În anul 1917, începea o puternică ofensivă germano-austro-ungară, rămasă în istorie sub numele de ”Bătălia de străpungere de pe Putna și Susita”, executată de forțele a 12 divizii, susținute de focul a peste 850 tunuri și peste 1000 de mitraliere.
Puterile centrale puneau mare preț pe o posibilă victorie, pe care urma s-o obțină aici formidabila forță de șoc condusă de generalul Mackensen, supranumit și ”spărgătorul de fronturi”.
Scopul startegic era străpungerea frontului, ocuparea Moldovei și scoaterea României și a Rusiei din război. După 14 zile de lupte grele, Armata Română, în cooperare cu divizii ale Imperiului țarist, a respins puternica ofensivă a armatei germane. Armata Română, condusă de gen. Constantin Cristescu, apoi de gen. Ieremia Grigorescu, a reputat una dintre cele mai strălucite izbînzi. Cele mai dramatice momente ale mari bătălii de la Mărășești au fost luptele de pe platoul Muncelului (2-5 august) și lupta de la Răzoare (6august), unde a căzut eroic întreaga companie de mitraliere, comandată de Grigore Ignat.
În aceste lupte s-a remarcat un distins ofițer de artilerie, gen. de armată Grigorescu Teofil Ieremia, cel care participase în campania din Bulgaria, din 1913.
Intrarea României în războiul pentru întregirea neamului din 1916 îl găsește gen. de brigadă, încredințîndu-i-se comanda Diviziei 15, supranumită și ” de oțel”, care a sfărîmat ofensiva germană, săpînd inscripția ”PE AICI NU SE TRECE!”. Comandă apoi un grup de divizii și Corpul II Armată, iar la începutul lui 1917 a primit comanda Corpului IV de armată, pe frontul Armatei a II-a, executînd ofensiva de la Praga.
Rămîne în istoria luptelor din această perioadă ziua a 8-a a luptelor de la Mărășești, cînd i s-a încredințat comanda Armatei I, precum și a forțelor rusești de cooperare, cîștigând cea mai frumoasă victorie a războiului nostru la Mărășești, săpată cu numele luptelor de la Panciu, Chicera, Prisaca, Muncelu și Răzoare. A fost numit ”Eroul de la Mărășești”.
De la aceste mari bătălii nu au lipsit bravii bărbați din satele secularei comune Calu Iapa, care și-au pierdut viața, numele lor fiind inscripționate pe monumentele din satele aflate în văile apelor Calu și Iapa. Ei vor dăinui veșnic în conștiința noastră, ca adevărați eroi ai acestui neam.
prof. Gh. Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu