Crîmpeiu fitotehnic

Pa, Ilie! Pe curînd, la sculărie!...

Traian SOCEA

Un anonim de seamă mă avertiză cum că, clăpăug cum mă aflu cu osebire în utima vreme, risc să mă-ngenunchie niscai vedenii prelucrate anume a-mi pune cugetul la nemeritate silnicii, chiar de Întîi de Mai Muncitoresc. Geaba intonai ode sărbătorii ce-a debutat în 1890, geaba înlesnii precauției mele funciare să mi se insinueze în 85% dintre mădulare și-n 34 % din artrozele aferente, că hărțuirile ăstui coșmar mă ținură tot slugă CASSeului, pe durata nedeterminată a pensiei mele proletare. Drept care, îmi găsii refugiul în cele îndeletniciri domestice, tocmai pentru a-mi redobîndi suflul, sistola și diastola omului ce n-am cu ce-mi căta de sănătate, da...

Strădania mi s-a dus naibii, imediat ce deschisei aragazul, ca să prepar oarece proteină animală în tigaia personală cu fund dublu. Abia c-apucai a aprinde flacăra, că și apăru Bolojan Ilie, încruntîndu-se conspirativ încătră bipeda-mi ființă. Mi-a fost clar că Monosprâncenatu m-a confundat cu Kelemen Hunor, căci tocmai începu a silabisi „Les-za-rom Grin-dea-nu in-dit-vany!”, ceea ce, tradus din maghiara de baltă, înseamnă necenzurată spurcăciune exprimată față de moțiunea încontra guvernului său, de marți, 5 mai 2026.

Abandonai aragazul și, încă neintimidat, purced a inventaria alelalte scule electro-casnice din arealul gospodăresc. Al naibii, nimerii frigiderul. Îl deschid și, de după ușă, țîșni Monosprâncenatu, care, cu limba pusă pe bigudiuri, în dulcele grai al lui Klaus Frițț, strigă: „ Ich scheiBe auf George Simion Misstrauensantrag!”

 Urîtă exprimare, decretez eu în numele grupării de aur din parlamentul național. Apoi, împing cu grijă înapoi ușa, ca nu doamne feri să sară din oale felurile unu, respectiv, doi, care-mi populează frigiderul de doar două zile în urmă, și mă-ndrept către mașina de spălat. Vase. Că aia de rufe și-a dat demult duhul în ograda rematului, fie-i amintirea neruginită!

La astă sculă, crezui că poliglotul Bolojan mă va lămuri despre cea moțiune în limba Clothildei Armand, userista. Deschid ușa și, dintre castroane nespălate de numai o săptămînă, apare senioral Monosprâncenatu, care, brusc, mă dezamăgește, vorbindu-mi pe românește, poliglotul de el. Mi-e limpede că și-a cam pierdut busola și, drept consecință, abandonez celelalte aparate electro-domestice, de teamă că și cuptorul cu microunde, și aparatul de aer condiționat, și celelalte bascule de uz casnic, odată deschise, mi-l vor înfățișa pe Ilie Sărăcie vituperînd împotriva demolării statuii sale de prim-ministru.

 Dar, să fim înțeleși pentru totdeauna: de ce-mi fu frică, niciodată n-am scăpat, căci întru nevrednică disperare, mi s-a deschis brusc televizorul, din catodicul căruia, pe diagonala ecranului, se prăvăli Sprâncenatu.

 Din tocmai ograda unei grădinițe din Suceava, jelea tot pidosnica moțiune de cenzură. Care, dacă și trece, din înalta dregătorie, îl va reexpedia la sculărie.