Unul dintre cei mai importanţi specialişti ai agriculturii româneşti, la ANIVERSARĂ!...
Republic omagiul adus unui performer al agriculturii nemţene şi româneşti, un om care-a făcut bine multor semeni.
Vasile Iacob, agronomul care-ar face performanţă şi-n IT.... |
Inginerul
agronom Vasile Iacob îşi serbează ziua de naştere sîmbătă, 18 februarie. Acum,
în 2017, împlineşte 62 de ani. Nu-mi vine a crede cît de repede a trecut
vremea. Mă încăpăţînez, şi desfid implacabilul timp, petrecînd prin memorie
multele prilejuri în care i-am fost în apropiere, ca un privilegiu hărăzit mie,
mai ales profesional. Meseria, aşadar, a făcut să-l cunosc exact pe ogoare, domnia
sa închinînd agriculturii aproape 40 de ani de viaţă. Agriculturii de mare
performanţă, se înţelege. Şi sînt sumedenie de mărturii că Vasile Iacob este
unul dintre cei mai buni specialişti din agricultura românească, căreia i-a
oferit dragoste şi pasiune, onestitate şi dăruire, înmănunchiate toate în imensa bucurie de a produce hrană pentru semeni – cea mai nobilă misiune pe
care Domnul i-o hărăzeşte unui pămîntean.
L-am cunoscut
pe Vasile Iacob, am spus, în drumurile mele reportericeşti, după 1990. M-a
impresionat, de la început, prin modestia, calmul, bunăvoinţa şi eleganţa cu
care mă ajuta în documentare, explicîndu-mi lucruri uneori elementare, deşi
timpul său nu era deloc de risipit. Încet-încet, graţie tactului său
profesional, am început să capăt mai multe cunoştinţe despre agricultură,
astfel încît, după cîţiva ani, nu-mi mai era frică să intervievez chiar
personalități de referinţă. După anul 2.000, mai cu seamă, numele inginerului
Vasile Iacob rămîne legat de Grupul de firme TCE 3 Brazi, fondat de regretatul
Culiţă Tărâţă, şi el inginer agronom, omul care, din drag de pămîntul
strămoşesc, prin curaj şi - da! - viziune, a relansat în proporţii
semnificative agricultura românească, înscriind-o în teritoriul marii
performanţe occidentale.
Ca inginer şef
şi, în ultimii ani, director cu producţia vegetală, Vasile Iacob a reuşit,
ajutat fiind de conducerea Grupului, să facă din Exploataţia agricolă de la
Zăneşti - sub poală de munte, deci! - un perimetru al producţiilor comparabile
cu zonele de renume agricol ale ţării. Triada „Investiţii, tehnologie,
specialişti” - elementară, dar esenţială pentru o agricultură modernă,
profitabilă, a devenit viabilă la Zăneşti graţie lui Vasile Iacob, specialist
tot mai apreciat şi respectat în galeria marilor agronomi ai ţării şi nu numai. Ca un
privilegiu, am avut şansa de a participa la multe-multe întîlniri –
simpozioane, schimburi de experienţă, conferinţe etc. – desfăşurate de
organizaţii academice, de cercetare, de mari companii ale lumii: Pioneer,
DuPont, KWS, Bayer, Agrana, Monsanto, Procera, Alcedo, Aectra ş.a., în cadrul
cărora erau prezentate realizările de la Zăneşti ale nemţeanului Vasile Iacob,
niveluri de producţie de excepţie la porumb, grîu, soia, rapiţă, sfecla de
zahăr, cartof, plante furajere ş.a., apreciate ca un adevărat miracol pentru o
exploataţie neirigată. Bunăoară, la egalitate sau foarte aproape, la unele
culturi, precum în Insula Mare a Brăilei, un adevărat etalon al agriculturii
româneşti, izbîndit de un alt nemţean, dr. ing. Lucian Buzdugan, plecat tot de
la Zăneşti.
La Bucureşti,
Iaşi şi Braşov, în Insula Mare a Brăilei sau la Indagra, în multe alte locuri
care gazduiesc, tradiţional, evenimente consacrate performanţei în agricultură,
activitatea agronomului Vasile Iacob a fost apreciată şi meritat răsplătită cu
trofee şi distincţii speciale, fapt care – recunosc! - mă făceau mîndru că-i
sînt, cu decentă măsură, prieten. Un prieten cu care am făcut zeci de emisiuni
şi reportaje, indiferent de anotimp, pe ogoarele de la Zăneşti şi din împrejurimi.
Împrăştierea îngrămintelor (chimice şi organice), arat şi semănat, întreţinerea
culturilor, recoltat şi depozitat, lucrări care se desfăşurau ca la carte -
toate sub ochii, priceperea şi exigenţa sa, toate descrise cu măiestrie de
pedagog, pe înţelesul orişicui, în faţa camerelor de luat vederi. Şi, da, îmi
amintesc bunăvoinţa cu care-i sfătuia şi ajuta pe colegii-fermieri,
împărtăşindu-le informaţii şi cunoştinţe doar de el aprofundate. Şi, da, îmi
amintesc clipele-i de mîhnire, trăite cînd intemperiile îi periclitau şi
dijmuiau munca, precum şi dezamăgirile provocate de colegii sau subordonaţii
care, uneori, dovedeau superficialitate, suficienţă, indolenţă chiar...
Acum, la
Aniversară, am încercat să aproximez cam cîte tone de cereale a realizat, în aproape
40 de ani de slujire a pămîntului, într-o carieră strălucită, inginerul Vasile
Iacob. Mi-e imposibil, fireşte. Reuşesc să-mi reamintesc producţiile medii
obţinute la hectar. La grîu: 7 - 8 tone; la porumb, 11- 12 şi chiar mai mult(
pe anumite parcele); rapiţă, în jur de 4 tone; soia, la fel, în jur de 4 tone;
sfeclă de zahăr, în jur de 80 de tone; cartofi, 50 – 60 de tone. Producţii, vă
reamintesc, la nivelul, şi peste, consacraţii mari producători agricoli ai
ţării.
Realizări
obţinute pe terenuri neirigate, constant sau cu creşteri semnificative de la an
la an, în pofida faptului că schimbările climatice s-au resimţit tot mai tare
şi-n teritoriile Neamţului, seceta dijmuind sau chiar compromiţînd munca
fermierilor, în ultima vreme. Sigur, retrăiesc momentele cînd dr. ing. Lucian
Buzdugan, care, în Insula Mare a Brăilei, a scris „ Carte de învăţătură în
agricultură” se arăta bucuros şi încîntat de munca lui Vasile Iacob, lăudînd-l
sincer şi în cîmp, şi în cadrul întîlnirilor profesionale cu fermieri şi
specialişti, ca pe un autentic discipol, făuritor şi continuator de
performanţă. La fel, am fost martorul aprecierilor academicianului Constantin
Vasilică, ale lui Vasile Iosif - dir. gen. pentru Europa de Est al DuPONT, ale
lui Dan Popescu - preşedintele AECTRA, Mariei Cârjă – dir. gen. Pioneer România
şi Rep. Moldova, Ioan Puiu, dir. gen. KWS România şi mulţi-mulţi oameni de mare
autoritate profesională şi ştiinţifică.
Aşadar, domnul
Vasile Iacob împlineşte 62 de ani. Mai are, prin urmare, puţin pînă la pensie.
E greu de crezut, însă, că un asemenea specialist s-ar pensiona, atîta vreme
cît, din păcate, nu prea mai sînt oameni de anvergura sa în agricultura
românească. Ştiu bine, chiar dacă domnia sa a avut grijă să ţină aproape mulţi
tineri, puţini au rămas şi sînt dedicaţi agriculturii.
Prin urmare, îi doresc omului şi
specialistului Vasile Iacob deplină sănătate, pentru că agricultura noastră are
mare nevoie de domnia sa mulţi-mulţi ani încolo. Şi-mi doresc să-l văd, peste
mulţi ani, alături de Giovani Grigoraş şi ceilalţi discipoli ai săi, pe tărîmul
Zăneștiului, vegheați și stimulați din Cer de întemeietorul Culiță Tărâță. La
fel cum, în vara lui 2015, la o mare întîlnire consacrată performanţei în
agricultură - „ Ziua Câmpului la
Zăneşti”, i-am întîlnit pe acad.
Constantin Vasilică – la 90 de ani,
alături de Ionel Mocanu – la puţini peste 80, şi Lucian Buzdugan – la
peste 70 de ani. Ultimii doi – atenţie! – fiind studenţii domnului Vasilică, la
Iaşi.
Domnule
Iacob, vorba noastră veche: sînt mîndru şi onorat să vă fiu contemporan!
La mulţi ani, OMULE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu