Salcîmii lui Milucă Oţel

Ioan-Milucă OŢEL şi soţia sa, Lica

Smerit precum creştin-bietul evadez din teritoriul natal ş-o zbughesc senioral, călare pe patru roţi, către oraş, s-achiziţionez cele cuvenite serbării Înălţării Domnului. La întoarcerea acasă, după ce trec podul Trandacira, exact la intrarea în comună, văd cum razele soarelui se furişează pe sub poalele norilor cenuşii ce se tot vălătucesc în văzduhul nostru de cîteva zile bunicele. Pe loc, simt c-am biruit parşiva pandemie, tocmai observînd, în stînga-mi, mii de ciorchini de lumină albă răsfirată provocator de un vînticel rătăcit pe un covor verde crud, sănătos. Mă dumiresc în cîteva clipite...

 Aşadar, au  înflorit salcîmii! Vorba lui Tudor Gheorghe: „ Au înnebunit salcîmii/De atîta primăvară,/Umblă despuiaţi prin ceruri/Cu tot sufletu-n afară...”

Cobor mintenaş din maşină, chiar sub mantia de smarald a copacilor ce străjuiesc, pe o parte, albia pîrîului Iapa şi, pe cealaltă, drumul de asfalt ce te îmbie în comună „...Cu miresme tari din ceruri/Smulse dintr-o taină nouă...”, vorba  aceluiaşi mare Tudor Gheorghe.

Perdeaua de salcîmi a lui Milucă Oţel

Da, consimt! Au înflorit „ Salcîmii vicelui”, cum îndeobşte îi idendifică şi particularizează localnicii...

„Vicele” e fostul viceprimar al comunei Piatra Şoimului – Ioan (Milucă) Oţel. Perdeaua de salcîmi, ce apără malul gîrlei de puhoaiele bezmetice şi, deopotrivă, împodobeşte drumul comunal, e opera sa. Evident, a fost şi ajutat. De „voluntarii de la 416”, adică de supuşii lui Gică Bucur, voievodul rromilor din satul Poieni...

Mărturisesc că  am fost sceptic cu privire la viitorul acestei perdele forestiere, văzînd firavii puieţi plantaţi într-un sol burduşit de pietriş, gîndindu-mă la traficul şi uman, şi animal, căci în acele vremuri cireada satului era...cireadă şi ajungea la imaş, în lunca Bistriţei, chiar pe drumul cu pricina... Însă, vicele  a vegheat, zi după zi, ani la rînd, ca pagubele să fie minime, iar plantaţia să se configureze tocmai după inima lui. Şi, iată, Dumnezeu l-a ajutat să-şi împlinească visul, să bucure atîţia concetăţeni!

Salcîmii, văzuţi dinspre sat

Prin urmare, în memoria localnicilor, „Salcîmii vicelui Oţel” vor stărui ca una dintre cele mai merituoase realizări edilitar-gospodăreşti ce întîmpină trecătorii chiar de la intrarea în comună, pe parcursul a cîteva sute de metri, înlăuntrul vetrei satului...

Dar Ioan-Milucă Oţel nu rămîne doar autorul acestei nobile realizări din comună. El este şi întemeietorul Grupului folcloric „Mioriţa” din Piatra Şoimului, care se apropie de 3 decenii de viaţă. Alături de soţia, Lica, de fiica sa, Sabina, şi de feciorii Marius şi Iulian, s-au dedicat slujirii datinilor, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, vocaţie împărtăşită de numeroşi consăteni, mulţi dintre ei copii şi tineri, ajunşi azi la maturitate, cu toţii promovînd folclorul românesc cu demnitate şi mîndrie pe oriunde i-a trimis viaţa, în aproape toată Europa...

Mărturisesc că am rămas emoţionat şi mîndru ori de cîte ori am avut prilejul de a le urmări evoluţia artristică pe scene ale  multor festivaluri folclorice judeţene, interjudeţene şi naţionale,  evoluţii soldate cu premii şi diplome binemeritate. Am fost mîndru să-i însoţesc pe artiştii Grupului „Mioriţa” în turnee şi spectacole de colinde, urături şi alte obiceiuri de Anul Nou, în nu puţine localităţi ale judeţului Neamţ şi nu numai...(cîteva mărturii filmate puteţi vedea în revista „Calu Iapa”).

Ioan-Milucă Oţel, între artisteele sale, pe muntele Gorganu

Depun mărturie că, pentru a-şi împlini actul artistic, Milucă Oţel a cheltuit din resursele financiare ale propriei familii, la fel cum au făcut-o şi colegii săi artişti.

 Evocîndu-l şi parafrazîndu-l pe J.F. Kennedy( inspirat de filozoful libanez Khalil Gibran), Milucă Oţel n-a întrebat nicicînd ce poate face comuna pentru el, ci, întotdeauna, a socotit că important este ceea ce face el pentru comunitatea natală, pentru oameni.

Prin urmare, mereu convins că de asemenea oameni are nevoie comuna, judeţul, ţara, OAMENI ÎN URMA CĂRORA RĂMÎNE CEVA, iată omagiul meu pentru Ioan-Milucă Oţel, chiar de Înălţarea Domnului!

Plecăciune şi recunoştinţă, consătene!

Traian SOCEA