Calu - Iapa

 Alba Carolina scrie despre Regatul Natal

La sfîrşitul săptămînii ce tocmai se încheie, Roxana, preţuita şi îndrăgita noastră poştăriţă, îmi aduce un plic mare, ministerial, pe care văd aplicată ştampila poştei din municipiul Alba Iulia. Normal, îl deschid mintenaş, curios să văd ce conţine, să aflu ce şi cum a pricinuit luarea mea în seamă tocmai pe legendarul tărîm al Albei Carolina.

Ei bine, în plic găsesc un exemplar(din 30 iunie 2022) al  istoricului ziar UNIREA, fondat la 1891, publicaţie-martor la tuturor evenimentelor ce-au rotunjit România Noastră, care are un tiraj de 25.000 exemplare, dintre care 18.000 sînt abonamente, fapt care înseamnă o mare performanţă în aste zile vitrege faţă de presa tipărită. Îl răsfoiesc profesional, după năravul dobîndit în aproape 40 de ani de gazetăreală, şi, la pagina 6, dau peste titlul “Traian Socea - “Incursiuni prin Regatul Natal;Reamintiri”, semnat de Ilie MATIEŞ, la rubrica “Note de cititor”.

Citesc şi recitesc cronica, evident, inundat de emoţie. Jurnalist ca formaţie, domnul Ilie Matieş este, de vreo 25 de ani, directorul(şi patronul) Tipografiei şi Editurii “Altip” din capitala judeţului Alba.

De bună seamă, pentru aprecierile faţă de cărţile mele, transmit cuvenite mulţumiri şi recunoştinţă domniei sale.

Deopotrivă, plecăciune şi conducerii ziarului “Unirea” pentru generosul spaţiu acordat scrierilor mele moldave.

Alăturat, în facsimil, mărturia luării mele şi a Regatului Calu Iapa în seamă. Pentru uşoară citire, şi textul cronicii.(Traian Socea)

Note de cititor

Traian Socea – „Incursiuni prin Regatul natal; Reamintiri”

 

        Fiecare om e suma amintirilor lui. Dacă nu-ţi aduci aminte, dacă uiţi ce-ai fost, ce-ai făcut, cum ai trecut prin viaţă, atunci, fără îndoială, ajungi să te întrebi: Cine sunt eu? Amintirile ne definesc întotdeauna.

    În diverse împrejurări – ne destăinuie Traian Socea - „am povestit întâmplări ale supravieţuirii mele, întâmplări şi peripeţii cu valoare de pildă, pe care destinul mi le-a hărăzit, întru luare aminte, întru neuitare. Amintirea locurilor pe care le-am străbătut, a oamenilor... o păstrez în sufletul meu ca pe un cuvenit tezaur”.

      Traian Socea dezvăluie prin scris taina sufletului său, dăltuind cuvântul în pagina tipărită ca o preţuire pentru lumea satului, a ţinutului unde a văzut lumina şi a copilărit. Şi pentru că îşi dorea să poarte un nume, cu de la sine putere a denumit lumea trăirilor şi amintirilor sale, „Regatul natal”.

       Autorul prefaţei „Reamintirilor”, Sorin Ovidiu Bălan, observă pe bună dreptate, excelând în aprecieri, ceea ce autorul a descoperit: „ceva excepţional... vecin cu divinitatea... farmecul şi bucuria simplităţii”.

Recunosc că nu mi-am propus, când am parcurs paginile „Reamintirilor”, să descifrez un conţinut neapărat filozofic. Am fost mânat de curiozitatea de a afla cât mai multe despre viaţa, despre trăirile personajelor. Îmi doream să descopăr lucruri frumoase, înţelesuri, sensuri frumoase din poveştile umbletului lui Traian Socea prin „Regatul natal”. Şi aceasta pentru că, dacă îl auzi vorbind în graiul lui moldovenesc, te refugiezi, vrând-nevrând, în amintirile copilăriei, când la prag de seară bunicul îşi alintă nepoţii cu încă o poveste.

    Poveştile lui Traian Socea sunt mai mult decât de o „simplitate admirabilă”, ele sunt de o discretă afectivitate, o adevărată metaforă plasticizantă, care, se ştie, sugestiv exprimă calităţile umane.

Momentele din viaţă zugrăvite sunt monumente de fapt ale bunului simţ nativ al ţăranului legat prin dragoste de glie, înnobilat de credinţă. Trăirile sunt mai mult decât simplitate, fie ea şi admirabilă, sunt înţelepciune „curată, sinceră, dăinuitoare ca nemurirea”, cum concluziona şi autorul „Prefaţei”, redutabilul jurnalist de investigaţii Sorin Ovidiu Bălan.

    Nu direct şi nu pentru că şi-a propus, Traian Socea dezvăluie o stare sufletească, o anumită filozofie a vieţii, pragmatică şi călăuzită de inteligenţă, deschizând o fereastră spre realitate. Dorinţa autorului de a ne transmite cât mai multe informaţii, trăiri, pasiuni, dureri, amplifică imaginea copilăriei, copilăria limpede, tinereţea zbuciumată, anii fără griji cufundaţi într-o lume de basm.

    Graba însă de a dezvălui starea sufletească, atitudinea în unele momete ale peregrinărilor în „Regatul natal” îl apropie mai mult de gazetarul direct, concis, observator rece şi critic decât de autorul pe care sufletul l-a îndemnat să scrie şi care să dea poveştilor, pe lângă originalitate, un strop de căldură.

Poveştile din satul natal, care a fost şi va rămâne universul său, nu sunt pentru Traian Socea simple poveşti; ele reprezintă crâmpeie de viaţă, sunt oportunităţi ce aveau să-l împlinească, să-l definească pentru totdeauna drept un caracter puternic, veritabil, dominat de atitudine pozitivă, talent şi sensibilitate, de o reală trăire afectivă. Poveştile sunt scrise pentru bucuria autorului de a scrie, fără alte gânduri, fără pretenţii, cu instinct şi inteligenţă, cu înţelegerea relaţiilor interumane. Este remarcabilă capacitatea de a sesiza sensul faptelor, de a intui direcţia lor de evoluţie.

    Autorul „Regatului natal” îmbogăţeşte fiecare poveste cu comentarii, cu amănunte, creează scene sugestive – cu justificări care-i aparţin – împrumută personajelor atitudini de cele mai multe ori subliniate cu umor.

    Graiul cuminte şi deseori glumeţ, simplitatea ţărănească, creionată în scris, nu exclud frumuseţea lirică, nici energia epică şi nici chiar conflictul dramatic.

    Pentru jurnalistul Traian Socea nu e un punct de încercare naturaleţea, pentru scriitorul „Reamintirilor”, naturaleţea este înainte de orice calitatea opţiunilor sale, a scrisului său, este unul din punctele forte în întreprinderile sale literare. Poveştile sunt scântei ale înţelepciunii inspirate de un har, de un dar nepreţuit, poveşti din locurile unde s-a născut veşnicia pe care autorul, la îndemnul sufletului său, le-a statornicit în cuvântul scris.

    Dată fiind formaţia sa de jurnalist, Traian Socea are obişnuinţa să mediteze asupra frazei, să revină, s-o rotunjească, s-o finiseze. El ştie că măsura fiecărui om este dată, în primul rând, de calitatea a ceea ce creează.

    Am citit cu interes „Incursiunile în Regatul natal, Rememorări 1 şi 2". Am descoperit cu bucurie, pe lângă minunatele poveşti, un autor modest, cu mult bun simţ, care a păşit cu îndrăzneală, inspiraţie şi talent pe tărâmul literaturii.

        Traian Socea este cu certitudine un scriitor pe care nu doar îl citeşti, ci îl şi reciteşti cu acelaşi interes.

Ilie MATIEŞ