Mulţumesc
Viorel Cosma, trăiască Mesagerul!
Primesc pe WhatsApp, textul de mai jos, semnat,
recent, de publicistul Viorel Cosma, în Mesagerul de Neamţ, celebra sa rubrică
“Rătăciţi în tradiţie”. De bună seamă, trebuie să menţionez că întîia sa vedere
a luminii tiparului s-a întîmplat în 1998, în chiar primul număr al revistei
“Calu Iapa”.
Remarci noi, după 25 de ani? Toate vechi, vorba
prof. Monica Nicorescu: “Remarcabil!
Viorel Cosma era şi este inconfundabil! Cercul vicios, din păcate, a rămas pe
poziţii, nu s-a clintit deloc, oricît l-au atacat unii şi alţii. Oamenii se
afundă tot mai mult în ignoranţă şi suficienţă, dezorientaţi total! Să nu ne
mai facem iluzii, că se va schiumba ceva! <<Asta e!>>, (cum spune o vorbă celebră). Somn
uşor, tuturor! (Traian Socea)
Rătăciți în tradiție: Cercul vicios
Pierdut
și regăsit, asta ar fi povestea textului de mai jos. L-am scris prin 1998 sau
1999 pentru publicația “Calu Iapa”, din drag de fondatorul și editorul
publicației, nimeni altul decît Traian Socea, inegalabilul Lord de Double
Horses. Zilele trecute am regăsit comentariul pe site-ul revistei, care “supraexistă” (că de supraviețuit, vorba lui Traian, e mai greu!)
la Piatra Șoimului, din 1998.
“Pe
Valea Bistriței, românul are o vorbă care îmbină savoarea duhului moldovenesc
cu o lîncezeală inconfundabilă. El zice, mîndru nevoie mare, că-i bine că este.
Îi este bine cu o fărîmă de puțin, pentru
senzaționalul motiv că și acea fărîmă există. Nu percepe mizeria, nu-și
imaginează nimicul. O fărîmitură de orice fel ar fi, oricît de mică, oricît de
intutilă, e văzută ca un dar. Darul nu se caută la dinți. Nici viața, așa cum
e. Doar și viața e un dar, nu? Poate, din această cauză, pe munteanul nostru
moldovean, spre deosebire de omologii răspîndiți pe forme de relief similare
din țară, n-ai să-l vezi vreodată vociferînd, protestînd, demonstrînd. El e
priceput la a ridica din umeri. Face și treabă în curtea sa, nu-i vorbă, e
hărnicuț, se știe, dar nu-i pasă că trăiește prost. E suficient că trăiește. E
bine că este. Restul e resemnare. Dovezi? Iată una: nu are rost să-i vorbești
despre credulitate, că-l jignești la portofoliul de orgoliu. Credulitatea
îmbracă o haină cumva nostimă, de n-ar fi tragică – cînd e păcălit, așa cum se
întîmplă de multe ori, zice că el a fost de fapt mai șmecher și se laudă că a
păcălit păcălitorul, făcînd-o pe prostul. La urma-urmei, și păcăleala e bună.
Pentru că este.
Oricum
o dai, din acest cerc vicios, clădit pe realitatea de dincolo de vorbă, n-ai
cum ieși. Aparent, doar aparent, s-ar rupe cercul atunci cînd omul nostru de la
munte dă de greu. Ceea ce pentru el înseamnă să meargă la oraș, la doctor ori
la proces. Sănătatea și dreptatea – da, astea-l dor. Culmea e că, dacă-l dor,
înseamnă că există și deci e bine.
Cum
România s-a născut la țară, iar Valea Bistriței are o semnificație
inconfundabilă pentru România, devine atît de limpede de ce pe la noi se
votează cum se votează, încît nici nu mai trebuie explicat.” (Viorel COSMA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu