![]() | |||||
Ioan-Milucă OŢEL şi soţia sa, Lica |
Smerit precum creştin-bietul evadez din
teritoriul natal ş-o zbughesc senioral, călare pe patru roţi, către oraş,
s-achiziţionez cele cuvenite serbării Înălţării Domnului. La întoarcerea acasă,
după ce trec podul Trandacira, exact la intrarea în comună, văd cum razele soarelui se furişează pe sub poalele norilor cenuşii ce se tot vălătucesc în văzduhul
nostru de cîteva zile bunicele. Pe loc, simt c-am biruit parşiva pandemie,
tocmai observînd, în stînga-mi, mii de ciorchini de lumină albă răsfirată
provocator de un vînticel rătăcit pe un covor verde crud, sănătos. Mă dumiresc
în cîteva clipite...
Aşadar, au
înflorit salcîmii! Vorba lui Tudor Gheorghe: „ Au înnebunit salcîmii/De atîta primăvară,/Umblă despuiaţi prin
ceruri/Cu tot sufletu-n afară...”
Cobor mintenaş din maşină, chiar sub
mantia de smarald a copacilor ce străjuiesc, pe o parte, albia pîrîului Iapa
şi, pe cealaltă, drumul de asfalt ce te îmbie în comună „...Cu miresme tari din ceruri/Smulse dintr-o taină nouă...”,
vorba aceluiaşi mare Tudor Gheorghe.
![]() |
Perdeaua de salcîmi a lui Milucă Oţel |
Da, consimt! Au înflorit „ Salcîmii
vicelui”, cum îndeobşte îi idendifică şi particularizează
localnicii...
„Vicele” e fostul
viceprimar al comunei Piatra Şoimului – Ioan
(Milucă) Oţel. Perdeaua de salcîmi, ce apără malul gîrlei de puhoaiele
bezmetice şi, deopotrivă, împodobeşte drumul comunal, e opera sa. Evident, a
fost şi ajutat. De „voluntarii de la 416”, adică de supuşii lui Gică Bucur,
voievodul rromilor din satul Poieni...
Mărturisesc că am fost sceptic cu privire la viitorul
acestei perdele forestiere, văzînd firavii puieţi plantaţi într-un sol burduşit
de pietriş, gîndindu-mă la traficul şi uman, şi animal, căci în acele vremuri
cireada satului era...cireadă şi ajungea la imaş, în lunca Bistriţei, chiar pe
drumul cu pricina... Însă, vicele a vegheat,
zi după zi, ani la rînd, ca pagubele să fie minime, iar plantaţia să se
configureze tocmai după inima lui. Şi, iată, Dumnezeu l-a ajutat să-şi
împlinească visul, să bucure atîţia concetăţeni!
![]() |
Salcîmii, văzuţi dinspre sat |
Prin urmare, în memoria localnicilor, „Salcîmii
vicelui Oţel” vor stărui ca una dintre cele mai merituoase
realizări edilitar-gospodăreşti ce întîmpină trecătorii chiar de la intrarea în
comună, pe parcursul a cîteva sute de metri, înlăuntrul vetrei satului...
Dar Ioan-Milucă Oţel nu rămîne doar
autorul acestei nobile realizări din comună. El este şi întemeietorul Grupului
folcloric „Mioriţa” din Piatra
Şoimului, care se apropie de 3 decenii de viaţă. Alături de soţia, Lica, de
fiica sa, Sabina, şi de feciorii Marius şi Iulian, s-au dedicat slujirii
datinilor, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, vocaţie împărtăşită de numeroşi
consăteni, mulţi dintre ei copii şi tineri, ajunşi azi la maturitate, cu toţii
promovînd folclorul românesc cu demnitate şi mîndrie pe oriunde i-a trimis viaţa,
în aproape toată Europa...
Mărturisesc că am rămas emoţionat şi
mîndru ori de cîte ori am avut prilejul de a le urmări evoluţia artristică pe
scene ale multor festivaluri folclorice
judeţene, interjudeţene şi naţionale,
evoluţii soldate cu premii şi diplome binemeritate. Am fost mîndru să-i
însoţesc pe artiştii Grupului „Mioriţa” în turnee şi spectacole de colinde,
urături şi alte obiceiuri de Anul Nou, în nu puţine localităţi ale judeţului
Neamţ şi nu numai...(cîteva mărturii filmate puteţi vedea în revista „Calu
Iapa”).
![]() | |
Ioan-Milucă Oţel, între artisteele sale, pe muntele Gorganu |
Depun mărturie că, pentru a-şi împlini
actul artistic, Milucă Oţel a cheltuit din resursele financiare ale propriei
familii, la fel cum au făcut-o şi colegii săi artişti.
Evocîndu-l şi parafrazîndu-l pe J.F. Kennedy(
inspirat de filozoful libanez Khalil Gibran), Milucă Oţel n-a întrebat nicicînd
ce poate face comuna pentru el, ci, întotdeauna, a socotit că important este ceea
ce face el pentru comunitatea natală, pentru oameni.
Prin urmare, mereu convins că de
asemenea oameni are nevoie comuna, judeţul, ţara, OAMENI ÎN URMA CĂRORA RĂMÎNE
CEVA, iată omagiul meu pentru Ioan-Milucă Oţel, chiar de Înălţarea Domnului!
Plecăciune şi recunoştinţă, consătene!
Traian SOCEA
O "oda" pentru domnul primar pe cand? multumesc
RăspundețiȘtergereDuminica , 30 mai am facut o plimbare pe vaile celor doua ape. Intai pe Iapa ,pana la cascada Duras si apoi pe Calu pana la Piatra Soimului. Prima data cand am intrat in comuna mi-au sarit in ochi salcamii infloriti , deosebiti pentru unda de lila usor vizibila cand treci cu masina. M-am oprit ,i-am pozat si am constatat ca au un miros aparte ,suav si discret exact ca si cuoarea pe care o emana ! Felicitari domnului Otel.
RăspundețiȘtergere