3 dec. 2019


„Miroase-a pâine caldă şi a sărbători...”

Prof. Iulia COSTAN
  
Iarnă în oraş

Miros de brad
pe străzi, pe-alei, prin parc,
unde copiii curg ca roiuri de albine.
Aleargă veseli pe patine,
învăluiţi de un colind astral.
E seara lor, oraşul lor
 într-un decembrie alb.

Gând

Dintr-un cuibar de nor,
trimite iarna spre pământ
fluturi pufoşi.
S-aşează-ncet
pe umeri, pe obraji, pe pleoape
şi-un dor de când eram copil
m-abate.


Dor de iarnă

Miroase-a pâine caldă şi a sărbători.
Prin sat se-aud pierdut colindători,
cu Lerui-ler sub cerul îngheţat.

În casă-i cald
şi-ncerc din nou
să-ntorc o clipă timpul îndărăt,
cănd eu, cu fraţii mei
şi alţi copii din sat,
cântam până în zori, pe la ferestre,
,,O, brad frumos!...” şi ,,Doamne, lerui-ler!...,”

Nemaiştiind de frig şi de nămeţi,
ne adunam la unul dintre noi,
să numărăm bănuţi, nuci, mere şi colaci
şi un mic dar, găsit sub ramura de brad.

Ce sfânt parfum de răşină amară
dansează flăcările pe pereţi!
Iar eu încerc să nu pierd roata timpului,
ce s-a oprit o clipă prin nămeţi.

 E iarnă iar...

E iarnă iar
Şi, din zenitul diafan,
curg picuri albi de linişte
peste tăpşan.
Privind spre cer, îmi pare
că o plapumă de fulgi
îşi scutură de jos în sus,
noianul alb.

Ninge

Sunt zile de iarnă
când simţi dureros
pasul apăsat al timpului.
Nori grei, perdele de zăpadă,
se scutură peste noi
şi ne şoptesc încet
povestea timpului incert.

Pom de iarnă

Mi-aduci bucurie în casă,
Parfum de răşină amară.
Îţi cânt un colind de la ţară
,,Ler şi iar ler!...”, pom de iarnă.

Îţi pun luminiţe pe ramuri,
Te-mbrac cu podoabe de sticlă
Şi-s trist pentru ziua în care
Vei fi scos afară, în tină.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector