Nu-i de şpagă: Vrednic este!

Şcoala Iapa(astăzi Luminiş, inaugurată în 1903) va fi reabilitată. Va găzdui Muzeul Satului şi al Şcolii!...

Traian SOCEA

De la Sireţel, Iaşi

"Nu vă pară şagă: de la Neamţ pînă la Iaşi e cîtu-i de la Iaşi pînă la Neamţ, nici mai mult, nici mai puţin!"...(Ion Creangă)  

        Joia trecută, 13 iulie 2023,  am participat la o lansare de carte, autor poeta Elena Rotaru, în comuna Sireţel, judeţul Iaşi. Sireţel numără puţin peste 4 mii de locuitori, dintre care foarte mulţi lucrează în străinătate. Aşezarea vine din străfundurile istoriei, civilizaţia cucuteniană arătîndu-şi vestigiile în mai tot arealul. Ei bine, vă spuneam într-o postare anterioară pe Fb că prezenţa autorităţilor şi a localnicilor a conferit acestei întîmplări culturale proporţiile unui adevărat eveniment. Eveniment petrecut în încăperile muzeului local şi ale bibliotecii comunale, pînă cînd acestea îşi vor avea cuvenit loc în căminul cultural, aflat în refacere.

Evident că am fost impresionat de interesul autorităţilor de a cinsti valorile locale, şi nu numai locale. De a se îngriji ca istoria, tradiţiile şi obiceiurile zonei să fie ştiute, păstrate şi conservate, inclusiv în spaţii potrivite, în care publicul, mai ales elevii, să aibă acces.

          Ce am văzut la Sireţel m-a bucurat. Am în vedere şi celelalte obiective edilitar-gospodăreşti, pentru a căror realizare se osteneşte primarul comunei, medicul veterinar Gelu Spaiuc, aflat la primul mandat.

Iată cîteva imagini:

 

La Piatra Şoimului, Neamţ

 Evoc lucrurile de mai sus întristat că în comuna mea natală nu există un muzeu al satului, iar bibliotecii, ce funcţiona chiar la intrare-stînga în vechiul cămin cultural din Luminiş, i-a luat locul, în noul cămin „reabilitat” cu fonduri europene, un WC!...Ştiu că în schema de personal a primăriei există un bibliotecar. Nu ştiu, însă, unde or fi fost duse miile de volume...

Veţi afla, stimaţi concetăţeni, că un muzeu al satului, ca şi un muzeu al şcolii, s-ar fi putut afla în vechea şcoală din Luminiş.

Veţi mai putea afla că astă construcţie a fost dată în folosinţă în anul 1903, în timpul ministrului Spiru Haret, întemeietorul învăţămîntului românesc. Tot în acele vremuri, lîngă şcoală a fost ridicată locuinţa învăţătorului, care a avut un destin şi mai tragic decît şcoala. Ca să nu mai spun de terenul agricol, pe care făceau practică elevii( inclusiv promoţia mea - 1969)...

Aşadar, acum,  în 2023, se împlinesc 120 de ani (vezi placa inaugurală!) de la sfinţirea şi inaugurarea aşezămîntului şcolii din satul Iapa, azi Luminiş (comuna Mastacăn, pe atunci).

Veţi şti că preotul Roşescu, parohul bisericii din satul Calu, a fost cel care, în a doua parte a deceniului 8 al secolului XIX( 1878), a înfiinţat şcoala în comuna noastră, adunînd, într-o încăpere a propriei locuinţe, aproape 40 de copii. După vreo 10 ani, şi în satul Iapa, preotul Alexandrescu i-a urmat exemplul.

 Veţi şti că însuşi Caragiale, pe cînd era revizor şcolar de Neamţ,  i-a făcut inspecţie preotului-învăţător Roşescu( vezi revista Calu – Iapa!).

Aşadar, iată istorie şi viaţă, destine şi memorie, cărora le datorăm NEUITARE!

Ei bine, aflu că domnul Necului Nicorescu, de 23 de ani primar al nostru, a hotărît să pună capăt dezastrului în care se află şcoala, şcoală în care au învăţat mii şi mii de copii, în care au predat sute de învăţători şi profesori.

           Aflu, deci, că-n localul – REABILITAT – al centenarei şcoli, primarul va face loc şi muzeului şcolii, şi muzeului satului.

    Cum în septembrie 2022, la resfinţirea Bisericii Luminiş, părintele Vasile Hanganu i-a acordat diploma "Vrednic este", semnată de mitropolitul Teofan, noi avem datoria de a ne ruga: 

"AJUTĂ-L, DOAMNE!...

Iată imaginile groazei: