţi,
Şi-o sută de bătrîne
Care ştiu rostu la pîine;
Ele mîneci-le-au suflecat,
Au făcut colac mare, rotat,
L-au pus în cuiul de mai jos
Pentru cei ce ură frumos,
Iar dumneavoastră,
De nu vă place,
Să daţi colacul încoace,
Să îl rupeţi în două
Şi ni-l daţi nouă!
HĂI, HĂI!

De urat, am mai ura,
Dar nu sîntem de ici-colea,
Sîntem de la Mitoc,
Unde-ngheaţă apa-n troc
Şi găluştele pe foc.
Vă urăm s-aveţi galbeni pe masă,
Cîte draniţe pe casă;
În fereşti, flori domneşti,
La icoane, busuioc,
La mijloc, pară de foc;
Copii frumoşi în casă,
Pîine pe masă,
Belşug în ocol,
Spor pe ogor,
La toţi, bucurie,
Mulţi ani să vă fie!

Din cartea "La pârâul dorului", de prof.
Gheorghe ŢIGĂU

COLINDE

Ce-aţi văzut, păstori?...

- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?
- Am văzut pe prunc Iisusul,
Prunc Iisus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc,
Fiu Dumnezeiesc.
- Ce palat era, unde Domnul sta?
- Peşteră străină, rece,
Peşteră de dobitoace
Palatul era,
Palatul era.
- Ce avea de aşternut
Micul Nou - Născut?
- Ieslea îi era culcuşul,
Fîn şi paie, aşternutul
Micului Iisus,
Micului Iisus.
- Cine sta cu el, Domnul mititel?
- Sta Maria, Maica Sfîntă,
Sta Iosif cu faţa-i sfîntă,
Sta şi se-nchina,
Sta şi se-nchina.
- Cine Îl cînta, cine-L preamărea?
- Îngerii din cer veniră,
Vasele cîntări doiniră
Micului stăpîn,
Micului stăpîn.
- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?

Ce vedere minunată...

Ce vedere minunată
Lîngă Betleem s-arată:
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată!

Păstorilor din cîmpie
Le vesteşte bucurie,
Că-ntr-un mic lăcaş,
Lîng-acel oraş,
E Sfînta Maria.
În coliba păstorească,
Vrut-a Domnul să Se nască
Fiul Său cel Sfînt,
Pe noi, pe pămînt,
Să ne mîntuiască.
Păstorii, cum auziră,
Spre lăcaşul sfînt porniră,
Unde au aflat
Pruncul minunat
Şi Îl preamăriră.
E Iisus, păstorul mare,
Turmă ca el nimeni n-are;
Noi Îl lăudăm
Şi Lui ne-nchinăm cu credinţă tare.

Haide, gazdă, să pornim...

Haide, gazdă, să pornim,
Floarea mărului
În oraş, la Rusalim,
Mărul mărului;
Rusalim, oraş frumos,
Floarea mărului,
Unde s-a născut Hristos,
Mărul mărului;
Iisus Hristos pe pămînt,
Floarea mărului,
Lui Iuda i-a fost urît,
Mărul mărului;
Iuda, iubitor de bani,
Floarea mărului,
S-a vîndut la doi tîlhari,
Mărul mărului;
Pe treizeci de greiţari,
Floarea mărului;
Banii-n mînă cînd i-au pus,
Mărul mărului,
Pe Iisus la Pont L-au dus,
Floarea mărului,
L-au dus şi L-au judecat,
Mărul mărului,
De la Ana la Caiafa,
Floarea mărului,
Caiafa l-a ridicat,
Mărul mărului,
Pe-o cruce naltă de brad,
Floarea mărului;
Cu suliţă-n coaste străpuns,
Mărul mărului;
Sînge şi lacrimi au curs,
Floarea mărului,
Sînge viu, nevinovat,
Mărul mărului;
De dat pe jos e păcat,
Floarea mărului,
Luna-n sînge s-a schimbat,
Mărul mărului,
Îngerii s-au speriat,
Floarea mărului;
Stele, stele mititele,
Mărul mărului,
Plîngeau şi ele cu jele,
Floarea mărului!

Ierusalime,
Ierusalime...

Ierusalime, Ierusalime,
Mult am plîns eu pentru tine,
Mult am plîns şi-am suspinat,
Dar tu nu mai ascultat,
O, vai, Ierusalime!
În templu, cînd am intrat,
Scriptura ţi-am învăţat,
Contra răului te-ai răzvrătit,
Neîncetat M-ai prigonit,
O, vai, Ierusalime!
Ai făcut o cruce mare
Şi Mi-ai pus-o în spinare,
Crucea era foarte grea
De nelegiuirea ta,
O, vai, Ierusalime!
Picioarele mă dureau,
Mîinile se pironeau,
Mijlocul Mi se frîngea
Sub cruce, povara ta,
O, vai, Ierusalime!
Eu atunci am suspinat
Şi paharul l-am luat,
Picioarele Îmi băteau,
Palmele îmi străpungeau,
O, vai, Ierusalime!
Au strigat cu toţii-n glas:
- La moarte, că-i vinovat,
Laolaltă cu cei hoţi,
Şi cămaşa-i trasă-n sorţi,
O, vai, Ierusalime!
Crucea grea o ridicam,
Pe Golgota o duceam,
Trupul greu îmi atîrna,
Mîinile Îmi spinteca,
O, vai, Ierusalime!
Iar un mare fariseu
Striga la mine mereu:
- Dacă eşti Iisus Hristos,
Dă-te de pe cruce jos!
O, vai, Ierusalime!
Şi cînd duhul Mi l-am dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Stelele s-au prăvălit,
Pămîntul s-a cutemurat,
O, vai, Ierusalime!
De aceea, iubite frate,
Nu umbla pe căi deşarte,
Vino azi şi te căieşte,
Plînge şi te pocăieşte,
O, vai, Ierusalime!

Din cartea " La pârâul dorului", a prof.
Gheorghe ŢIGĂU

Valorile neamului - identitatea locurilor

Parcurgem o epocă de mutații în cunoaștere, când știința și tehnica au devenit dominantele dezvoltării. În ciuda acestui fapt, adevărata identitate a oamenilor este dată de mărturiile incontestabile ale trecutului, care consfințesc apartenența la credință, datini, obiceiuri și ritualuri statornicite ancestral pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Între împătimiții căutători și păstrători ai comorilor care definesc spiritualitatea de veacuri a românilor este și Cristi Astanei, din Piatra Șoimului, deținător al unor valori muzeale care atestă generos trăinicia oamenilor din acest ținut.

- Când v-ați descoperit pasiunea de colecționar și de unde acest imbold?

- N-aș putea preciza cu exactitate o dată, dar știu că un germene de pasiune sălășuia în mine de multă vreme. Un al șaselea simț îmi impunea să fiu mereu atent, să dibuiesc obiecte valoroase pentru colecție. Între timp, fără să știu, căutările mele au devenit o patimă neostoită, dar sunt conștient că eforturile mele vor rodi într-o bună zi, în sensul că toate obiectele adunate vor constitui un oficiu cultural pentru elevi. Toate marile muzee ale lumii au fost create de colecționari.

- Ce piese, ce valori conține colecția?

- Toate piesele au vârste înaintate: obiecte de cult, podoabe, unelte diverse. Toate de pe aceste meleaguri, păstrate de moștenitori, de la o generație la alta. Unele le-am găsit aruncate.

- Din patrimoniul adunat, care ar fi documentele mai valoroase, obiectele la care țineți mai mult?

- Cele peste 500 de piese - carte veche, numismatică, ilustrate, tablouri, sculpturi, ceasornice. Au pentru mine o valoare sentimentală incomensurabilă, la toate țin foarte tare. Totuși, aș nominaliza ”Moliftele Sfântului Vasile cel Mare”, carte bisericească din sec. XVI, tipărită la Mănăstirea Neamțului, Sigiliul Cancelariei lui Petru cel Mare (însemnele imperiale), oglinzi și rame din sec. XVIII, obiecte de cermică de Cucuteni, de la cetatea Horodiștea. În subsolul comunei Piatra Șoimului se găsește și chihlimbar, de unde se extrăgeau cândva câte 30 de kg zilnic.

- Acum, când ați adunat atâtea valori, ați putea mulțumi unei persoane care v-a trezit interesul, în aceste căutări neobosite?

- Folosesc acest prilej pentru a mulțumi unor consăteni, oameni de o factură deosebită: domnului Șerban - Dumnezeu să-l ierte!-, familiei Fecioru Vasile și celor care m-au înțeles și mi-au fost alături în căutările mele.

Răzvan SOCEA

Îndrumări de epocă

Către plugari

IANUARIE

Fă-ți socotelile anului trecut, ca să știi ce-ai dobândit, și nu pregeta de a-ți face socotelile pentru anul nou, ca să nu muncești orbește.

Drege-ți și cumpără-ți unelte, gospodar e acela care vara își cumpără sanie și iarna car.

E vremea hodinei, acum, pentru om și pentru vită. Le poți da deci mai puțin nutreț, amestecându-l din gros cu paie. Dar vitele au nevoie de aer și de plimbare. Nu le ține tot închise. Rânește-ți bine grajdul și lasă-l să se răsufle cu aer proaspăt. 

Deprinde-i la ham caii cei tineri și la jug juncanii. Niciun fir de gunoi să nu-ți rămâie în ogradă.

Mai dă din  când în când și prin pivniță de-ți cercetează barabulele, legumăriile, poamele. Putreziciunile trebuie aruncate afară.

Cercetează-ți la două zile stupii de albine, vezi cum le merge. Fă-ți știubeie pentru roiurile viitoare.

Pe vreme de moină, fă-te în grădină Curăță pomii de uscături și crengi de prisos, tăindu-le cu ferestrăul scurt dela rădăcina lor și nelăsând cepuri, care nu se mai închid niciodată și pricinuiesc putrezirea pomului. Rănile rămase unge-le cu un amestec de lut galben, balegă și var. Sapă toți pomii dela rădăcină și dă-le gunoi de grajd.

În nopțile cele lungi de iarnă mai pune mâna pe câte o carte, căci scump prieten este cartea cea bună și mare-i răsplata ei.

FEBRUARIE

Ai grijă de semințe. Alege-le, curăță-le, cerne-le, ca să nu fii și tu, ca satana, semănător de neghină.

Răstoarnă nușunoaiele, curăță balele și buruienile uscate, fă șanțuri de scurgere.

Curăță pomii de omidărie, de frunzele uscate, în care se țin ouăle de viermi. Frunzele cu ouă de omide trebuie numai decât puse pe foc.

Adună omătul la rădăcina pomilor, ca să aibă unezeală de ajuns și să nu prindă flori mai devreme. 

Pregătește-ți cele trebuincioase pentru răsaduri.

Sădește-ți pomișorii și altoii. Curăță-i pe cei de anul trecut de mușchiu, frecându-i cu ceva aspru, și de mlade nebune.

 Vitelor dă-le nutreț tot mai bun, ca să ai cu ce ieși la muncă. Lături, uruială, sicică, pleavă opărită, sfecle, iată nădejdea plugarului. Cailor câte un braț de trifoieș și un pumn de ovăz. Peria și cersala mult plătește!

Păzeșteți oile de prăsilă să nu bea din băltoace de omăt, ca să nu lepede. 

Fă-ți coșuri pentru roiuri.

Ajută-i cu sfatul, cu îndemnul și cu fapta pe cei nevolnici. Arată-le cât de multe și minunate sunt drumurile unui muncitor cinstit. Dacă știi carte, fă-i și altuia parte, pentru că dar din dar raiul se face.

MARTIE

Se apropie timpul muncii. Hrănește-ți bine vitele, ca să ai cu ce munci. Mânzocilor care au împlinit 15-20 de zile, începe a le da ovăz. Peria și cerseala au acum lucru mai mult ca oricând, pentru că-i vremea năpârlirii. Îngrijește și pentru tine cele de-ale gurii. Du-ți grânele și porumbul la moară, ca să nu te năpădească tot lucrul de-odată. Cloștile și gâștile trebuie puse cât mai timpuriu pe ouă, pentru că puii cei mai devreme cresc mai bine.

Fă curățenie peste tot locul. Cară gunoiul rămas.

Curăță temeinic pometul de omizi, de putregaiuri, de vreascuri uscate. Nu uita că mușchiul cel galben e moartea pomilor titneri. Și cât de lesne îl poți curăți după o ploiță, cu o bucățică de surcică.

Așează răsadurile și acoperă-le cu gunoi ca să le ții calde.

Altoiește-ți cireșii și vișinii. 

În trifoiștele rămase prea rare, aruncă sămânță de trifoi și lucernă.

Cratofii cei stricați și prea tare încolțiți fierbe-i bine și scurge-le apa, ca să nu-ți înbolnăvească vitele. Nu uita că la nouă săptămâni după Crăciun se seamănă grâul de primăvară. Dacă ai întârziat, seamănă acum orzul, ovăzul, lintea, mazărea, lucerna și trifoiul.

APRILIE

Începe munca cu temeiu! Cruță-ți timpul. Albină să fii. Numai dacă nu plouă, de lucru să te ții!

Alege cartofii mici de sămânță. Seamănă păpușoiu, inul și-n urmă cânepa. Descoperă răsadurile ca să se răsufle, dar aminte să-ți fie de a le apăra de frig.

În nopți senine, care pot aduce brumă, e bine să faci câte un focușor de putregariuri în omăt; fumul putregaiurilor se așează ca un norișor în grădină și apără pomii de îngheț. 

Dacă vremuiește și-i vânt și ploaie, închide-ți colșca cu pui și gâsca cu boboci în găinărie; de altfel tot la aer și soare să stea. Un viermișor ori o gâză prinsă de lcoșcă îi mai bună friptură decât un miertic întreg de crupe.

Înainte de a slobozi dimineața vitele la păscut, hrănește-le bine cu nutreț uscat, ca să aibă stomahul temeiu bun. Nu lăsa vitele pe locurile pe care ai vrea să le cosești. 

Pomilor bântuiți de furnici unge-le tulpina cu var stins.

Ai grijă de mielușei. Păzește-i de umezeală. Apleacă-i de 5-6 ori pe zi. 

Vântură grânele din hambare, ca să le cureți  de gândaci.

MAIU

Munca e în toiu ei. Pretutindeni viață, pretutindeni bucurie. Gătește de semănat, ți-au rămas doar să semeni legumăriile (ridichi, pepeni, și în țarină inul, cânepa, hrișca, și mălaiul mărunțel). Sădește curechiul, salata și pătlăgelele. Udă-le bine de la început, ca să nu mai ai grija lor, oricât de secetă ar fi.

Nu uita să-ți uzi oaltanii (altoii) dacă-i secetă.

Pomii pe care au rămas omizi trebuie afumați cu pucioasă, pentru că omida afumată zdravăn cu pucioasă, pe vreme frumoasă, când nu-i vânt, piere. Lucerna trebuie cosită până nu prinde a înflori.

Începe prășitul. Păpușoi cu patru foi - acela-i cel mai bun de sapă.

Fii cu ochii în patru la toate grânele și legumăriile tale. Plivește-le și le apără de potop și grindină. 

Roirea stupilor începe și ea. Fii cu mare băgare de seamă, ca să n-ai pagube. În locurile rămase seamănă ridichi, pepeni bostani ori pune sfecle și curechi.

IUNIE

Mămăliguța îi nădejdea țăranului. De aceea grija mai de căpetenie prășitul să-ți fie. Cosește fânațul câtu-i în floare, de vrei să ai fân bun și moale, mai bine puțintel și bun, decât un stog de bâle bâțoase.

Nuele și mlădele de mesteacăn, stejar și salce, adunate în luna aceasta și păstrate la loc ferit de ploaie, vor fi la iarnă o hrană foarte bună pentru oițe și capre. 

Vițeii de anul acesta pot fi sloboziți la păscut. 

Prășila barabulelor se cade a fi sfârșită și a doua oară. 

Altoiește puieții, dar numai dimineața și seara. Altoiește trandafirii.

Păzește bine stupii ca să nu-ți scape vreun roiu. 

Aerisește pivnița și podul, ca să nu ai mucezeală. 

Usucă cireșele și vișinele pe iarnă. Fă compoturi și vișinaturi.

Calendarul GLASUL BUCOVINEI 1925, Cernăuti

Sărbătoarea comunei - iulie 2007

Ansamblul folcloric MIORIŢA

În 1972, la iniţiativa unui fiu al satului, Marian Gheorghe, lua fiinţă la Piatra Şoimuluio fomaţie de 19 fluieraşi. După 1989, sub coordonarea profesorului Gheorghe Tabarnac, formaţia a fost mărită, devenind ulterior Ansamblul folcloric Mioriţa, cu secţiuni de fluieraşi, dansuri populare, solişti vocali şi instrumentali.

Formaţia a participat la diverse festivaluri şi serbări – Ziua Războienilor, Pădurea de Argint de la Văratec, Festivalul de Datini şi Obiceiuri de la Piatra Neamţ dar şi la un schimb intercultural cu Republica Moldova.

În prezent, ansamblul numără 40 de membri, între care 15 sunt copii, aceştia reprezentând garanţia continuităţii şi promovării tradiţiilor folclorice în comună.

Colinde - Corul de la Piatra Șoimului

Crăciun la Negulești - 2006

Colinde de Crăciun la Negulești 2004

Obiceiuri de iarna

Caiutii de la Piatra Soimului