12 martie 2010

Fabrica de sticlărie Neguleşti - unicat în judeţul Neamţ

Prof. Gheorghe Radu- "Arhivele Naţionale"
Una din "fabricile vestite ale judeţului Neamţ" era şi Fabrica de sticlărie Neguleşti, comuna Piatra Şoimului, construită la început de veac XX, care s-a impus în rîndul unităţilor de acest gen din ţară, prin gama bogată şi variată de produse, de la sticla de diverse mărimi, pînă la vase mari de sticlă şi obiecte artizanale. Din nefericire, în timpul apogeului său productiv, izbucneşte, în data de 24.03. 1913, un mare incendiu, care a făcut ca fabrica de la Neguleşti să piardă "mai multe maşini, deposite, cazane şi materiale". Pagubele au ajuns la 50.000 lei, sumă uriaşă pentru acea vreme, cum consemna ziarul "Minerva" din martie 1913. Pagubele amintite, anii primului război mondial, concurenţa internă şi străină, începuturile crizei economice, toate au dus la falimentul acestei fabrici către sfîrşitul deceniului trei din secolul trecut, aşa cum consemna şi presa pietreană a anului 1928.
Descoperirea mai recentă a unor documente din fondul "Prefecturii" judeţului Neamţ - dosar 158/1928, filele 12-13, vin să completeze informaţiile despre această fabrică, mai ales în privinţa personalului folosit şi a materiei prime.
Astfel, prin adresa nr. 2527/15 aprilie 1928, "Consulatul Republicii Polone" cerea Prefecturii judeţului Neamţ informaţii urgente asupra situaţiei muncitorilor leşi folosiţi la "fabrica de sticlă de la Neguleşti", pusă sub sechestru în acea perioadă, fiind declarată falimentară. Din răspunsul preotului plăşii Bistriţa, pe raza căreia se afla amintita unitate industrială, dat Prefecturii judeţului, cu adresa nr. 725/1928, rezultă că fabrica a dat faliment şi nu-şi poate relua activitatea, iar muncitorii polonezi au rămas neplătiţi pe luna februarie şi 17 zile din luna martie 1928, fiind concediaţi, ca şi muncitorii români.
Lucrătorii concediaţi, români şi străini, se menţionează în amintita adresă "nu dispun de mijloace de trai" şi nici nu mai sînt posibilităţi de deplasare a "lucrătorilor sticlari". Cît priveşte pe cei polonezi, aceştia vor fi plătiţi în cele din urmă din banii rezultaţi prin vînzarea la licitaţie "a unor materiale fabricate ce existau în fabrică", ca urmare a vizitei, la faţa locului a unui deputat polonez. Majoritatea acestora s-a repatriat, la sfîrşitul anului 1928. Aşa se termină "istoria" singurei fabrici de sticlărie de pe aceste plaiuri, care a durat aproximativ un sfert de veac, deşi "materia primă" era "îndestulătoare", aşa cum consemnau documentele respective.

3 comentarii:

  1. Un material de excepti. Sugerez publicarea mai multor fotografii si articole ce pot ilustra istoria locala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domnule profesor, aştept "material" pentru publicare şi de la dvs. Cu mare bucurie, fireşte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am un jeton de 500 lei ... Chiar nici nu am stiut de aceasta fabrica .... Marcel Bacau

    RăspundețiȘtergere

free counters

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector