La Aniversară
Era o toamnă cum numai fusese odinioară la Ruginoasa, atît de frumoasă și
de bogată. Era un semn al predestinării, căci parfumul mănosului septembrie
cotropi lungul, latul și înaltul așezării, binecuvîntînd și îmbrățișînd
nou-născutul în faldurile binemeritării și propășirii sale în viață, desigur. Vasilică,
însă, n-a rămas singurel în bătătură, părinții dăruindu-i încă un frățior și o
surioară. Din păcate, cînd a împlinit 17 ani, mama sa a plecat la Domnul. Ca
întîi-născutul, s-a-ngrijit și de cei mai mici, și de treburile gospodărești,
așa precum o făcea buna sa mamă, neuitînd învățătura, căci în familia Mihăilă
dragul de carte era de căpătîi, prin urmare singura șansă de deveni om în
viață, mai cu seamă în acei ani în care colectivizarea nimicea oameni, destine.
Anii au trecut, Vasilică a isprăvit cu brio cele școli, una după alta,
ajungînd între cei mai apreciați economiști din Neamț. În 1997, chiar pe 1
ianuarie, a juns la Grupul de firme TCE 3 Brazi, întemeiată de regretatul
Culiță Tărâță. Aici, de ani buni, este director economic, la performanțele de
excepție ale companiei contribuind și el, de bună seamă.
Depun mărturie că satisfacțiile sale profesionale fac buchet cu cele
familiale, spunîndu-vă că, împreună cu soția sa, respectata învățătoare Maria
Mihăilă, au doi flăcăi, amîndoi licențiați în informatică. Cel mare, Silviu, lucrează în Londra, la Banca
Angliei, iar cel mic, Marius, face IT de mare performanță la filiala din
Cluj-Napoca, a unei mari companii americane. Dalia, fiica lui Silviu, e singura
lor nepoțică, deocamdată. Adoră Tazlăul, locurile unde bunica Maria s-a născut,
și unde, laolaltă, petrec cît de mult timp pot, cu toții, mereu înfiorați de
legendarele plaiuri ale scriitorului I.I. Mironescu.
Ființă delicată, modestă și discretă, Vasilică Mihăilă risipește nezgîrcit
asupra celor din preajmă pilda bunei cuviințe, pecetluind astfel rostul
binemeritării și măsura tuturor lucrurilor, așa încît oricine din preajmă-i își
recalibrează conduita față de sine, mai întîi, apoi și față de cei apropiați,
firește. Astfel l-am deslușit în urmă cu 30 de ani, cînd întîmplarea a ales să
mă plaseze în apropierea sa, ca un beneficiu al sorții.
Și la astă Aniversară, îți mulțumesc, prietene, pentru cumsecădenie, pentru
nezgîrcenia de a fi om, de a arăta neostentiv că, într-adevăr, „a fi om e lucru
mare!”.
De bună seamă, neuitat îmi va rămîne sprijinul oferit în tipărirea revistei
„Calu Iapa”, precum și cel, atît de generos, la publicarea volumului „Incursiuni
prin Regatul Natal – Calu Iapa”.
Iar mulțumesc, Vasilică Mihăilă, pentru frumoasele zile petrecute în
preajmă-ți, mai ales cele de pe tărîmul iubitului Tazlău, în Poiana „3 Fântânițe”,
alături de scriitorul Cezar Țucu, de ceilalți minunați prieteni ai domniei tale,
cei 3 adorabili Nicolae: Minciu, Negreanu și Marin.
Mulțumesc pentru ospățul sadovenian, oferit la „3 Fântânițe”, poiana
raiului, unde matale și prietenii vă-ntîlniți în cele zile de sărbătoare,
desfășurînd între ăi albi mesteceni veritabile șezători literare, prezidate
voievodal de maestrul Cezar Țucu, secondat haiducește de conu Nicu Minciu, mai
ales! Neuitate rămîne-mi-vor tocănița de chitici, zămislită-n oală de lut, și
gulașul vostru, de Tazlău, dezmierdat de voi, companionii, cu ingredientele divinei
sațietăți în ăl ceaunoi de tuci, moștenit de la primarul Irimie Honcu, cel
nemurit de Calistrat Hogaș!... Despre beutură, ce-mi făcu puhoi în gură, oi
povesti altă dată, la următoarea-ți Aniversară, parol!
Pîn-atunci,
rămîi sănătos, coane Vasilică! Mereu, alături de dragii matale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu