Vladică

 Traian SOCEA

    De cum treci podul de la Roznov, peste Bistrița, cum știi, de departe vezi în zare, înspre Piatra Șoimului, două arătări mărețe, ctitorii de ctitorii, în 24 de ani de Domnie ai Pandurului zidiri. Al șoimarilor prinos se ridică-n slăvi, vezi bine, că-n 24 ani de Domnie, n-avură șoimarii noștri un voievod mai puțos. De-aia, nouă luni mai are de dus brava sa povară, ca să-l bată și la baie pe-mpușcatul Nicolae...

    Traversezi, care va să zică, podul peste rîul Bistrița, construit în perioada interbelică, și în amonte, ți se panoramează în toată suplețea sa lunca Bistriței. Pe malul său drept, aproape de albie, îți sare în ochi un ditamai CAPeul. În hărțile Apia a județului, figurează a fi ferma lui Gherasim. În hîrțoagele Primăriei lui Panduru, nici măcar cum se împarte subvenția și la hectar, și per animal crotaliat, căci iar vin Paștile, și iar...„cine` te taie, mielule?!”...

Imediat, după podețul „Trandafira” e un poligon cu agregate minerale, azvîrlite de ocolul silvic pe unde nu trebuie, cînd trebuie. La 12 pași mai încolo, se deschide un perimetru al altui Gherasim. Tot Ion sau, mă rog, Ioan. E un ditamai servisul auto, cea mai mare și îmbietoare unitate de prestări servicii, sfințită a fi veșnic la intrare, pentru toată comuna de vreo 8 mii de oameni, dar și pentru alți proprietari de autovehicule din împrejurimi.

    Deci, treci podul peste Bistrița și, dinspre motorul volkswaginașului polo, deținut de o rudă de gradul II, auzi un trăncănit nemaiauzit. Mare preocupare mare, căci la doctor ai programare...Drept care, riști și,...cu Domnul m-ajute!, ajungi la SERVICE Gherasim( Ion sau Ioan). Spui bună ziua, normal, cu voce ca pentru săptămîna mare. Îți răspunde, prea amabil, un tînar, întruchiparea solicitudinii, și-ți zici că e de bine. Te trimite la recepție. Normal, e rigoare, e disciplină, e politețe, e... Doamna de acolo, și frumoasă, și amabilă, te expediază tot la tînărul care tocmai ți-a desenat traseul.

    Înțelegi, că doar ai absolvit și patru clase, și, apoi, opt, după care liceul, și normal, și o facultate. Tînărul, dragul de el, m-a planificat la ora 13,30, adică peste aproape 4 ceasuri. Și eu, nărodul, speram să se uite, să vadă dacă mai pot mișca mașina pînă la domiciliu, după care să revin. N-a făcut-o. Și nu e prima dată cînd mi se refuză un serviciu elementar, evident, contra-cost. Am ieșit în stradă și am tras pe partea salcîmilor lui Milucă Oțel.

    Un proletar care mergea înspre Roznov a văzut cum mă bungheam ca prostul la motor, pe sub capota ridicată. A oprit și s-a uitat la roți. Ei bine, la discul de la roata stînga-față intrase o pietricică, una dintre miile răsfirate de calfele și meșterii mari care au asfaltat drumul județean, de la podul Trandafira, pe anumite tonsoane, pînă înspre Negulești.

     Consacrata golăneală electorală a lui Vlădica Panduru!...