Prigonirea schitului „Sf. Andrei”

Prigonirea schitului „Sf. Andrei” de la Neguleşti, Neamţ

Vara lui 2014, la un conac din Deleni -Iaşi

Traian SOCEA

Am fost, zilele trecute, la Izvorul lui Grasu( cel cu apă pentru ochi) din capătul satului Neguleşti, comuna Piatra Şoimului, judeţul Neamţ. Vă spuneam şi altă dată că acest izvor a fost descoperit şi amenajat de către muncitorii de la Fabrica de sticlărie Neguleşti, ale cărei ruine să mai văd şi astăzi, în apropiere. Prin urmare, de peste 100 de ani, forestierii şi silvicultorii, localnicii şi, în ultima vreme, sute de oameni din împrejurimi vin la izvor, iau apă pentru băut, gătit şi pentru spălat pe ochi.

Am ajuns pe la ora 11,30 şi înaintea mea erau, la rînd, vreo şase oameni, veniţi cu două maşini şi dotaţi cu zeci de bidoane a cîte 5 litri. Eu însumi am avut 11 bidoane şi o canistră de 20 de litri. Îmi ajunge cam 3 săptămîni, pentru gătit şi băut, căci apa din fîntînă, infestată chimic şi bacteriologic fiind, o folosim doar la baie şi udat grădina. Bineînţeles că şi pentru ochi, în fiece dimineaţă clătindu-mi serios faţa şi ochii, cu apă dintr-un bidon pitit sub chiuvetă. Şi, vă spun sincer, văd un picuşor mai bine, de la o zi la alta( cura începînd-o de puţin timp).

Izgonirea stareţului Spiridon

`Schitul, pozat de la intrarea în curte....

Ei bine, pînă cei ajunşi înaintea mea şi-ar fi umplut vasele am apreciat că ar fi trebuit să aşteptăm cam o oră. Aşa încît, împreună cu însoţitorul meu, naşul Ionel Nicorescu, am plecat să vedem peisajul, ţintind către fostul schit( Sf. Andrei). Cu vreo 10 -15 ani în urmă, aici era o anume efervescenţă, faima stareţului Spiridon (poreclit „Şumahăr”), răspîndindu-se în comună şi în zonă, mulţi credincioşi venind, mai ales sîmbăta şi duminica, la slujbele sale.

Temelia lui Baghiu...

Am fost şi eu în cîteva rînduri, am văzut şi am rămas impresionat de patosul părintelui, de numărul mare de familii tinere. Aflasem că terenul, tare generos, într-un loc frumos, fusese donat de cîţiva gospodari din sat, iar preotul şi-a început misiune slujind în aer liber, apoi într-un cort. Pe parcurs, din milostivenia credincioşilor, căci părintele avea har, nu glumă, s-a înălţat construcţia care acum a ajuns în paragină. Vasile Baghiu, primar de Săvineşti în acele vremuri, a turnat temelia bisericii a ceea ce se voia a deveni mînăstire. O firmă din Dumbrava Roşie a adus şi montat o centrală termică performantă, o altă societate a sponsorizat celelalte amenajări interioare(camere, altar, bucătărie, sală de mese etc.). Anumiţi gospodari au construit un grajd şi anexe, alţii au dăruit schitului o vacă, un viţel, păsări, - tocmai ca vieţuitorii de aici, care cu timpul s-au înmulţit, să aibă cu ce se hrăni. Aşadar, lucrurile mergeau pe un făgaş promiţător, nădejdea fiind ca, în cîţiva ani, aici să se contureze o adevărată mînăstire.

Clopotniţa, într-o rînă...

Din păcate, nu s-a întîmplat aşa. O fi dat părintele Spiridon cu stîngul în dreptul într-un moment nepotrivit, o fi deranjat harul, faima preotului?!...  Se tare pare că da, din moment ce o anume autoritate bisericească( se pare că de la tutelara Mînăstire Bistriţa) a hotărît mutarea preotului de aici, a celorlalţi 3-4 vieţuitori şi, prin urmare, închiderea schitului.

Geaba s-au revoltat credincioşii locului, inutil că au fost în audienţă pe colo-colo, lucrurile nu s-au schimbat. Nici promisiunea-amăgire cum că schitul va deveni o mînăstire de maici nu s-a îndeplinit. Ş-uitea-aşa, anii au trecut, în clădire mai fiind cazaţi muncitori forestieri, în anumite perioade. Da, pot spune, schitul a fost şi el prigonit, nu numai părintele Spiridon,  trimis ba colo, ba dincolo, ca şi călugăr, pe la diferite mînăsiri din judeţ, eu însumi întîlnindu-l, acum cîţiva ani, pe la Mînăstirea Nechit. Lumea însă nu l-a uitat, ba chiar l-a căutat în locurile în care îl exilaseră superiorii săi.

Bravo, ctitorilor mînăstirii pe stil vechi!...

Frumoasa biserică a... „stiliştilor”

Mai departe... De la schit, companionul meu mă provoacă să parcurgem încă vreun kilometru, în amonte de schitul-paragină. Am descoperit o frumuseţe de biserică, flancată de cîteva construcţii cărora, în viitor, se vor adăuga altele, care, înţeleg, vor contura un veritabil complex monahal. Frumos, tare frumos, chiar dacă locul nu-i atît de generos precum cel pe care oropsitul schit încă mai stă în picioare.

Bravo, felicitări celor  vrednici ctitori ai aşezămîntului. Sînt pe stil vechi, mitropolia lor fiind la Slătioara, judeţul Suceava.  Alor noştri...

Construcţii cu amenajări prima-ntîi...

Prin urmare, iată, stiliştii au putut. Ai noştri, nu! Mă refer, de bună seamă, la unii dintre ierarhii BOR, care au nimicit frumoasa şi generoasa idee de a fiinţa o mînăstire ortodoxă în minunatele locuri de pe Valea Iepii( Iapa -  numele pîrîului care izvorăşte de sub poala muntelui Murgoci şi se varsă, după un parcurs de vreo 40-50 km, în rîul Bistriţa).

În foto, la comparaţie, imagini care vorbesc suficient despre cele de mai sus.

Grajd şi anexe, în spatele schitului

Viitor complex monahal?...