Ce-aţi văzut, păstori?...
- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?
- Am văzut pe prunc Iisusul,
Prunc Iisus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc,
Fiu Dumnezeiesc.
- Ce palat era, unde Domnul sta?
- Peşteră străină, rece,
Peşteră de dobitoace
Palatul era,
Palatul era.
- Ce avea de aşternut
Micul Nou - Născut?
- Ieslea îi era culcuşul,
Fîn şi paie, aşternutul
Micului Iisus,
Micului Iisus.
- Cine sta cu el, Domnul mititel?
- Sta Maria, Maica Sfîntă,
Sta Iosif cu faţa-i sfîntă,
Sta şi se-nchina,
Sta şi se-nchina.
- Cine Îl cînta, cine-L preamărea?
- Îngerii din cer veniră,
Vasele cîntări doiniră
Micului stăpîn,
Micului stăpîn.
- Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi pînă-n zori?
Ce vedere minunată...
Ce vedere minunată
Lîngă Betleem s-arată:
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată!
Păstorilor din cîmpie
Le vesteşte bucurie,
Că-ntr-un mic lăcaş,
Lîng-acel oraş,
E Sfînta Maria.
În coliba păstorească,
Vrut-a Domnul să Se nască
Fiul Său cel Sfînt,
Pe noi, pe pămînt,
Să ne mîntuiască.
Păstorii, cum auziră,
Spre lăcaşul sfînt porniră,
Unde au aflat
Pruncul minunat
Şi Îl preamăriră.
E Iisus, păstorul mare,
Turmă ca el nimeni n-are;
Noi Îl lăudăm
Şi Lui ne-nchinăm cu credinţă tare.
Haide, gazdă, să pornim...
Haide, gazdă, să pornim,
Floarea mărului
În oraş, la Rusalim,
Mărul mărului;
Rusalim, oraş frumos,
Floarea mărului,
Unde s-a născut Hristos,
Mărul mărului;
Iisus Hristos pe pămînt,
Floarea mărului,
Lui Iuda i-a fost urît,
Mărul mărului;
Iuda, iubitor de bani,
Floarea mărului,
S-a vîndut la doi tîlhari,
Mărul mărului;
Pe treizeci de greiţari,
Floarea mărului;
Banii-n mînă cînd i-au pus,
Mărul mărului,
Pe Iisus la Pont L-au dus,
Floarea mărului,
L-au dus şi L-au judecat,
Mărul mărului,
De la Ana la Caiafa,
Floarea mărului,
Caiafa l-a ridicat,
Mărul mărului,
Pe-o cruce naltă de brad,
Floarea mărului;
Cu suliţă-n coaste străpuns,
Mărul mărului;
Sînge şi lacrimi au curs,
Floarea mărului,
Sînge viu, nevinovat,
Mărul mărului;
De dat pe jos e păcat,
Floarea mărului,
Luna-n sînge s-a schimbat,
Mărul mărului,
Îngerii s-au speriat,
Floarea mărului;
Stele, stele mititele,
Mărul mărului,
Plîngeau şi ele cu jele,
Floarea mărului!
Ierusalime,
Ierusalime...
Ierusalime, Ierusalime,
Mult am plîns eu pentru tine,
Mult am plîns şi-am suspinat,
Dar tu nu mai ascultat,
O, vai, Ierusalime!
În templu, cînd am intrat,
Scriptura ţi-am învăţat,
Contra răului te-ai răzvrătit,
Neîncetat M-ai prigonit,
O, vai, Ierusalime!
Ai făcut o cruce mare
Şi Mi-ai pus-o în spinare,
Crucea era foarte grea
De nelegiuirea ta,
O, vai, Ierusalime!
Picioarele mă dureau,
Mîinile se pironeau,
Mijlocul Mi se frîngea
Sub cruce, povara ta,
O, vai, Ierusalime!
Eu atunci am suspinat
Şi paharul l-am luat,
Picioarele Îmi băteau,
Palmele îmi străpungeau,
O, vai, Ierusalime!
Au strigat cu toţii-n glas:
- La moarte, că-i vinovat,
Laolaltă cu cei hoţi,
Şi cămaşa-i trasă-n sorţi,
O, vai, Ierusalime!
Crucea grea o ridicam,
Pe Golgota o duceam,
Trupul greu îmi atîrna,
Mîinile Îmi spinteca,
O, vai, Ierusalime!
Iar un mare fariseu
Striga la mine mereu:
- Dacă eşti Iisus Hristos,
Dă-te de pe cruce jos!
O, vai, Ierusalime!
Şi cînd duhul Mi l-am dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Stelele s-au prăvălit,
Pămîntul s-a cutemurat,
O, vai, Ierusalime!
De aceea, iubite frate,
Nu umbla pe căi deşarte,
Vino azi şi te căieşte,
Plînge şi te pocăieşte,
O, vai, Ierusalime!
Din cartea " La pârâul dorului", a prof.
Gheorghe ŢIGĂU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu