Jertfa necruţării de sine

 Moştenirea părintelui Lucian Mocănaşu

Traian SOCEA    

De bună seamă, am fost printre cei din preajma părintelui Lucian Mocănaşu, graţie preotului Mihai Cotfas, cel care m-a creştinat şi de ale cărui binecuvîntări m-am bucurat pînă ce Domnul l-a luat la dreapta sa. Ctitor şi ziditor de suflete şi binemeritare, părintele Mihai Cotfas a văzut în tînărul preot Lucian Mocănaşu un spirit aparte, înzestrat de Dumnezeu cu harul temeiniciei şi robusteţii misiunii sale pastorale, săvîrşite cu smerenie, cu o aleasă conduită, inspiratoare de bine, de frumos, de armonie şi în biserică, şi în întreaga comunitate a satului Neguleşti. Sat la intrarea în care, pe o rîpă neprietenoasă, părintele Mocănaşu a edificat un adevărat complex bisericesc, ce rar poate fi văzut, nici măcar în parohii mult mai vechi şi mult mai mari. 

    Tot ce se înfăţişează, astăzi, la Biserica Sfîntul Ilie din Neguleşti este opera preotului Mocănaşu şi a enoriaşilor de aici, enoriaşi pe care a ştiut să-i adune, să le sădească în inimi dragul de biserică, de vrednicie gospodărească, să le fie sfetnic, povăţuitor, îndrumător şi ajutător spiritual şi - da! - şi material, celor nevoiaşi. Toate izbînzile de aici s-au săvîrşit în cîţiva ani, prin osteneala, prin necruţarea de sine a părintelui Mocănaşu. 

Prin JERTFĂ, oameni buni, căci întreaga-i viaţă i-a fost pilduitor jertfelnică, mărturie depunînd şi eu, şi alţii, mai ales familia sa, care i-a înţeles menirea de a se consacra misiunii pastoral-duhovniceşti, neumplîndu-şi buzunarele!... De asta, Domnul să-l fi luat la dreapta Sa, atît de tînăr, să împlinească şi în Cer vocaţia sa de întemeietor?!

    În cadrul parohiei, părintele Lucian Mocănaşu a întemeiat Asociaţia pentru cultură, tradiţii şi spiritualitate "Lerui Doamne", în sînul căreia a dat viaţă Ansamblului cultural-artistic "Datina străbună". Cine ar fi crezut că, în cîţiva ani, ansamblul va număra aproape 80 de membri, de la copilaşi pînă la săteni de 60-70 de ani, că aici, în prăznicar, el însuşi, alături de consăteanul Mihăiţă Panainte, de profesori aduşi de la Colegiul de muzică din Piatra Neamţ, vor preda teorie şi solfegii, istoria muzicii, tehnicile cîntatului la diferite instrumente, de la fluier la ţambal sau tubă. Ce se întîmpla la Neguleşti, graţie părintelui Lucian, era unic în Mitroplia Modovei, fapt apreciat de însuşi ÎPS Teofan.

ERA!

Spun era, pentru că noul şi tînărul preot trimis aici nu pare a  continua, cinsti şi onora moştenirea lăsată de preotul Mocănaşu. Nimic din efervescenţa de odinioară, cînd ansamblul susţinea spectacole pe foarte multe scene, inclusiv de la Mitropolia din Iaşi! Nu ştiu dacă ÎPSul ştie!!! Dar protopopul de Roznov, Bogdan Frăsilă, el însuşi însufleţitor artistic pentru copiii din parohia sa de la Podoleni, oare să nu fi aflat?!  

    Ca membru fondator, ca membru în consiliul director al Asociaţiei, n-am fost chemat la vreo discuţie cu noul preot, Florin Braiş( în postura de succesor al fostului preşedinte al Asociaţiei, parohul Lucian Mocănaşu), discuţie privitoare la soarta Asociaţiei, a Ansamblului. Încercările unor colegi de înfiripa un dialog în acest sens n-au avut izbîndă. Florin Braiş ori nu ştie, ori nu vrea să fructifice CADOUL primit de la părintele Mocănaşu şi de la comunitate. Deocamdată?!...

    Am participat şi la slujba de un an de la nedreapta pierdere a preotului Lucian Mocănaşu, alături de mulţi enoriaşi şi prieteni ai săi. 

Remarci?!

Slujbă fadă, fără expresie, văduvită de ecoul nepieirii frumosului, al nădejdii în binele rînduit de Domnul. O incursiune formală printre texte evanghelice, lipsită de fiorul sincer, al autenticităţii evenimentului, înfrăţit cu mineralitatea împrejmuitoare fără de pereche... O slujbă fără emoţia îndestulei omagieri a părintelui, a împărtăşirii durerii copiilor săi, a soţiei sale, a rudelor şi, desigur,  a celorlalţi prezenţi. Noroc de preotul Vasile Iulian de la Chintinici, care, ca de fiecare dată, a făcut să reverbereze Raiul de la Neguleşti...

APOI:

 Frumoasa amenajare a mormîntului, de care s-a îngrijit Costel Pintilie, cumnatul răposatului, precum şi inspirata cameră omagială a părintelui Lucian, aranjată sub bagheta inimoasei doamne Făniţa, ajutată de minunatele sale colege...

Apoi, 

instrumentele de joacă pentru copii, instalate în livada sădită tot de preotul Lucian...

Apoi, 

parcarea, rămasă atît precît a amenajat-o preotul Mocănaşu, ajutat de primarul Neculai Nicorescu, în urmă cu aproape doi ani. Paranteză: "Dom primar, mai fă un efort, rotunjeşte lucrarea! În memoria părintelui, n-ai încotro!"

APOI,

 instrumente muzicale abandonate, vraişte, printre tot felul de hondrobeie netrebuincioase. Instrumente performante, scumpe, cumpărate din sponsorizări, pentru obţinerea cărora s-a întrebuinţat şi sus-semnatul.

O, ce veste minunată!

    Doamna Meluţa Luţescu, căreia-i apreciez şi admir devotamentul, a postat pe FB, aseară, o imagine cu tineri adunaţi la repetiţii. De la Iaşi, aflu că ÎPS Teofan va veni către sfîrşitul anului la Piatra Neamţ, pentru săvîrşirea unui act de caritate, la care se va întîmpla şi un spectacol susţinut de parohii din zonă, inclusiv Neguleştiul. Sper ca vizita ÎPSeului să nu fie motivul chemării tinerilor la repetiţii, sper ca întreaga activitate a Ansamblului să recapete ritmul de odinioară, cînd astfel de spectacole aveau ca şi cap de afiş pe artiştii părintelui Lucian. Artişti care au învăţat muzică graţie ostenelii preotului Mocănaşu, mulţi ajungînd componenţi ai unor formaţii, mulţi fiind elevi la Colegiul de muzică, inclusiv la Conservator. Să mai spun de Daria Pintilie, mlădiţă a Şcolii de muzică de la Neguleşti, ajunsă în finală la "Vocea României"?!... 

Părinte Lucian Mocănaşu, sper ca jertfa matale să nu fie în zadar!...