Munţii noştri aur poartă....

1 Iunie se săvârşi de puţine zile, însă consăteanul nostru Vali Mereuţă nu i-a rămas dator, căci, iată, primesc de la el o poezie irumptă din mistuiri personale, familiale – nestrăine multor încă trăitori în ţărişoara noastră. Versurile lui Vali, în mănunchiul lor, te înduioşează şi te revoltă. Sunt, clar, expresia neputinţei părinteşti rostită ca un reproş adus ăstei omeniri, care, globalizând, pustieşte şi nimiceşte sentimente, simţiri, nădejdi...Înstrăinarea pare să devină nume propriu, dacă n-o fi şi devenit.... Cu dor de propriul fecior, care construieşte profit Perfidului Albion, Vali se „consoleză” scriind poezii, dar Liliana- soţia sa, plânge...Plânge tare des, lucru care pe câţi impresionează, oare?!....Oare cui îi pasă că cei aproape 4 milioane de fii ai acestui pământ românesc, ce-şi rostuiesc viaţa prin zările lumii, şi-au lăsat acasă 8 milioane părinţi?!... Şi 16 milioane de bunici, topiţi de dorul atâtor milioane de nepoţi...români! Dar, parafrazând poetul, "Munţii noştri aur poartă/Noi bătem la altă poartă!" (Traian SOCEA)  

Vali Mereuţă, iunie 2018

De ce?

Vali MEREUŢĂ

De ce-am luptat să fim mereu

Uniți la bine și la greu

Și-avem în schimb doruri fierbinți,

Copii departe de părinți?

De ce-au plecat ca puii-în zbor

Copii ce-au lăsat răni ce dor,

Spre altă casă, spre alt grai,

Lăsând acasă-un colț de rai?

De ce-au părăsit sfânt pământ

Să-l țină-n suflet și în gând

Departe, prin străine zări,

Să-l calce doar de sărbători?

Părinți să aibă dor nespus

După copiii ce s-au dus...

De ce, Stăpâne-ai lăsat, oare,

Să plângă mame la icoane?

N-au suferit destul de mult

Sărmanele, cât i-au crescut,

De ce s-ajungă-n dor de fii

Să mângâie fotografii?

Pământul plânge-ndurerat...

De ce vlăstarii i-au plecat?

Bătrânii au tremur în glas

Fără de sprijin au rămas...

De ce-am ajuns din vremea toată

Mai dezbinați ca niciodată

Și limba noastră strămoșească

Fii de români să n-o vorbească?

De ce-a rămas a noastră țară

S-o facă unii de ocară?

Ca țara noastră îndrăgită

S-ajungă-o țară jefuită...

Din cer, te rog Doamne, cobori

Și fă-ne iarăși zâmbitori,

Ajută-ne și spune-ne

Cum Ți-am greșit, când și de ce?

Prosperă-mi țara mea frumoasă

Și-adu-ne copiii acasă,

Pentru părinți și gliei lor,

Stâlpi de nădejde-n viitor!!!