Sorin Ovidiu Bălan, nouă apariţie editorială

           Cimitirul nevaccinaţilor

"Sub bocancii oricărei dictaturi, cît de feroce ar fi ea, se naşte şi se coagulează o mişcare de rezistenţă, care pînă la urmă răstoarnă dictatura"(Sorin Ovidiu Bălan)

Noul roman al colegului meu de facultate, ziaristul şi scriitorul Sorin Ovidiu Bălan, îmi pare un rechizitoriu împotriva siluirii normalităţii, săvîrşit de către efemerii stăpînitori ai vremurilor,  “împuterniciţi” formal să facă şi să desfacă rînduielile menite a eterniza lumea. Un roman-avertisment pentru ipochimenii ce sfidează şi batjocoresc ormele morale care definesc condiţia umană. 

O carte cu un fir epic dramatic, desfăşurat într-un perimetru al morţii, în care personaje simbolice interacţionează după un cod de conduită propriu, în care sinistrul  devine o prejudecată. Un spaţiu – cimitirul – care, în împrejurările terifiante ale pandemiei, graţie, de pildă, lui Basamac - fost mare jurnalist , Chirpic – fost mare tenor, Brotac – fost militar, Cozonac - fost puşcăriaş - devine un sanctuar al păstrării şi cultivării cutumelor şi valorilor nemuririi. 

“Cimitirul nevaccinaţilor” se oferă a fi, socot, un roman robust, de anduranţă existenţială, pe măsura calibrului autorului, care, deopotrivă, mărturiseşte şi sensibilitate şi delicateţe, întreaga sumă a însuşirilor ce înnobilează natura umană, adică.

Încă din facultate, i-am apreciat intransingenţa şi necruţarea faţă de abuzurile comportamentale ale întîi-stătătorilor vremilor contemporane nouă, solidaritatea faţă de neputinţă şi neputincioşi, generozitatea francă, altruismul spontan. Conduită sinceră, fără de ocazie, vă spun drept!

 Sorin Ovidiu Bălan aşa a rămas, pilduitor şi inspirator.

 Drept care, ne încredinţează autorul chiar de pe coperta întîi, „ Cimitirul nevaccinaţilor” e o carte despre dragoste în vremea pandemiei, în care veşnicia devine pavăză. O redută vie populată cu oameni curajoşi.”

Aşadar, Sorin Ovidiu Bălan se arată, iar, un redutabil prozator. Dar de fiorul poetic pe care ni-l dezvăluie tot în ăst roman, ce ziceţi?!...

 „Să ierţi, te rog, n-am mai ajuns la întîlnire,

M-am luat prin cimitir cu treaba şi-am uitat că te ador,

Înconjurat de mituri şi-atîta nemurire,

Te rog să ierţi, iubito, că am uitat să mor.

 

Adio, deci, rămîne atunci pe altă dată,

Cînd tot în vis te voi vesti cu-n mic fior

De n-oi fi iarăşi ocupat, să nu mai mor încă o dată

Să uit şi-atunci de întîlnire, să uit că te ador!”

 

Traian SOCEA

care vă spune că grafica(copertele) e opera strănepoatei sale, pictoriţa Alexandra Oancea, absolventă a UNATC Bucureşti, bursier Academia di Romania din Roma.

P.S.: Romanul „Cimitirul nevaccinaţilor” se poate cumpăra din librării sau comanda la edituradecarte.ro