12 martie 2010

Istoricul Dumitru Almaş - Prin Cîmpul lui Dragoş

Pe Dumitru Almaş - profesorul universitar doctor, istoricul, scriitorul şi educatorul, l-am cunoscut cu multe decenii în urmă. I-am citit, aşa cum e şi firesc, întreaga operă, deosebit de vastă, l-am ascultat, sorbindu-i cuvintele, vorbind pe diferite teme de istorie şi literatură, am discutat despre locuri şi oameni. În acelaşi timp, am scris despre viaţa şi opera lui în publicaţii locale şi centrale, dîndu-i locul cuvenit în istoria culturii naţionale şi universale. "Dicţionarul oamenilor de seamă din judeţul Neamţ", Editura Grigarux - 1999, vine să confirme dragostea şi respectul de care s-a bucurat din partea autorului acestor rînduri.
Născut în satul Negreşti, comuna Dobreni, judeţul Neamţ, la 19 octombrie 1908, a învăţat la Liceul "Petru Rareş" din Piatra Neamţ, dovedindu-se unul dintre cei mai buni elevi din întreaga istorie a existenţei acestuia. Încă din primii ani de şcoală, profesorii i-au întrezărit, datorită sîrguinţei cu care învăţa, o strălucită carieră universitară.
Profeţia s-a adeverit. După absolvirea Facultăţii de Istorie din Bucureşti, credincios angajamentului făcut dascălilor săi - N. Iorga, S. Mehedinţi, D. Gusti, T. Vianu, G. Călinescu. etc, - a predat, mai întîi, la liceele din Silistra, Călăraşi, Pătîrlagele şi Piatra Neamţ ca, în cele din urmă, să fie chemat să onoreze catedra de Istorie modernă universală din cadrul Universităţii Bucureşti.
Deputat, ales în 1946 şi 1948, în Parlamentul României, într-o perioadă de adînci transformări economice şi politice, D. Almaş a căutat să fie la înălţimea cerinţelor electoratului nemţean, aducîndu-şi contribuţia la dezvoltarea învăţămîntului şi culturii, promovînd principiile sănătoase ale tradiţiilor spiritualităţii poporului nostru.
Inspirat de scrierile cronicarilor şi "Înscrisul lui Nicolae Milescu Spătaru", a considerat pînă la moarte că locuri mai frumoase ca în împrejurimile satului Negreşti, ce se prelungeau spre Calu şi Iapa, Borleşti, Tazlău şi mai departe, spre Berzunţi-Bacău, nu există pe lume. De aceea, de cîte ori venea la Negreşti, la fratele mai mic, Mihai Ailincăi, pleca pe jos, în drumeţie, pentru a revedea biserici, oameni şi locuri istorice, unele intrate în legendă, ale căror trecut se pierd în negura vremurilor.
Adesea, îmi mărturisea că pe unde trecea: Horodiştea - cetăţuia preistorică, Calu şi Iapa, Mastacăn, Tazlău, în vale spre Berzunţii lui Bogdan Vodă Întregitorul de Ţară, pe întreaga întindere a Cîmpului lui Dragoş, vedea întreaga istorie a Moldovei.
A fost un model de intelectual. Născut şi crescut în mediul social sănătos al nemţenilor, completîndu-şi pregătirea ştiinţifică printr-o muncă permanentă, s-a impus în viaţa spirituală a României, încă din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, printr-o remarcabilă carieră didactică, publicistică şi de scriitor.
După ieşirea la pensie în anul cînd i s-a împlinit vîrsta, a susţinut o activitate intensă în domeniul scrisului, al conferinţelor publice (Piatra Neamţ, Piatra Şoimului, Tazlău, Roman, Iaşi, Constanţa, Bacău etc), electrizîndu-şi auditoriul prin cuvintele sale calde, cu alese figuri de stil, multe scoase din cronicele Moldovei, din înţelepciunea ţăranilor "în rîndul cărora îşi regăsea tainica fraţietate".
Profesorilor de istorie le-a fost părinte şi îndrumător la întîlnirile pe care le aveam, ne cerea să ţinem lecţii bune, bogate în conţinut, bazate pe adevărul ştiinţific şi să respingem tezele greşite, străine, menite să producă confuzie în conştiinţa elevilor.
Dumitru Almaş, istoricul, a prezentat cu interes trecutul poporului român, redîndu-l într-o formă artistică aparte în studii şi lucrări, în publicaţii de specialitate din ţară şi de peste hotare, a înfiinţat revista "Magazin istoric", al cărui director a fost în perioada 1967-1969, dînd, prin articolele publicate Istoriei României, locul ce i se cuvine în Istoria Universală.
În 1994, aflîndu-se la Negreşti, îmbolnăvindu-se grav, a fost transportat cu maşina la Bucureşti. În drum spre casă, şi-a luat pentru ultima oară "adio" de la locurile dragi, de la Negreşti, Piatra Neamţ, de la Cîmpul lui Dragoş cu Horodiştea lui, de la oamenii pe care i-a iubit. Încet, încet, boala l-a biruit fiziceşte. Către miezul nopţii din 10 martie 1995, a cerut să-l citească pe Blaga, motivîndu-şi dorinţa că este "Anul Blaga". Moartea l-a suprins recitînd una din poeziile filozofului din Lancrăm.
Atunci, am propus Consiliului Local Piatra Neamţ, dat fiind importanţa lui în istoria culturii naţionale şi mondiale, acordarea titlului de "Cetăţean de Onoare". Îl merita cu prisosinţă. Dar n-a fost să fie aşa. Opoziţia de atunci s-a opus. Fiind majoritară, a respins propunerea, motivîndu-şi refuzul prin trei cuvinte: "Almaş a fost comunist!". A fost un act reprobabil, care a stîrnit indignarea întregii populaţii de bun simţ, din întreaga Românie. Un act mai degradant pentru cultura română nici nu se putea.
De aceea, oamenii aşteaptă un act de dreptate, pentru OMUL, care, prin tot ce a făcut a ridicat prestigiul culturii locale, naţionale, dîndu-i locul cuvenit în istoria spiritualităţii internaţionale.
Prof. Constantin Prangati

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

free counters

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector