„Miroase-a pâine
caldă şi a sărbători...”
Prof. Iulia COSTAN
Iarnă în oraş
Miros de
brad
pe
străzi, pe-alei, prin parc,
unde
copiii curg ca roiuri de albine.
Aleargă
veseli pe patine,
învăluiţi
de un colind astral.
E seara
lor, oraşul lor
într-un decembrie alb.
Gând
Dintr-un
cuibar de nor,
trimite
iarna spre pământ
fluturi
pufoşi.
S-aşează-ncet
pe
umeri, pe obraji, pe pleoape
şi-un
dor de când eram copil
m-abate.
Dor de iarnă
Miroase-a
pâine caldă şi a sărbători.
Prin sat
se-aud pierdut colindători,
cu
Lerui-ler sub cerul îngheţat.
În
casă-i cald
şi-ncerc
din nou
să-ntorc
o clipă timpul îndărăt,
cănd eu,
cu fraţii mei
şi alţi
copii din sat,
cântam
până în zori, pe la ferestre,
,,O,
brad frumos!...” şi ,,Doamne, lerui-ler!...,”
Nemaiştiind
de frig şi de nămeţi,
ne
adunam la unul dintre noi,
să
numărăm bănuţi, nuci, mere şi colaci
şi un
mic dar, găsit sub ramura de brad.
Ce sfânt
parfum de răşină amară
dansează
flăcările pe pereţi!
Iar eu
încerc să nu pierd roata timpului,
ce s-a
oprit o clipă prin nămeţi.
E iarnă iar...
E iarnă
iar
Şi, din
zenitul diafan,
curg
picuri albi de linişte
peste
tăpşan.
Privind
spre cer, îmi pare
că o
plapumă de fulgi
îşi
scutură de jos în sus,
noianul
alb.
Ninge
Sunt
zile de iarnă
când simţi
dureros
pasul
apăsat al timpului.
Nori
grei, perdele de zăpadă,
se
scutură peste noi
şi ne
şoptesc încet
povestea
timpului incert.
Pom de iarnă
Mi-aduci
bucurie în casă,
Parfum
de răşină amară.
Îţi cânt
un colind de la ţară
,,Ler şi
iar ler!...”, pom de iarnă.
Îţi pun
luminiţe pe ramuri,
Te-mbrac
cu podoabe de sticlă
Şi-s
trist pentru ziua în care
Vei fi
scos afară, în tină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu