Păstrînd proporțiile, veți încuviința, văzînd pozele atașate, că pentru o comunitate precum cea a Neguleștiului, din comuna Piatra Șoimului, județul Neamț, sat cu cîteva sute de locuitori, dintre care aproape jumătate plecați prin străinătățuri, troița de la intrarea-n localitate impresionează prin anvergură, cu tot ce presupune realizarea sa, adică stil.
”Mi-a ieșit în cale” mergînd la ”Izvorul lui Grasu”, așa cum țin minte, din copilărie, că-i spuneau bătrînii; sau ”Izvorul cu apă de ochi”, izvor susurînd de milenii, la cîțiva kilometri în amonte, la capătul celălalt al sătucului, chiar în pîntecele muntelui…
Ați deslușit că localnicii mergeau la izvor, se spălau pe ochi cu apa sa rece ca gheața și, în consecință, li se limpezea privirea, vedeau mai bine. Apoi, firește că luau, în ce puteau, zeci de litri apă și pentru acasă, pentru că – poate unii dintre dvs. n-o să credeți – nu se strică. (Despre ”Izvorul lui Grasu” vom vorbi curînd, n.a.).
Revenind la troiță, am aflat de la unul de la altul că a construit-o domnul Cornel Potop. Potop e o poreclă moștenită, numele corect fiind Pintilie. Pe domnul Cornel l-am întîlnit în puține ocazii și, din păcate, o singură dată am dialogat mai mult de vreo 5 minute. Gura satului grăia despre Cornel cum că e meșter constructor, că și-a clădit o gospodărie frumoasă, temeinică, că dă de lucru și la cîteva zeci de consăteni. Nimic mai frumos, mai generos în vremurile de astăzi, atît de nemiloase…
În aceste vremuri atît de perverse pentru români( din cei peste 8.000 de cetățeni ai comunei Piatra Şoimului – aşa cum îmi mărturisea mai demult primarul Neculai Nicorescu – sînt plecaţi în străinătate, unii avînd copii, şi chiar nepoţi, născuţi pe acolo). gestul lui Cornel impresionează. Sper din inimă ca opera sa să fie inspiratoare şi pentru alţii, cu mai mult sau mai puţin cheag.
Şi, fireşte, aşa cum la construcţia acestui ”templu” - iarăşi păstrăm proporţiile - Cornel a avut şi nişte colaboratori, aflu că domnul Cornel Pintilie e hotărît să edifice şi un Monument al Eroilor în comuna Piatra Şoimului. Amănunte, sigur, voi afla de la Cornel Pintilie-Potop, curînd ce starea de sănătate mi-o va îngădui.
Mărturisesc că gestul lui Cornel mă obligă, într-un fel, să relansez revista CALU-IAPA. Deocamdă, online. Cînd ”financiarul” ne-oq va permite, o vom şi tipări. E a comunităţii, de fapt. Şi, ca să mă laud, nu multe comunităţi au o revistă consacrată istoriei şi tradiţiilor locale…
Felicitării, Cornel Pintilie-POTOP, precum şi celor care ţi-au fost alături!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu