21 decembrie 2011

Biserica de la Poieni, opera săracului

De vorbă cu părintele Mihai POPA, parohul Bisericii cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfintii Arhangheli Mihail și Gavril din satul Poieni, comuna Piatra Șoimului

- Părinte Mihai, spuneți-ne cîteva lucruri despre activitatea dumneavoastră...
- În 1975, pe 6 noiembrie, am început prima slujbă la Biserica monument istoric din Războieni, ca preot muzeograf. Am stat aici timp de 9 ani, 6 luni și 17 zile, adică pînă în 1987, în septembrie. Atunci, am venit la Piatra Șoimului, ca preot II, unde, împreună cu părintele Gheorghe Nistoreanu, am făcut aceeași slujbă timp de 15 ani. În 1999, am fost mutat la Poieni.
- Așa au vrut enoriașii sau dvs.?
- Nici enoriașii, nici eu. De la Mitropolie, a venit un ordin ca fiecare preot care ocupă funcția de ”preot II” să-și facă biserică.
- A fost un efort deosebit să se construiască o biserică într-un sat ca Poieni, aflat între munți, cu locuitori, economic vorbind, săraci?
- Adevărat, dar cu săracul s-a putut începe. Și nu mă refer numai la populația din parohia Poieni, ci și la oamenii din vale, care m-au ajutat foarte mult.
- Satul Poieni, căruia unii localnici îi mai spun ”Fundul Calului” este la margine de lume, parcă. Nu v-ați simțit fost izolat?
- Atunci, nu. Dar, pe parcurs, am simțit acest lucru.
- O parohie e viabilă, economic vorbind, dacă are de la 200 de gospodării în sus.
- Da, însă noi avem mai multe.
- Ați început această biserică, de la piatra de temelie. Sincer, eu unul, în așa relief înghesuit, n-aș fi avut curajul să ridic o casă, darămite o biserică...
- Dacă ai dragoste de credincioși, ai și curaj.
- Există preoți care deturnează sensul misiunii lor înspre alte zone, mercantile..
- Da, știu și eu acest lucru. Am văzut și la televizor, și în alte părți. Aveți perfectă dreptate.
- Prin urmare, fundamentală rămîne consacrarea dv. sufletească, misionară, într-o lume în care totul e mercantilism.
- Asta contează cel mai mult.
- Dar... v-ați făcut și dv. o vilă. Pe unde e vila dv.?
- Vila-i aici, unde stau în gazdă. Și am apartamentul unde locuiesc, în Piatra Neamț. Am vrut să fac Casă parohială, dar nu s-a putut. Am stat la mai multe gazde. Am vrut să fac o casă în vale, luasem pămînt și cărămidă, dar m-am dedicat bisericii. Preotului care va veni după mine aici, i-am făcut biserică, iar el să-și facă casă parohială. Deci, pentru mine, prioritară a fost biserica.
- Cînd ați început biserica?
- În 1998, pe un teren donat de Aneta și Gheorghe Bucur. Moș Ghiță trăia și spunea că, dacă va muri, să se facă o biserică pe locul ăsta. El a murit, Dumnezeu să-l odihnească!, și am numit biserica Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, după numele lui.
În 1997, a venit Preasfințitul. Afară viscolea, era Sfîntul Maslu. Eu rămăsesem să spovedesc oamenii, și a spus că să căutăm loc pentru biserică.
Astfel am început.
În 1998, s-a pus piatra de temelie, iar în martie 2000 ne-am apucat de fundație. Astăzi, sîntem la a doua parte a picturii interioare. Mai avem cam o treime de terminat.
- În afară de comunitatea de aici, v-a mai ajutat cineva?
- Da, Consiliul local al comunei noastre, cu o sumă importantă, pe parcursul anilor. Sigur, mai avem și alte lucruri de finisat. Temelia de la biserică, de exemplu. Apoi, să facem trotuare și, cum spuneam, să terminăm pictura...
Traian SOCEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

free counters

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector