Mulţumesc, Domnule Profesor!

 “Confidenţe în toamna vieţii”

Prof. univ. dr. Gogu Ghiorghiţă mă rasfaţă cu noua sa carte “Confidenţe în toamna vieţii”, apărută recent la Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Carte care se adaugă altor zeci, majoritatea de ştiinţă şi cercetare, al cărei motto proteguitor aparţine lui Mark Twain: “Carţile mele sunt ca apa; cărţile geniilor sunt ca vinul. Din fericire, toată lumea bea apă”.

      Confidenţele de acum ale profesorului Ghiorghiţă, fost şi rector al Universităţii “Vasile Alecsandri” din Bacău, etalează sugestia “carpe diem” însă şi invită la implacabila, triumfala călătorie a clipei. Un volum care evocă întîmplări şi personaje aparte, marcante atît în cîmpul ştiinţei şi cercetării, cît şi al desfăşurării spirituale şi, evident, sociale.

      Domnule profesor, recunoştinţă pentru evocarea mea (pag.132-133), onorat fiind de prezenţa-mi lîngă marile personalităţi ce v-au inspirat această carte, care vă întregeşte cuvenit personalitatea. 

     Mulţumesc, aşadar, pentru rîndurile dumneavoastră care, deşi nemeritate, mă bucură foarte! (Traian SOCEA)

 Gogu Gheorghiţă:

"Reîntâlnire cu un vechi prieten"

Aflu că, joi 12 mai 2022 după amiază, la Biblioteca „G. T. Kirileanu” din orașul nostru, domnul Traian Socea – un prieten jurnalist pe care nu-l mai văzusem de ani mulți, își lansează o carte despre „regatul” său natal – Calu Iapa. Ba mai mult, că e o „recidivă” a sa, după un prim volum care a apărut în urmă cu trei ani. Dornic să-l revăd și curios să-l cunosc și în postura de scriitor, dau curs invitației unui prieten comun – redactorul Mihael Balint și descind la evenimentul organizat cu prilejul acestei lansări.

În sala „Cupola” a lăcașului de cultură amintit, iubit de pietreni, unde au avut loc multe acțiuni și întâlniri memorabile de-a lungul anilor, s-a produs și întâlnirea cu jurnalistul și mai nou scriitorul Traian Socea. Am fost surprins plăcut să constat că, deși nu-l mai văzusem de vreo două decenii, mi s-a părut neschimbat, doar un pic mai plinuț, dar cu același stil de a fi și a privi lucrurile din jurul său, zugrăvite într-un limbaj original, inconfundabil. L-am admirat ca jurnalist pentru non-conformismul său, dar și pentru că și-a păstrat – indiferent de regim, rectitudinea, modul de a recepta și prezenta evenimente și întâmplări, același stil de comunicare, un limbaj scris și verbal în care strecoară cu măiestrie graiul vechi moldovenesc. Cred că și din acest motiv place cititorilor.

La întâlnirea cu autorul volumului al doilea al cărții „Regatul natal – Calu Iapa” a fost prezent în sală un public select, format în mare parte din prieteni, între care și foști colegi ai săi, jurnaliști din oraș și județ. Cum e autorul, așa a fost și întâlnirea, adică lipsită de fasoane, deschisă, destinsă, interactivă, foarte plăcută și chiar instructivă într-un anume fel.

Urmează să lecturez volumul lansat joi pentru a-mi face o părere mai avizată, dar frunzărindu-l mi-am dat seama că e constituit din amintiri și întâmplări trăite de autor în copilărie, adolescență și ca om matur. Volumul cuprinde unele capitole în care ia atitudine și față de modul cum am fost speriați, lipsiți de drepturi și jefuiți prin măsurile aberante luate de autorități în fața pandemiei. Iată cum se exprimă autorul în acest sens: ... „recunosc că n-am subestimat cumplita molimă, că am sperat în terapiile prevenției, că am crezut în infailibilitatea vaccinului... Însă, fetișizarea vaccinării, livrată contra miliarde, care a amăgit multă omenire, a fost spulberată tocmai de liota de specialiști, analiști și alte odrasle înțepate cu trufia de a toateștiutori, ce se perindau în tandem pe la toate tembeliziunile. Laolaltă, vituperând omul sănătos, fără compasiune pentru betegii cronici, cărora li se închiseseră ușile vindecării și cărora, deja, li se deschiseseră gurile sacilor de plastic”... Conștient de nevrednicia și nimicnicia celor ce ne conduc, de lipsa lor de scrupule, de goana lor disperată de a se căpătui cu orice preț și de neputința noastră cronică, autorul invocă divinitatea pentru a ne scoate din impas: ...„Doamne Dumnezeule, simt că a Ta Împărăție e pe calea pierzaniei... Înțeleg că fiind acolo, sus, Doamne ești suveran peste toată omenirea. Atunci, Doamne, resfințește OMENIA, redefinește CUMSECĂDENIA în astă lume zăpăcită de nenorocita sete de putere...

Seacă, Doamne, „vitejia” ăstor nelegiuiți care siluiesc pe cei mai firavi, mai nevolnici dintre supușii tăi!...” Chiar și din aceste câteva considerații și citate ne dăm seama că avem dea face cu un cetățean adevărat, neobișnuit doar cu a depăna amintiri și a contempla întâmplări ce se petrec zilnic în jurul nostru, ci și de a lua atitudine față de acțiuni și evenimente care deturnează omul de la ale sale, îl fac să plutească în necunoscut, îl privează de libertatea de a visa la un viitor mai bun.

Dacă adaug povestirile cu tâlc și pildele extrase din ele, relatate de autor într-un limbaj ce seamănă cu al celui mai cunoscut povestitor trăitor pe meleaguri nemțene în urmă cu foarte mulți ani, avem un motiv în plus să procurăm și să lecturăm acest volum...“

Cartea domnului profesor poate fi descarcată de aici