Ce-aţi văzut, păstori?...
- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?
- Am văzut pe prunc Iisusul,
Prunc Iisus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc,
Fiu Dumnezeiesc.
- Ce palat era, unde Domnul sta?
- Peşteră străină, rece,
Peşteră de dobitoace
Palatul era,
Palatul era.
- Ce avea de aşternut
Micul Nou - Născut?
- Ieslea îi era culcuşul,
Fîn şi paie, aşternutul
Micului Iisus,
Micului Iisus.
- Cine sta cu el, Domnul mititel?
- Sta Maria, Maica Sfîntă,
Sta Iosif cu faţa-i sfîntă,
Sta şi se-nchina,
Sta şi se-nchina.
- Cine Îl cînta, cine-L preamărea?
- Îngerii din cer veniră,
Vasele cîntări doiniră
Micului stăpîn,
Micului stăpîn.
- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?
Ce vedere minunată...
Ce vedere minunată
Lîngă Betleem s-arată:
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată!
Păstorilor din cîmpie
Le vesteşte bucurie,
Că-ntr-un mic lăcaş,
Lîng-acel oraş,
E Sfînta Maria.
În coliba păstorească,
Vrut-a Domnul să Se nască
Fiul Său cel Sfînt,
Pe noi, pe pămînt,
Să ne mîntuiască.
Păstorii, cum auziră,
Spre lăcaşul sfînt porniră,
Unde au aflat
Pruncul minunat
Şi Îl preamăriră.
E Iisus, păstorul mare,
Turmă ca el nimeni n-are;
Noi Îl lăudăm
Şi Lui ne-nchinăm cu credinţă tare.
Haide, gazdă, să pornim...
Haide, gazdă, să pornim,
Floarea mărului
În oraş, la Rusalim,
Mărul mărului;
Rusalim, oraş frumos,
Floarea mărului,
Unde s-a născut Hristos,
Mărul mărului;
Iisus Hristos pe pămînt,
Floarea mărului,
Lui Iuda i-a fost urît,
Mărul mărului;
Iuda, iubitor de bani,
Floarea mărului,
S-a vîndut la doi tîlhari,
Mărul mărului;
Pe treizeci de greiţari,
Floarea mărului;
Banii-n mînă cînd i-au pus,
Mărul mărului,
Pe Iisus la Pont L-au dus,
Floarea mărului,
L-au dus şi L-au judecat,
Mărul mărului,
De la Ana la Caiafa,
Floarea mărului,
Caiafa l-a ridicat,
Mărul mărului,
Pe-o cruce naltă de brad,
Floarea mărului;
Cu suliţă-n coaste străpuns,
Mărul mărului;
Sînge şi lacrimi au curs,
Floarea mărului,
Sînge viu, nevinovat,
Mărul mărului;
De dat pe jos e păcat,
Floarea mărului,
Luna-n sînge s-a schimbat,
Mărul mărului,
Îngerii s-au speriat,
Floarea mărului;
Stele, stele mititele,
Mărul mărului,
Plîngeau şi ele cu jele,
Floarea mărului!
Ierusalime,
Ierusalime...
Ierusalime, Ierusalime,
Mult am plîns eu pentru tine,
Mult am plîns şi-am suspinat,
Dar tu nu mai ascultat,
O, vai, Ierusalime!
În templu, cînd am intrat,
Scriptura ţi-am învăţat,
Contra răului te-ai răzvrătit,
Neîncetat M-ai prigonit,
O, vai, Ierusalime!
Ai făcut o cruce mare
Şi Mi-ai pus-o în spinare,
Crucea era foarte grea
De nelegiuirea ta,
O, vai, Ierusalime!
Picioarele mă dureau,
Mîinile se pironeau,
Mijlocul Mi se frîngea
Sub cruce, povara ta,
O, vai, Ierusalime!
Eu atunci am suspinat
Şi paharul l-am luat,
Picioarele Îmi băteau,
Palmele îmi străpungeau,
O, vai, Ierusalime!
Au strigat cu toţii-n glas:
- La moarte, că-i vinovat,
Laolaltă cu cei hoţi,
Şi cămaşa-i trasă-n sorţi,
O, vai, Ierusalime!
Crucea grea o ridicam,
Pe Golgota o duceam,
Trupul greu îmi atîrna,
Mîinile Îmi spinteca,
O, vai, Ierusalime!
Iar un mare fariseu
Striga la mine mereu:
- Dacă eşti Iisus Hristos,
Dă-te de pe cruce jos!
O, vai, Ierusalime!
Şi cînd duhul Mi l-am dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Stelele s-au prăvălit,
Pămîntul s-a cutemurat,
O, vai, Ierusalime!
De aceea, iubite frate,
Nu umbla pe căi deşarte,
Vino azi şi te căieşte,
Plînge şi te pocăieşte,
O, vai, Ierusalime!
Din cartea " La pârâul dorului", a prof.
Gheorghe ŢIGĂU
Se afișează postările cu eticheta Literatură populară de la Piatra Şoimului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Literatură populară de la Piatra Şoimului. Afișați toate postările
21 decembrie 2011
12 martie 2010
Cucule cu pene lungi...
- Cucule cu pene lungi,
Vara vii, vara te duci,
Nu ştiu iarna ce mănînci,
Doar tu nimica nu strîngi!
- Mănînc putregai de fag
Şi vin să vă cînt cu drag.
- Să-mi cînţi, cucule, şi mie,
Că la vară nu se ştie
De mai sînt sau nu mai sînt
Şi nu te aud cîntînd!
Cucule cu pene verzi,
Frumos cînţi tu prin livezi,
Cîntă şi-n livada mea
Cîntec pentru ai mei fraţi,
Să crească păduri de brazi;
Cîntece pentru surori,
Să crească trandafiri cu flori!
Primăvara să-nflorească,
Să nu se mai ofilească,
Ca să vadă orişicine
Că am frăţiori pe lume!
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
- literatură populară de pe Valea Bistriţei şi din împrejurimi (Gheorghe Ţigău Piatra Neamţ-2000)
Vara vii, vara te duci,
Nu ştiu iarna ce mănînci,
Doar tu nimica nu strîngi!
- Mănînc putregai de fag
Şi vin să vă cînt cu drag.
- Să-mi cînţi, cucule, şi mie,
Că la vară nu se ştie
De mai sînt sau nu mai sînt
Şi nu te aud cîntînd!
Cucule cu pene verzi,
Frumos cînţi tu prin livezi,
Cîntă şi-n livada mea
Cîntec pentru ai mei fraţi,
Să crească păduri de brazi;
Cîntece pentru surori,
Să crească trandafiri cu flori!
Primăvara să-nflorească,
Să nu se mai ofilească,
Ca să vadă orişicine
Că am frăţiori pe lume!
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
- literatură populară de pe Valea Bistriţei şi din împrejurimi (Gheorghe Ţigău Piatra Neamţ-2000)
Frunzuliţă murele...
Frunzuliţă murele,
Prin toate pădurile,
Pe toate cărările,
Eu ţi-am strigat numele.
Sus, la bradul cel înalt,
Unde cucul mi-a cîntat;
Cucul gras, mierla subţire,
Îmi faceau jale şi mie.
Ieri, am trecut prin pădure
Tot cu jalea lîngă mine,
Iar de jalea mea cea seacă,
Brazii toţi de vîrf s-apleacă,
Cu crengile la pămînt
Şi mă-ntreabă ce-am pierdut.
Eu jalea le-o povestesc,
Ce-am pierdut, nu mai găsesc;
Am pierdut tinereţea,
Nu mai pot, Doamne, zbura,
Acum zbor din creangă-n creangă,
Ca o pasăre pribeagă.
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
Din volumul "La pîrîul dorului" de prof. Gheorghe Ţigău
Prin toate pădurile,
Pe toate cărările,
Eu ţi-am strigat numele.
Sus, la bradul cel înalt,
Unde cucul mi-a cîntat;
Cucul gras, mierla subţire,
Îmi faceau jale şi mie.
Ieri, am trecut prin pădure
Tot cu jalea lîngă mine,
Iar de jalea mea cea seacă,
Brazii toţi de vîrf s-apleacă,
Cu crengile la pămînt
Şi mă-ntreabă ce-am pierdut.
Eu jalea le-o povestesc,
Ce-am pierdut, nu mai găsesc;
Am pierdut tinereţea,
Nu mai pot, Doamne, zbura,
Acum zbor din creangă-n creangă,
Ca o pasăre pribeagă.
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
Din volumul "La pîrîul dorului" de prof. Gheorghe Ţigău
Frunzuliţă peliniţă...
Frunzuliţă peliniţă,
Sus în deal, în poieniţă,
La poalele muntelui,
La umbra stejarului,
La pîrîul dorului,
Plînge-o pasăre străină,
De trei zile tot suspină.
A venit pîrîul mare
I-a luat cuibul la vale,
I-a luat şi-un puişor,
Ce-l avea de ajutor;
Dar mai sus, lîngă izvor,
Coboară un vînător:
- Vînător, măi, vînător,
Hai, să-mi fii de ajutor
Şi-mi scoate puiul din apă,
Doamne, strigă că se-neacă!
Eu nu pot, mamă, să-not
Să dau mîna, să te scot.
Vînătorul auzea,
În apă se azvîrlea,
Dar puiul mort îl scotea.
Păsărica tot jeleşte,
Penele le jumuleşte,
Jumătate le cerneşte,
De doliu se pregăteşte.
Amărîtă păsărică,
Cum ai rămas singurică,
Zbori acum lîngă pămînt,
Din ochi negri lăcrămînd,
După puiul tău strigînd!
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
Din volumul "La pîrîul dorului", de prof. Gheorghe Ţigău
Sus în deal, în poieniţă,
La poalele muntelui,
La umbra stejarului,
La pîrîul dorului,
Plînge-o pasăre străină,
De trei zile tot suspină.
A venit pîrîul mare
I-a luat cuibul la vale,
I-a luat şi-un puişor,
Ce-l avea de ajutor;
Dar mai sus, lîngă izvor,
Coboară un vînător:
- Vînător, măi, vînător,
Hai, să-mi fii de ajutor
Şi-mi scoate puiul din apă,
Doamne, strigă că se-neacă!
Eu nu pot, mamă, să-not
Să dau mîna, să te scot.
Vînătorul auzea,
În apă se azvîrlea,
Dar puiul mort îl scotea.
Păsărica tot jeleşte,
Penele le jumuleşte,
Jumătate le cerneşte,
De doliu se pregăteşte.
Amărîtă păsărică,
Cum ai rămas singurică,
Zbori acum lîngă pămînt,
Din ochi negri lăcrămînd,
După puiul tău strigînd!
Cules de la Aglaia Albeaţă, 76 de ani, Piatra Şoimului, martie 1998
Din volumul "La pîrîul dorului", de prof. Gheorghe Ţigău
Foaie verde murele...
- Foaie verde murele,
Ia mai cîntă, cucule,
Să te-asculte mîndrele
În toate dimineţile!
S-aculte şi mîndra mea,
Care m-am iubit cu ea
Din copilăria mea,
Din braţ, de la maică-sa!
Şi mai cîntă, cucule,
Pîn' nu se coc grînele!
- Ba, ba, ba, voinicule,
Toată vara v-am cîntat,
Nimeni nu m-a ascultat;
Şi-am cîntat pe dealu' nalt,
Unde turcii s-au tăiat;
Şi-ntr-un bordei afumat,
Toată iarna m-a plouat
M-a plouat, m-a picurat
Şi-un picior mi-a degerat
Şi cel'lalt mi s-a uscat.
- Bată-te legea de cuc,
Vara vii, vara te duci,
Mă mir iarna ce mănînci?
-Mănînc putregai de fag
Şi beau apă dintr-un lac,
Şi vă cînt vouă cu drag.
Cules de la Aneta Covrig, 62 ani, Piatra Şoimului, în ianuarie 1988
Din volumul "La pîrîul dorului" de prof. Gheorghe Ţigău
Abonați-vă la:
Postări (Atom)