Şcoala Piatra Şoimului – 145 ani de la (re)înfiinţare

Traian SOCEA

De bună seamă, oricare dintre localităţile României are o istorie proprie, cu tradiţii şi obiceiuri specifice. Comuna noastră, Piatra Şoimului, veţi fi de acord, se detaşează de altele, chiar din zonă, prin multe lucruri, cel mai important, cred, fiind vechimea locuirii teritoriului său, încă din perioada Civilizaţiei Cucuteni, epoca neolitică( mileniile VI-III î.Hr.).

Mărturii sînt descoperirile făcute de preotul Constantin Mătase şi, mai apoi, de arheologul Radu Vulpe pe dealul Horodiştea, pe amplasamentul cetăţii dacice cu acelaşi nume, surată cu celebra Petrodava. Artefacte grăitoare în acest sens se găsesc la muzeele de istorie din Piatra Neamţ şi, respectiv, Bucureşti. Destule dovezi despre continuitatea vieţii pe meleagurile noastre veţi găsi în revista „Calu Iapa” online, sau citind ediţiile tipărite( cine le-o mai păstra).

Ei bine, stimaţii mei, acest an, 2023, m-a obligat să zăbovesc asupra vechimii a două instituţii esenţiale pentru oricare comunitate. Mă refer la Şcoala din satul Luminiş(fost Iapa) şi  vechea primărie a comunei, ale căror vîrste( 120 de ani - şcoala; respectiv, 125 de ani - primăria) merită celebrate. Şi neuitate, evident, îndrăznind să scriu evocările de rigoare!     (vezi www.calu-iapa.com).

Acum, să zăbovim la Şoala din satul Piatra Şoimului(fost Calu). Vă reamintesc, stimaţii mei, că  a luat fiinţă în anul 1865, conform Legii asupra Instrucţiunii Publice în Principatelor Unite, promulgată la 25 noiembrie 1864, lege care  instituia şcoala primară, secundară, superioară şi particulară în Principate. Deşi a fost mult contestată, mai ales după căderea lui Cuza, pentru că introducea forme fără fond, în sensul că obliga comunele să înfiinţeze şcoli, acestea neavînd fondurile necesare şi nici învăţători califificaţi. Cu toate acestea, legea  a fost un progres pentru că instituia obligativitatea şi gratuitatea primelor patru clase, precum şi trecerea de la ortografia chirilică la cea latină. Către sfîrşitul secolului la XIX-lea, ministrul Spiru Haret a schimbat această lege, întemeind învăţămîntul românesc modern.

 Aşadar, anul 1865 consemnează timida înfiinţare a primei şcoli din comuna noastră, cea din satul Calu. Neajunsurile(dezinteresul conducerii comunei şi al statului, precum şi al sătenilor...) au făcut ca existenţa sa să dureze pînă în anul 1873, cînd a fost desfiinţată.

 După 5 ani, în 1878, preotul Ioan Roşescu face loc şcolii în propria-i locuinţă. După doi-trei ani, intersesul faţă de şcoală crescînd, preotul construieşte în propria-i ogradă un local în care încăpeau 30-40 de elevi. Desigur, grosul cheltuielilor era suportat de părintele Ioan Roşescu, din propriul buzunar, normal. După venirea lui Spiru Haret ca ministru al Instrucţiunii Publice, lucrurile s-au îmbunătăţit, fapt care a culminat cu ridicarea unui nou local, inclusiv locuinţă pentru director, pe actualul amplasament al Şcolii din satul Piatra Şoimului, în anul 1908.

Drept care, iată, cifre rotunde: 145 de ani de la reînfiinţarea şcolii de către preotul Ioan Roşescu şi 115 ani de la ridicarea noului local, în arealul prezentei unităţi şcolare (vezi placa inaugurală!).

Peste cîteva zile debutează noul an şcolar, 2023-2024. Prin urmare, n-ar fi deloc rău ca directorii ambelor şcoli să le povestească elevilor puţin din istoria acestor instituţii şcolare, în care au învăţat părinţii, bunicii, moşii şi strămoşii lor, în care au predat sute şi sute de cadre didactice.

 Un asemenea omagiu este, cred, obligatoriu!...