Lansare de excepție la Piatra Neamț

Romanul „Prințesa.exe”, interferență de culoare și sunet

    Teodor Sinezis semnează primul său roman intitulat „Prințesa.exe”, apărut la Editura „Sensul” din Piatra Neamț, roman ce urmează altor două volume de poezie: „ Ea e Matilda”,  apărut în 2016, cîștigător, în 2017, al premiului pentru debut al revistei „Convorbiri literare” și al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din Iași și, respectiv, ” Răzvrătirile umbrei” , ce a văzut lumina tiparului în 2024.

Lansarea romanului „Prințesa.exe”, găzduită de jurnalistul Mihael Balint, a avut loc joi, 25 iunie 2026, la Biblioteca județeană  „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț. Invitați speciali ai evenimentului: preotul-poet Dorin Ploscaru, coordonatorul Reprezentanței Neamț a Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, Traian Socea, jurnalist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Ion Rotaru, fost director al Tipografiei din Piatra Neamț, fost primar al municipiului reședință a județului Neamț. 

De bună seamă, invitații au evocat palmaresul gazetăresc al autorului, care, după ani mulți de presă, a abordat în stil inconfundabil teritoriul literaturii; mai întîi poezia, iar acum, iată, proza, acest roman de debut rotunjind experiențele sale personale, cu deosebire. Romanul „Prințesa.exe” va intra în atenția revistelor literare, criticii avînd privilegiul de a descoperi un autor inovator și curajos.

Teodor Sinezis este pseudonimul literar al jurnalistului Ioan-Claudiu Pipirigeanu, născut la Tarcău în 1970, licențiat al facultăților de Jurnalism și Științele Comunicării – 1997 și, respectiv, de Drept și Administrație Publică, în 2007. Semnătura sa s-a regăsit în publicațiile bucureștene ”Zig-Zag” și „Adevărul”, în cotidianele „Monitorul de Neamț” și „Ceahlăul”, precum și în săptămînalele „Răcnetul Carpaților” și „Moftul Neam(ț)ului”. (T.S.) 

UnuUnuDoi

 ORGAN - TANASĂ

      Estraordinar, Laioș Organ, confirmat Ludovic Orban de către Elena Udrea mulțișori ani în urmă, loaza tătînelui său, Imre, renumit securist al Brașovului, vituperează asupra lui „Muc și sfîrc”, după ce l-a „consiliat” fo două luni, în 2025, în ograda Cotroceniului. Adică, saprofitorul de Șică l-a băgat nasol în trepidații, încît dai să crezi că Mucușoru va decola de la Cotroceni mîine dimineață, la cinci fără cinci. Fix.

     Un băiet din la Piatra Șoimului, Florin Tanasă, cruduț liberal din flori, la congresul estraordinar al lui Bolojunk, trimis fiind de starostele liberalilor nemțeni, primarul Leurdeanu, s-a pozat cu Șică Mandolină pînă i-a picat în grații și, drept consecință, l-a și invitat să-i viziteze comuna nenatală. În numele cui, nu divulgă plodul liberal. Deși e consilier local și șef interimar al strînsurii liberale, crezui că în numele primarului Panduru, care chiar are în palmares ospețirea unui liberal de seamă: Decebal Traian Remeș - Dumnezeu să-l ierte! (pe care Băsescu îl are pe conștiință), în vremea cînd era ministru al Agriculturii, în Guvernul Tăriceanu. Panduru l-a primit cu pîine și sare, cu arnăuți călare, în fruntea artiștilor lui Milucă Oțel și ai răposatului preot Lucian Mocănașu, la stîna pastorală a liberalului Adrian Socea și asociatului său, preotul Nistoreanu.

     Drept care, din surse care încă își păstrează anonimatul, aflu că Șică Mandolină va concerta la ziua comunei Piatra Șoimului, în duet cu marea rapsoadă Silvana Rîciu. Parol! (T. S.)

UnuUnuDoi

 To(lo)macii, neguțătorii țării!

Traian Socea

Prezența lui To(lo)mac între prezumtivii candidați la funcția prim-ministerială nu reprezintă decît o lucrare de consacrare a lucrului manual executat de un serviciu ce-și trage pedigriul din spații extra-uterine. Altcumva, n-ai a aprecia jalea-n care a ajuns țara asta încît să-l cheme pe ăst saprofitor, prima-ntîi loază a turnătorului Băsescu, s-ajungă în fruntea guvernului. Asta, una. A doua, e că nu-ș ce te împinge să zăbovești și asupra profilurilor componenților „delegațiilor” partidelor politice chemate luni, 18 mai a.c., la Cotroceni, pentru celebrele consultări prestidigitate de prezidentul Nicușor. Încumetarea-mi arată, limpede de tot, că nimeni, nici chiar din vreun spațiu extra-terestru, n-a urzit vreun afurisit de blestem asupra destinului patriei mele și neamului meu. Privindu-le fețele și ecartamentul fizic, am survolat, obligat, CVurile cîtorva, ca să mă conving că și mutrele aferente le trădează și crasa lipsă de performanță intelectuală. 

Cum naiba de-au ajuns acolo, e inutil să te mai întrebi, pentru că în nu`ș ce unghere ale priceperii din cutia cioclopedică îți va reverbera perfida resemnare: sînt aleșii poporului, precum e norodul așa-i și dregătorul! 

Și, ca fatalitatea să ne fie pe de-a-ntregul ireversibilă, și unul, și altul, în 36 de ani de „democrație”, a tot degenerat, încît To(lo)macul de azi, preferatul lui „Muc și Sfîrc” de la Cotroceni, să consacre definitiv mediocritatea în Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Ăsta, laolaltă cu doar cîțiva dintre predestinații neguțători ai României noastre: 

La PeSeDiști, văzîndu-i pe Grindeanu, Manda, Neacșu și alți neica nimeni, te-apucă instantaneu jelania, invocîndu-i pe gangsterii din ordinul „Mătușa Tamara” a lui Adrian Năstase, care, furînd cu stil, erau, drăgăliță Doamne!, reprezentativi și în țară, și afară. Bombonel&company, sub părinteasca îngăduință a răposatului Iliescu, au compromis definitiv viitorul ăstei țări, România noastră, a cărei industrie „emanatul” Petre Roman a avut tupeul s-o decreteze „morman de fier vechi”.

 

La PeNeLeu uitîndu-te, te ciupești de supțiori încît mintea-ți cea de pe urmă să nu ți-l suprapună pe Bolojale cu Tăriceanu. Care, chiar și altoit de tătîne-su adoptiv, bătrînul liberal Amedeo Lăzărescu, cu bastonul din propria-i dotare, poți jura că nici în veci n-a furat, la cîtu-i de aristocrat...

 

La AUR, să-i tai poala Ancăi Alexandrescu și să ții aproape, căci pe Simion tot alde Soroș l-a gestat. Ca și pe Nicușor, în aceeași promoție „suverană”... 

 

La SOS, Dumnezeu cu Șoșoaca!

 

La POT, Doamne, ocrotește-i pe români!

 

Băsescu și Iohannis, ăști pîngăritori ai condiției divine a României, consacră dictatura nimicniciei instaurate în țara asta, atît de frumoasă și bogată.

Ei și alți repetenți ca ei sînt eminențele clasei politice din România!

 

Ludovic Organ, Câțu, Ciucă, Ciolacu, Bolojan - „stegarii” care au vîndut și îndatorat pe vecie țara – defilează precum fecioarele, umplu cu mutrele lor scălîmbe spațiul public, precum eminențele acoperite Băsescu și Petre Roman ecranele TV.

 

Gîndul că trădătorii și hoții ăștia, și analfabeți și pururi aperformanți, să fi fost selectați prin algoritmii computerelor SeTeSeului, nicidecum votați de contemporanii mei, nu mă consolează. Mă îndoliază.

 

P.S.: Uitai de Fritz, de Miruță, Buzoianu, Țoiu, de sex-incertu` Mihaiu, de toată molima useristă?...Nu-i chip, căci avortonii ăștia întruchipează implacabilul apocalipsei!

 

UnuUnuDoi

Pa, Ilie! Pe curînd, la sculărie!...

Traian SOCEA

Un anonim de seamă mă avertiză cum că, clăpăug cum mă aflu cu osebire în utima vreme, risc să mă-ngenunchie niscai vedenii prelucrate anume a-mi pune cugetul la nemeritate silnicii, chiar de Întîi de Mai Muncitoresc. Geaba intonai ode sărbătorii ce-a debutat în 1890, geaba înlesnii precauției mele funciare să mi se insinueze în 85% dintre mădulare și-n 34 % din artrozele aferente, că hărțuirile ăstui coșmar mă ținură tot slugă CASSeului, pe durata nedeterminată a pensiei mele proletare. Drept care, îmi găsii refugiul în cele îndeletniciri domestice, tocmai pentru a-mi redobîndi suflul, sistola și diastola omului ce n-am cu ce-mi căta de sănătate, da...

Strădania mi s-a dus naibii, imediat ce deschisei aragazul, ca să prepar oarece proteină animală în tigaia personală cu fund dublu. Abia c-apucai a aprinde flacăra, că și apăru Bolojan Ilie, încruntîndu-se conspirativ încătră bipeda-mi ființă. Mi-a fost clar că Monosprâncenatu m-a confundat cu Kelemen Hunor, căci tocmai începu a silabisi „Les-za-rom Grin-dea-nu in-dit-vany!”, ceea ce, tradus din maghiara de baltă, înseamnă necenzurată spurcăciune exprimată față de moțiunea încontra guvernului său, de marți, 5 mai 2026.

Abandonai aragazul și, încă neintimidat, purced a inventaria alelalte scule electro-casnice din arealul gospodăresc. Al naibii, nimerii frigiderul. Îl deschid și, de după ușă, țîșni Monosprâncenatu, care, cu limba pusă pe bigudiuri, în dulcele grai al lui Klaus Frițț, strigă: „ Ich scheiBe auf George Simion Misstrauensantrag!”

 Urîtă exprimare, decretez eu în numele grupării de aur din parlamentul național. Apoi, împing cu grijă înapoi ușa, ca nu doamne feri să sară din oale felurile unu, respectiv, doi, care-mi populează frigiderul de doar două zile în urmă, și mă-ndrept către mașina de spălat. Vase. Că aia de rufe și-a dat demult duhul în ograda rematului, fie-i amintirea neruginită!

La astă sculă, crezui că poliglotul Bolojan mă va lămuri despre cea moțiune în limba Clothildei Armand, userista. Deschid ușa și, dintre castroane nespălate de numai o săptămînă, apare senioral Monosprâncenatu, care, brusc, mă dezamăgește, vorbindu-mi pe românește, poliglotul de el. Mi-e limpede că și-a cam pierdut busola și, drept consecință, abandonez celelalte aparate electro-domestice, de teamă că și cuptorul cu microunde, și aparatul de aer condiționat, și celelalte bascule de uz casnic, odată deschise, mi-l vor înfățișa pe Ilie Sărăcie vituperînd împotriva demolării statuii sale de prim-ministru.

 Dar, să fim înțeleși pentru totdeauna: de ce-mi fu frică, niciodată n-am scăpat, căci întru nevrednică disperare, mi s-a deschis brusc televizorul, din catodicul căruia, pe diagonala ecranului, se prăvăli Sprâncenatu.

 Din tocmai ograda unei grădinițe din Suceava, jelea tot pidosnica moțiune de cenzură. Care, dacă și trece, din înalta dregătorie, îl va reexpedia la sculărie.

UnuUnuDoi

Fritz, urmașul lui Iohannis?!

     Mă gîndesc, dragă FB, la sulfamidicul Klaus Frițț, la cît de pisdosnic îi fu destinul de-l rătăci întocmai încît să ajungă primar azi în Timișoara, mîine peste toată țara!

    Mă frămînt, stimate FB, și-ncă nu deslușesc cum de nemții lui conaționali l-au trimis în bejenie în loc să-l țină acasă, să le meșterească uniunea salvați Germania, că cam au nevoie.

    Dragul de el, cum se sacrifică pentru kaizărul nației sale, n-așă?! (T.S., postare FB)