Mulțumesc, Timișoara! Și plecăciune...

 Revista MERIDIAN Timișoara, 29 martie 2025

 Cronică literară

O radiografie a compromisului util  

TEODOR SINEZIS

 ”Saprofitorii”, cea mai recentă carte a lui Traian Socea, este o radiografie a compromisului util. Necesar supraviețuirii – de tristă amintire, pentru unii, sau accederii / menținerii în loja privilegiaților regimului comunist, pentru cei(lalți) cu afectele unduite-n siaj melancolic.

    Avem a descoperi, aici, fragmente din viețile unor demnitari comuniști de prim rang  sau de rang secund, din ultimii ani ai  ”epocii Ceaușescu” (1965 – 1989). Caractere deformate, captive mentalităților de clei și rugină ale partidului unic. Expoziție de tablouri mișcate înspre culoare de binecunoscutele, de acum, sonorități  ale limbuției moldo-abrazive, conturate uneori cu umor, alteori cu sarcasm tras în sepia ori sobru monocrom, marcă înregistrată a acestui șlefuitor de calibru al cuvântului scris, Traian Socea.

    Autor ce a dorit, probabil, zugrăvind rostogolirile biografice ale șefilor comuniști ai regimului prin peisajele ultimelor lui zile, să ofere razelor x ale curiozității noastre lucide un spațiu de oglindire expiatorie specific catharsis-ului. Figuri ale turnătorilor de asfalt ideologic, care înmoaie, sub pretenție inversă, traseele eticii și echității socialiste; figuri de turnători pur și simplu, supravegheați aproape non-stop de către alți purtători de nevoie acută de accedere în poziții (…) și funcții privilegiate, sau de către cine știe ce pândaci securiști incognito; profiluri de oameni sub vremuri, executanți umili ai ordinelor celor de deasupra; rare caractere alese, alungate din rândurile largii majorități de către executanți conformiști, din cauza credinței lor reale în principiile mimate de ceilalți – iată câteva dintre personajele prin care Traian Socea a reușit să  condimenteze, elocvent și magnetic, epica acestui prim capitol al ”Saprofitorilor” din trecutul nostru recent. (Orice asemănare cu personajele de pe scena politică românească de astăzi este binevenită…)

    Pentru că autorul se pricepe să aprindă-n cuvinte scânteia emoției, unele personaje  reușesc să absoarbă atenția cititorului și să o așeze în menghina suspansului. Între tentaculele, adică, acelui gen de interes trezit, așadar vinovat pentru captarea și menținerea unei tensiuni psihologice, capabile nu doar să te țină prizonier al paginii tipărite, ci să te și convingă să îți dorești ca evoluția pe hârtie a personajelor să nu fi ajuns la sfârșit. Responsabilă pentru trezirea acestei forme de emoție estetică nu poate fi decât vibrația rezonatorie a sufletului treaz ce insuflă cuvintelor acel zumzet, subliminal căci electromagnetic, în stare să imprime în cititor tumultul trăirilor auctoriale.

    Lectura ajută, printre altele, la conștientizarea a două tipuri oarecum antagonice de privilegii specifice regimului ceaușist. Mai întâi, ale celor de care s-au bucurat, în epocă, cei cu însemnate funcții în aparatul de partid și de stat. Mai apoi, ale celor provenite din șansa oferită unor generații de a fi fost proiectate de destin  în postura de a asista la ciocnirile celor două tipuri de ideologii și civilizații (aparent?) antinomice: liberalismul occidental și socialismul blocului estic european, constituit din țările Organizației tratatului de la Varșovia.

    Sub rezerva mărturisirii autorului cum că personajele sale au fost croite din materialul faptic al epocii, fără trimiteri exprese înspre anumite personalități ale acelor (sub) vremuri, ”Saprofitorii” se dovedește o lectură captivantă, necesară atât generațiilor (încă vii…) care au cunoscut și construit societatea socialistă mutilateral-dezvoltată, cât și generațiilor mai tinere, care vor să înțeleagă trecutul în mai multe nuanțe decât cele pe care au avut ocazia de a le extrage din poveștile și amintirile părinților sau bunicilor lor.

meridianultimisoara.ro