La sfîrșit de fiece lună, prefațînd-o pe următoarea, firește, la Timișoara se pregătește pentru toată țara (evident, nu numai!) un proaspăt număr al Revistei literare MERIDIANUL, fondată în 1990 de poetul, prozatorul și traducătorul Anghel Dumbrăveanu.
Din nou, Meridianul mă onorează cu publicarea unui fragment din volumul „Saprofitorii”. Mulțumesc redacției, recunoștință redactorului șef Dumitru Oprișor!(T.S.)
Sus la munte, la munca de jos
(fragment)
… În sală, ca niciodată, ghidonată de activiștii de la propagandă și organizatoric, lumea se și așezase în scaune, așteptând năucită sosirea la prezidiu a nomenclaturiștilor. În pauză, mai nimeni nu îndrăznise să comenteze cele întîmplate, precauția reactivându-le instinctul de apărare, căci fiecare pe fiecare se bănuia a fi informator.
– E toată lumea prezentă, putem începe?, o întrebă Toarșa pe șefa secției propagandă, o băgăcioasă patologică, responsabilă și de prezență. Apoi, inventariind cu privirea încă o dată imaginea sălii, constată că locul fiului de ilegalist e gol. Drept care, vădit enervată, întrebă:
– Tovarășul Dumitru Ploaie unde e?! Imediat, să poftească la tribună!…
– Tovarășă Prim-secretar, se ridică unul dintre vecinii de scaun, l-am dus la dispensar, că nu se simțea bine!…
– Așa, deci… tovarășă Șușală, mergi și verifică dacă e acolo și ce are!, ordonă vizibil iritată Toarșa…
– Am înțeles, tovarășă Prim!, răspunse aceasta, luînd drumul dispensarului medical, aflat la maxim 50 de metri de clădirea Județenei de partid.
În sală, toată lumea devenea convinsă că episodul Ploaie e o diversiune, anume să ducă în derizoriu incidentul pro Nicu Ceaușescu. Drept care, aștepta cu sufletul la gură cuvântul Prim-secretarei, deja plantată înaintea microfonului de la tribună. Normal, ca și când nimic nu se întîmplase, începu a citi cu înflăcărare strategia județului pentru noul an agricol. După vreo 5 minute, tovarășa Șușală se întoarse peste poate de afectată. Neîndrăznind s-o întrerupă pe șefa județului, se așeză pe scaunul ei, din mijlocul primului rând, de la baza scenei. Toarșa își continuă prezentarea și, la fiecare filă întoarsă, își ridica ochii din stufosul document, cântărind reacțiile celor nominalizați. O văzu, bineînțeles, pe tovarășa Șușală, dar intenționat n-o băgă în seamă, tocmai ca să sporească suspansul. Abia după vreun sfert de oră, se hotărî s-o asculte:
– De ce te-ai întors fără Ploaie, tovarășă?, se răsti Prim-secretara la zeloasa Corina Șușală.
– Vă informez că tovarășului Ploaie i s-a făcut o injecție, a rămas cam 10 minute, apoi a plecat!, explică interpelata, emoționată și vinovată, de parcă i s-ar fi cerut să avorteze înainte de a fi fost inseminată.
În următoarea secundă, în sală păși senioral, de parcă nimic nu i se întîmplase, însuși Dumitru Ploaie. Cînd îl văzu că se îndreaptă spre locul său, Toarșa izbucni:
– Tovarășe Ploaie, poftim la microfon! Explică de ce n-ai venit în biroul meu, așa cum ți-am poruncit la intrarea în pauză!
– Am avut o cădere de calciu, sufăr de tetanie, tovarășă Prim! La emoții, la stres, am asemenea crize și trebuie să fac urgent o injecție sau o perfuzie cu magneziu și calciu, insistă Ploaie. Știu că tovarășa Șușală m-a dat dispărut. E tânără și necruțătoare, dar n-a înțeles că doctorița m-a trimis la farmacie să cumpăr rețeta prescrisă…
Pentru câteva clipe, Peghy, întâiul apelativ al Prim-secretarei, părea dusă în teritoriile compasiunii, nimeni nedîndu-și seama dacă suferă pentru Ploaie sau e o altă șmecherie muierească. Privi pe rînd pe nomenclaturiștii din prezidiu, apoi mulțimea din sală, ca și cînd le-ar fi cerut aprobarea să-și îndulcească vocea:
– Dacă ți-ai revenit și te simți în stare, ocupă-ți locul și, după ședință, să urci în biroul meu!, îi ordonă Toarșa, continuând prezentarea strategiei noului an agricol, document redactat de secretarul cu probleme agrare Damian Ghiontac, în baza datelor primite de la fiecare unitate agricolă din județ.
În sală, aproape toată lumea se alarmase auzind nivelul noilor indicatori de plan, umflați de către secretarul Ghiontac împreună cu obedienții de la Direcția agricolă… Dumitru Ploaie se instală în scaunul său, în minte reverberându-i încontinuu chestia cu Prințișorul, pe care și-o dorea a-i fi și lui providențială. Îmi va fi de ajutor sau voi fi învinovățit și pentru asta, se întreba el, deja văzându-se executat. Pentru ambele variante, își imagina infailibile strategii de apărare, însă toate se năruiau ca și cum n-ar fi fost gândite de propria-i minte. Obosea, alarmat că panica îi cam da târcoale. Subconștientul, însă, îl îndemna să se lase în voia sorții. Ca prin ceață, în fața ochilor i se perindau figurile ce populau prezidiul. N-auzea ce cuvântau, de parcă îi se băgaseră dopuri în urechi. O lehamite demult netrăită îl cotropise iremediabil.
Zăcea în scaun privind-o de multe minute pe adjuncta Colegiului Central de partid, Sultana Bobocel. Vedea cum gesticula la tribună, și îi era tot mai clar că venise de la București special să-l nenorocească. Gîndurile iar îi înfățișau răzoarele ce-i redaseră bucuria de a trăi, în multele momente de cumpănă ale vieții sale. Să-i ia dracu, există viață și după execuția asta!, se consolă el, iar inundat de poftă de viață. Din aste rătăciri îl scoase foiala colegilor din imediata sa apropiere, care instantaneu se ridicară în picioare și aplaudau. Atât. Îi era limpede, plenara cu activul din agricultură se încheiase. Drept care, ca și cum picioarele-i erau legate cu lanțuri, pășea anemic către biroul Prim-secretarei. N-auzea și nici n-ar fi vrut s-audă încurajările colegilor săi.
Antecamera biroului lui Peghy era ticsită de oportuniști. Pe fiecare îl știa ce-i poate pielea. Pe toți era tentat să-i înjure de mamă, mai ales când se distanțau de el, ca și cum ar fi fost ciumat. Secretara îi deschise ușa, invitându-l înăuntru. La masa de protocol, doar Prim-secretara și adjuncta Colegiului Central de partid, tovarășa Sultana Bobocel. Se uita îndatorat la amândouă, însă, ciudat, chipul muierii de la București se metamorfoza în mutra lui Damian Ghiontac. Pe neașteptate, în minte i se derulară episoadele dușmăniei lor. M-a învins nenorocitul ăsta de legionar, se resemnă Ploaie, neluându-și ochii de la Toarșa, care, chiar atunci, cu un ton vizibil afectat, îi întrerupse coșmarul:
– Tovarășe Ploaie, împreună cu tovarășa Bobocel am hotărît să fii sancționat cu revocarea din funcția de președinte al CUASC Cârligeni-Livezi. Rămâi la dispoziția Biroului județean de partid, pînă ce voi emite decizia de numire în funcția de primar al comunei Bârsănești. Apoi, anticipând că împricinatul ar dori să vorbească, Toarșa i-o tăie autoritar: Refuz s-aud vreo justificare din partea dumitale! Drept care, înțelege că sancțiunea de azi e spre binele tău, Bârsănești e cea mai frumoasă comună din zona de munte a județului…
Pân-a ieși pe ușă, Dumitru Ploaie, abia expediatul la munca de jos, ca primar al vestitei comune Bârsănești, de la poala muntelui Făgițel, îi mulțumi în gând de mii de ori Toarșei, apoi, anume a fi auzit de înghesuiții din secretariat, între care Damian Ghiontac se agita precum intratul în sevraj, se întoarse către Prim-secretară, căreia i se adresă ca și cum i-ar fi făcut o confidență:
– Tovarășa Prim, răzbunându-se pe mine, de fapt, torționarul ăsta uneltește să vă ia funcția dumneavoastră. Știți acest lucru, așa că aveți grijă!, o îndemnă Ploaie, ieșind triumfător din încăpere.
Uluiți de replica lui Ploaie, nomenclaturiștii din secretariat ieșiră discret pe hol, nemaiîndrăznind să se ceară la Toarșa. Rămas singur, Ghiontac fu cotropit de o satisfacție cu atât mai haină, cu cât recapitula istoria luptelor sale cu fiul de ilegalist Dumitru Ploaie. În trezie îl readuse vocea Prim-secretarei, care părăsea biroul alături de Sultana Bobocel:
– Plecăm în teren, astăzi nu mai sunt pentru nimeni!, își anunță ea șefa de cabinet, după care, la braț cu Sultana Bobocel, porni înspre a doua ieșire din sediul Județenei de partid, neluând în seamă prezența secretarului Ghiontac, care nu mai îndrăzni să le adreseze măcar o vorbuliță…
Pentru conformitate, vezi www.meridianultimisoara.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu