13 iunie 2019

"Palmusul" de la Calu, cea mai veche unitate de măsură

DATE PRIVIND VECHIMEA ŞI LOCUL UNDE A FOST DESCOPERITĂ MĂSURA DE LUNGIME GETO-DACĂ „PALMUS” 1) 

Nicolae ILIOIU 
În săpăturile executate în anii 1937-1938 şi 1940 de către Institutul Arheologic din Bucureşti, la circa 15 km sud de Piatra Neamţ, pe vechea cetăţuie care, iniţial, s-a numit „Cetăţuia Calu” - denumire de la numele satului vecin „Calu”, s-a descoperit un tub tăiat dintr-un os găurit, măsurând în lungime 0,071 m şi 0,012 m şi 0,016 m în diametru. Pe una din feţe, acest os este şlefuit şi prezintă crestături transversale dispuse la distanţe egale, iar în mijlocul fiecărui spaţiu dintre crestături este încrustat un punct. La penultimul spaţiu cu punct este conturat un patrulater, iar la capătul mai îngust al osului, ultimul spaţiu are grupate 2 puncte sus şi 2 puncte jos. Acest obiect semănând foarte bine cu o riglă gradată, dar având şi unele semne în plus (puncte şi patrulatere) a determinat multe frământări în interpretarea semnelor respective, fiind singurul obiect de acest fel, într-o zonă unde erau o mulţime de obiecte de pământ ars, de forme diferite: piramidală, conică, sferoidală sau de cilindri, toate străpunse cu o gaură sus pentru atârnare, prezentate de arheologul Radu Vulpe în „Les fouilles de Calu”(2). 
Primul care a publicat despre acest obiect deosebit a fost preotul Constantin Mătasă(3), responsabilul muzeului din satul Calu, unde a fost predat acest obiect, pentru a fi păstrat cu grijă. Constantin Mătasă a opinat că acest obiect este un răboj şi posibil să fie şi o riglă pentru calcul matematic, cunoscut numai de strămoşi, socotindu-l un obiect sacru, pe care-l păstra învelit, permiţându-se cercetarea acestuia numai cu scrisoare de la Radu Vulpe. Radu Vulpe, în lucrarea amintită, arată: „Semnificaţia acestui obiect este nesigură. Poate să fie şi un răboj, cum spune preotul C. Mătasă”. Orişicum, obiectul găsit la Calu nu are, până acum, nici o asemănare, după câte ştiu, în nici o civilizaţie preistorică. Referindu-se la regularitatea spaţiilor care separă liniile şi punctele din mijlocul acestor spaţii, Radu Vulpe opinează că „nu este exclus să avem de-a face cu un instrument metric (de măsurare). Acestea pledează în favoarea acestei ipoteze”(2). Rigla gradată, etalon pentru măsurile de lungime încă din mileniul al treilea î.e.n, fusese semnalat de mult timp de către Louis Delaporte (4). Urmare acestei nesiguranţe a semnificaţiei obiectului de la Calu, s-a hotărât păstrarea lui ca un obiect sacru. Aşa fiind, această preţioasă măsură preistorică a stat ascunsă publicului din 1938, până în 1964, când, sărbătorirea a 100 de ani de la adoptarea Sistemului Metric în România (Al. I. Cuza 1864), a ocazionat identificarea acestui Palmus - cea mai veche măsură pentru lungime cunoscută până în prezent pe teritoriul patriei noastre. Urmare a popularizării Centenarului Sistemului Metric (prin conferinţe, articole în reviste de specialitate, colaboratori externi pentru cercetări în muzee, documente, arhive în diverse centre culturale importante, organizări de expoziţii cu aparate vechi, timbre privind Sistemul metric etc.), arheologul Radu Vulpe a informat Direcţia Generală de Metrologie despre existenţa acestui obiect în muzeul de la Calu. Analiza metrologică şi concluziile cu privire la acest obiect au constituit conţinutul unei lucrări prezentate de către ing. N. Ilioiu la sesiunea de comunicări ştiinţifice de la Centenar (5). Atât la sesiunea de comunicări ştiinţifice, cât şi mai târziu, au fost adresate întrebări, nu atât asupra semnificaţiei acestui obiect, cât mai ales asupra vechimii sale, respectiv dacă datează din Cultura de Cucuteni sau este ulterior acesteia.
 ------------
 (1) Palmus - măsură antică pentru lungime, reprezentând lăţimea palmei, fără degetul mare. Popular i se spunea - Palmac (2) Radu Vulpe, „Les fouilles de Calu”, Dacia-VII-VIII (1937-1940), pp.13-67 (3) pr. Constantin Mătasă, „Buletinul Comisiunii documentelor istorice”, tom xxx-1938, p.120 (4) Louis Delaporte, „La Mesopotamie. Les civilisations babylonienne et assyrienne”, Paris, vezi citatul (2) (5) N. Ilioiu - „Studii şi cercetări metrologice”, 1966 METROLOGIE, vol.LIII (serie nouă), 2006, nr. 1 - 4

Continuând cercetarea, pentru a afla răspunsul la întrebările ce se puneau, am mers până am găsit persoana care a participat la săpăturile de la Calu şi a descoperit acest obiect. Această persoană, cu numele Silvia Marinescu, a fost cercetătoare la Institutul de Arheologie din Bucureşti, până a ieşit la pensie. Convorbirea cu dânsa a avut loc chiar la Institutul de Arheologie, pe data de 16 februarie 1988, orele 16. Iată relatările acestei cercetătoare: „Am participat la toate săpăturile de la Calu. În anii 1937-38-40 eram studentă şi vara făceam o practică foarte plăcută. Zona respectivă nu se mai numeşte, în prezent, Calu, ci Piatra Şoimului. Eu sunt aceea care am dat de acest obiect foarte interesant, l-am curăţat frumos şi am fugit cu el la Radu Vulpe, care coordona lucrările respective”. Referitor la vechimea acestui obiect, Silvia Marinescu a precizat: „Tot stratul de suprafaţă a Cetăţuii, până la adâncimea de 1,50 m - 1,70 m, este străpuns de gropi, numeroase (aşezări geto-dace). În urma cercetărilor actuale, s-a arătat cu certitudine că aceste aşezări sunt din sec.1 î.e.n - sec 1 e.n. Stratul acestor aşezări este clar, bine distinct de stratul Cucutenian. Toată Cetăţuia Piatra Şoimului, stratul de suprafaţă străpuns de gropile la care m-am referit, situate la adâncimea de 1,50- 1,70 m, sunt suprapuse stratului Cucutenian. Vatra culturii Cucuteni este stratificată cu milenii înainte de aşezările geto-dacice. (Cucuteni I (A1-2) pe la 3100 î.e.n, iar Cucuteni III (B) pe la 2700 î.e.n)(7). Obiectele găsite în aceste straturi au fost identificate cu carbon radioactiv (C14)6 şi mai mult la ele se referă Radu Vulpe în „Les fouilles de Calu”. Analiza acestei prime măsuri pentru lungime, la care ne referim, folosind metoda metrologiei comparate, ne arată asemănări cu măsuri similare folosite de popoarele contemporane cu strămoşii noştri geto-daci. Asemenea rigle gradate (din os şi lemn) au fost folosite încă din mileniul III î.e.n (după cum semnalează Louis Delaporte)(7), care subliniază că antichitatea clasică nu ignora folosirea riglelor cu diviziuni metrice (din os, lemn sau metal). Diviziunile de pe rigla din os găsită în săpăturile făcute pe Cetăţuia de la Piatra Şoimului, controlate cu o riglă etalon, sunt riguros echidistante. Ele marchează mărimea degetului şi prin punctul din mijlocul spaţiului dintre linii indică ½ deget. Acest obiect preistoric este un palmus, cu submultiplii săi (deget şi ½ deget), care a existat în principalele civilizaţii ale antichităţii. Mărimea palmusului de la Piatra Şoimului este identică cu mărimea Palmusului Babilonului şi foarte apropiată de măsurile din Tracia, Iliria-Tesalia, care exprimate în unitatea metru reprezentau:
-Palmusul în Babilon avea 0,015 m, deget 0,016 m;
-Tracia, Iliria-Tesalia-Palmus 0,069 m, deget 0,015 m; 
-Asiria-Choldeea 0,090 m, deget 0,022 m; 
-Grecia (Peloponezul) 0,077 m, deget 0,019 m; 
-Asia Greacă 0,043 m, deget 0,010 m; 
-Roma 0,073 m, deget 0,019 m; 
-Dacia 0,065 m, deget 0,016 m. 
De subliniat faptul că populaţia ţărilor menţionate mai sus, în secolele II - III e.n., sunt semnalate ca prezente la vechile târguri ale Daciei în Pontul Euxin(8). Asemenea mărturie metrică cum este Palmusul de la Piatra Şoimului este posibil să se găsească în multe părţi ale teritoriului României. Este posibil să se găsească şi prin diverse muzee, necercetate de specialiştii în problemele respective. Mai numeroase decât măsurile pentru lungime sunt vestigiile existente pentru greutate, respectiv pentru masă, neidentificate încă în muzee. 
---------
(6) Istoria României , vol.I, Editura Academiei Române, p.36 (7) Istoria României, vol.I, Editura Academiei Române, pp.37-70 (8) Alex. Suceveanu, Viaţa Economică în Dobrogea Romană - Secolul I-III, î.e.n, Editura Academiei Române, 1997 (a se vedea harta de la sfârşitul cărţii) METROLOGIE, vol.LIII (serie nouă), 2006, nr. 1 - 4 


Aceste măsuri preistorice arată relaţiile economice ale strămoşilor noştri cu multe popoare contemporane lor 8). O colaborare strânsă între BRML şi Institutul de Arheologie din Bucureşti poate scoate la iveală numeroase documente preţioase, nestudiate încă.
---------
 (8) Fănel IACOBESCU, Metrologia etalon al civilizaţiilor din teritoriul carpato-dunărean, Conferinţa Internaţională de Metrologie – aniversarea a 140 de ani de la adoptarea Sistemului Metric în România, Bucureşti, 16-17 septembrie 2004 


 Prezentată la data de 1 septembrie 2005; acceptată la data de 14 septembrie 2005 Revizia ştiinţifică: c s I fiz. Gheorghe P. ISPĂŞOIU 
• Director General al Direcţiei Generale de Metrologie în perioada 1952-1967 
• Împreună cu Fănel Iacobescu, autori ai lucrărilor « Istoria metrologiei în România » (2003) şi « Metrologia - etalon al civilizaţiilor » (2004) 
• Preşedintele României i-a conferit în 2004, pentru contribuţiile aduse în domeniul metrologiei, Ordinul Naţional pentru « Merit Naţional » în gradul de Calaver.

„Cercetătorii apreciază că în perioada neoliticului timpuriu (5500-3500 î.d.Hr), pe teritoriul carpato-dunărean se foloseau măsuri de lungime, având ca sursă de inspiraţie corpul uman: pasul, braţul, palma, degetul. 
S-a descoperit un mare număr de monede, ponduri, măsuri pentru mase şi capacităţi folosite de geto-daci în sec. III î.d.Hr „Palmusul, descoperit la Calu (lângă Piatra-Neamţ), balanţa din bordeiul getic de la Căţelu (Bucureşti) sunt dovezi clare ale dimensiunii relaţiilor economice, ale nivelului de cultură şi civilizaţie al geto-dacilor.” [Fănel IACOBESCU, lucrarea citată (8)]



Un comentariu:

free counters

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector