De bună seamă, oricare dintre localităţile României are o istorie proprie,
cu tradiţii şi obiceiuri specifice. Comuna noastră, Piatra Şoimului, veţi fi de
acord, se detaşează de altele, chiar din zonă, prin multe lucruri, cel mai
important, cred, fiind vechimea locuirii teritoriului său, încă din perioada Civilizaţiei
Cucuteni, epoca neolitică( mileniile VI-III î.Hr.).
Mărturii sînt descoperirile făcute de preotul Constantin Mătase şi, mai apoi,
de arheologul Radu Vulpe pe dealul Horodiştea, pe amplasamentul cetăţii dacice
cu acelaşi nume, surată cu celebra Petrodava. Artefacte grăitoare în acest sens
se găsesc la muzeele de istorie din Piatra Neamţ şi, respectiv, Bucureşti.
Destule dovezi despre continuitatea vieţii pe meleagurile noastre veţi găsi în
revista „Calu Iapa” online, sau citind ediţiile tipărite( cine le-o mai
păstra).
Ei bine, stimaţii mei, acest an, 2023, m-a obligat să zăbovesc asupra
vechimii a două instituţii esenţiale pentru oricare comunitate. Mă refer la Şcoala
din satul Luminiş(fost Iapa) şi vechea
primărie a comunei, ale căror vîrste( 120 de ani - şcoala; respectiv, 125 de
ani - primăria) merită celebrate. Şi neuitate, evident, îndrăznind să scriu evocările
de rigoare! (vezi www.calu-iapa.com).
Acum, să zăbovim la Şoala din satul Piatra Şoimului(fost Calu). Vă
reamintesc, stimaţii mei, că a luat
fiinţă în anul 1865, conform Legii asupra Instrucţiunii Publice în Principatelor
Unite, promulgată la 25 noiembrie 1864, lege care instituia şcoala primară, secundară,
superioară şi particulară în Principate. Deşi a fost mult contestată, mai ales
după căderea lui Cuza, pentru că introducea forme fără fond, în sensul că obliga
comunele să înfiinţeze şcoli, acestea neavînd fondurile necesare şi nici învăţători
califificaţi. Cu toate acestea, legea a
fost un progres pentru că instituia obligativitatea şi gratuitatea primelor
patru clase, precum şi trecerea de la ortografia chirilică la cea latină. Către
sfîrşitul secolului la XIX-lea, ministrul Spiru Haret a schimbat această lege,
întemeind învăţămîntul românesc modern.
Aşadar, anul 1865 consemnează timida
înfiinţare a primei şcoli din comuna noastră, cea din satul Calu. Neajunsurile(dezinteresul
conducerii comunei şi al statului, precum şi al sătenilor...) au făcut ca
existenţa sa să dureze pînă în anul 1873, cînd a fost desfiinţată.
După 5 ani, în 1878, preotul Ioan
Roşescu face loc şcolii în propria-i locuinţă. După doi-trei ani, intersesul faţă de şcoală crescînd, preotul construieşte
în propria-i ogradă un local în care încăpeau 30-40 de elevi. Desigur, grosul
cheltuielilor era suportat de părintele Ioan Roşescu, din propriul buzunar,
normal. După venirea lui Spiru Haret ca ministru al Instrucţiunii Publice,
lucrurile s-au îmbunătăţit, fapt care a culminat cu ridicarea unui nou local,
inclusiv locuinţă pentru director, pe actualul amplasament al Şcolii din satul
Piatra Şoimului, în anul 1908.
Drept care, iată, cifre
rotunde: 145 de ani de la reînfiinţarea şcolii de către preotul Ioan Roşescu şi
115 ani de la ridicarea noului local, în arealul prezentei unităţi şcolare (vezi placa inaugurală!).
Peste cîteva zile debutează noul an şcolar, 2023-2024. Prin urmare, n-ar fi
deloc rău ca directorii ambelor şcoli să le povestească elevilor puţin din
istoria acestor instituţii şcolare, în care au învăţat părinţii, bunicii, moşii
şi strămoşii lor, în care au predat sute şi sute de cadre didactice.
Un asemenea omagiu este, cred,
obligatoriu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu