Ce frământări l-or fi cuprins pe Vali Mereuţă, încerc să
desluşesc din versurile pe care mi le-a trimis la ceas de seară, în preziua Sf.
Andrei. Zi care premerge lui 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, eveniment care
reverberează în sufletele tuturor românilor, nu mă-ndoiesc defel!
Întâi şi-ntâi, în
poezia sa vibrează un mesaj patriotic potenţat de vâltorile interne, care
zăpăcesc lumea română, şi de-afară, şi din ţară. Apoi, o tristeţe răvăşitoare,
însoţită de o anume nelinişte, îl apasă în aste vremuri când dezrădăcinarea
multor români e fără tăgadă, fapt care-i lasă indiferenţi nevoie mare pe mai
marii conducători ai ăstei necăjite ţări a noastră.
Ca şi mine, ca şi
atâta omenire, Vali Mereuţă ştie cu ce sacrificii au plecat afară conaţionalii
noştri, câte umilinţe şi privaţiuni au fost obligaţi să îndure, câtă jertfă
până soarele s-a întrevăzut şi pe străduţele lor existenţiale, în Italia,
Spania, Germania, Anglia, Franţa etc. I-a păsat cuiva dintre ipocriţii zilei de
atâtea şi atâtea milioane de români, cei mai mulţi nevoiţi să ia drumul
bejeniei pentru a-şi face un rost pentru ei, pentru copiii lor?!...
L-a impresionat pe
vreun politician faptul că în atâţia ş-atâţia ani „stranierii” au trimis
miliarde şi miliarde de euro acasă, în ţară, şi au consolidat un PIB din care
au furat mai toţi nemernicii politicieni?!...
Ei bine, asta-i tristeţea care-i copleşeşte, nu numai pe
cei rămaşi acasă. Este o realitate care m-a izbit iar în luna august a.c.,
ocazia fiind vacanţa atât de aşteptată şi de părinţii din ţară, şi de fiii lor,
de-afară, ajunşi, la rându-le, părinţi. Părinţi întorşi acasă însoţiţi de fiice
şi fii mari, unii studenţi, alţii deja având un loc de muncă, acolo, în noua
lor patrie, nu în ţara natală, părintească. Ce să mai caute aici, în România,
atâta vreme cât educaţia şi instrucţia lor s-au petrecut în altă ţară, cu altă
cultură, cu anumite valori?!...
Aşa, cam acesta a fost înţelesul oferit nu numai de
tinerii de care vorbeam, ci şi de părinţii lor: lucizi şi dureros de
pragmatici, fără a uita de naţia lor, mulţi declarându-mi că mai români se simt
şi vor fi acolo unde şi-au întemeiat deja rostul, decât în ţară unde, ca un
blestem, toate sânt smintite de la locul şi firescul lor.
În România, în
care avuţia naţională a fost şi este furată nemernic de ajunşii zilei, bogaţi
şi tot mai bogaţi, în vreme ce sărăcia cumplită afectează peste 90% din
populaţie...(Traian SOCEA)
Străin în ţara ta!
Prin viaţă mai uşor să treci
Și să ajungi la ce-ai visat,
Doar pentru-un timp ai vrut să pleci
Însă, ani mulţi în lume-ai stat.
Printre străini plecat devreme
Şi-asimilat de ei, deja,
Atent să fii că, după-o vreme,
Străin vei fi, în ţara ta.
Nume șoptit întâi de mamă
Nu ţi-au rostit, altfel ţi-au spus... ,
Când,
musafiri ne-au fost în ţară,
Noi i-am primit ca pe Iisus.
În gând
de-ai zis vreo vorbă dură
Când
viața ți-a mai fost și grea,
Străin, însă, ai fost de ură
Române,
asta-i firea ta!
Nici n-ai putut să pleci acasă
De-atâtea doruri mistuit,
De bieţi părinţi ce tot aşteaptă
Ca să te vadă împlinit.
Aspru nu fi cu cei ce, poate,
N-au vrut sau n-au putut pleca,
De viaţă-n ţară de-aveai parte
Poate n-ai fi fost altcumva.
Vei reveni cândva în ţară,
Dacă, ceva, te va chema,
Păcat ar fi, a doua oară,
S-ajungi străin, da-n ţara ta.
--- 2017 ---
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu