Recunoștință moldavă, iară

  „Fără șagă: De la Neamț pînă la Cluj-Napoca îi tot atîta cîtu-i de la Cluj-Napoca la Neamț, nici mai mult, nici mai puțin!”(parafrază, Ion Creangă)

    Prestigiosul cotidian clujean „Făclia” ( www.ziarulfaclia.ro), în ediția sa de vineri, 28 februarie 2025, la rubrica „Cartea de pe raft”, semnalează, sub genericul „Întunericul din noi”, apariția romanului „Saprofitorii I”, între alte două cărți, semnate de către renumitele scriitoare Ruxandra Cesereanu și, respectiv, Hanna Bota( vezi foto!).

Reamintesc, volumul „Saprofitorii I” a apărut în septembrie 2024, la Editura „Sensul” din Piatra Neamț, condusă de Mihael Balint.

Mulțumesc autorului cronicilor, scriitorul Radu VIDA, precum și redactorului șef al publicației, Cosmin PURIȘ!(Traian Socea)

                                                                ...................

Cartea de pe raft

                                                                                        ÎNTUNERICUL DIN NOI 

Radu VIDA

     Vă propun spre lectură trei cărți. Le-am citit în ordinea apariției editoriale și, credeți-mă, am avut sentimentul că retrăiesc un coșmar. Asta pentru că autorii abordează, într-o manieră disuasivă, momente ale terorii dictatoriale. Și, așa cum era de așteptat, fiecare scriitură vede lucrurile și întâmplările din perspective diferite, imaginea de ansamblul fiind, totuși, o lumină ce străbate întunericul din noi. Mai exact, din cei care au fost, și mai sunt, dar au luat cu polonicul din vremurile în de tristă amintire.

     Evident că, pentru generația născută după balamucul din ’89, întâmplările par de domeniul ficțiunii. Și, chiar dacă poveștile bunicilor sau părinților aduc în discuție fapte și întâmplări traumatizante, peremptorii, cititorul de astăzi – atâția câți au mai rămas – are cu totul alte preocupări.

     Să vedem:

1.    „Regii gunoaielor”. Clujeanca Ruxandra Cesereanu continuă preocupările domniei sale în ceea ce privește „condamnarea comunismului”. Arme teribile, cum sunt pamfletul sau contagiunea ironică devoalează corupția endemică, birocrația stufoasă și mediocritatea clasei politice și, nu în ultimul rând, l degringolada celui care, scăpat de chingile totalitarismului se crede o nouă clasă muncitoare: alegătorul, slab pregătit, total neinspirat și, ca masă amorfă,  ușor manipulabili. Editura „Polirom” de la Iași recidivează. Și înscrie acest roman în şirul acelor scriitori care au analizat du luciditate adevărurile începute cu uciderea soților Ceaușescu, coagularea denotațiilor din Piața Universității, conotațiile pandemiei și, nu în ultimul rând consecințele războiului de la granițele noastre.

2.    „Saprofitorii”.  Editura ”Sensul” din Piatra Neamț găzduiește ceea de a treia scriitură a cunoscutului gazetar Traian Socea. Bun cunoscător al relaţiilor și practicilor din societatea socialistă multilateral dezvoltată, scriitorul aduce în fața noastră impostori de calibru, declamațiuni lipsite de conținut, minciuni îmbrăcate în textilele persuasiunii deşănţate. E un fel de patristică a vremurilor apuse, doar că materialul de cercetat este de o cruntă realitate. Omilia de partid este demontată din punct de vedere al simțului comun, autorul aruncând o repede și sagace privire asupra unor realităţi trăite de el și de semeni. Un umor de filiație humuleșteană însoțește personajele și situațiile, realitatea și ficțiunea închegând o scriitură de reală bucurie de lectură. După  cele două „Incursiuni în Regatul Natal  - Calul/ Iapa” Traian Socea ne dezvăluie o altă față a scriitorului de marcă: știința construcției epice, în alcătuiri de simfonie dirijată de maestrul Tudor Mușatescu: ”Nu vreau să mor, până nu termin de trăit”.

3.     „Să spui sau să nu spui”. Traseul Hannei Bota de la Cluj la București, via Iași (Polirom), îmbogățește literatura română cu un roman de excepție. Cartea începe undeva la sfârșitul celui de a II-lea Război mondial și se termină în zilele noastre. Și nu e vorba numai despre capitalism și comunism, ci, mai degrabă despre dilemele omului în fața adevărului. Cum îl rostim și rostuim? Când? Și mai ales cui? Iar o prelungire citoplasmatică a vremurilor revolute, contemporaneitatea scoate la iveală alte și alte tare ale existenței cotidiene. Introspecția psihologică pare să fie rețeta dătătoare de speranță și înnobilare a Ființei.