romanul înnobilării suferinței
CHIRVASĂ
În jurul Ziei, se învârte un întreg
univers, ce are ca punct de plecare imensul buchet de bujori, pe care Victor,
cel care avea să-i devină soț, i l-a oferit imediat după ce s-au conscut într-o
gașcă de prieteni, care o însoțesc pe Zia pe tot parcursul romanului. Bujorii,
considerate flori nobile, reprezintă de fapt motivul ascuns al căutărilor, pentru
toate personajele din roman. Acestea nu sunt doar în căutarea unui loc anume,
ci sunt în căutarea propriului Eu, al destinului fiecăruia, chiar dacă aceste
căutări se produc pe toate meridianele lumii sau în zonele pur naturale, cum
este Delta Dunării. Fiecare personaj caută ceva, iar aceste căutări sunt
însoțite de sacrificii, de drame interioare și de suferințe cumplite.
Dacă pentru Zia momentul nașterii fiului,
Constantin, trebuia să fie un moment al fericirii, al împlinirii unei căsnicii
fericite, întâmplarea face ca acesta să se transforme într-o veritabilă dramă
ce se accentuează pe parcurs. Victor, soțul său, alături de care trebuia să
împartă bucuria venirii pe lume a lui Constantin, întârzie la momentul nașterii,
lucru peste care, în prima clipă, Zia, știindu-i munca asiduă din subteran, îi
acordă circumsatnțe. Dar întârzierea persistă și aceasta începe să aibă temeri,
pe care deocamdată nu le afișează, deși în sinea ei suferă profund. Monologul
său interior, nerostit, despre munca lui Victor revine obsesiv și pare să o
copleșească. Dar ceva o scoate din această stare și o face să trăiască alte
clipe de emoție. În același trimp cu fiul său, s-a născut un alt copil, care
din nefericire a fost abandonat. Alexandru, cum avea să-l numească Zia, fusese
născut de o femeie de origine tătară, care din motive necunoscute încă, l-a
lăsat pur și simplu și a fugit din spital. Zia decide să-l înfieze și începe să
se ocupe de el, alăptându-l și tratându-l ca pe propriul copil. De aici o altă
neliniște interioară începe să o cuprindă, punându-și tot felul de întrebări
legate de ce va spune Victor.
Atât Zia cât și Victor se autoamăgesc că
totul va fi bine, dar întârzierea lui Victor are un motiv serios. Un accident
de mină îl face să-și piardă un picior și de aici drama celor doi capătă
proporții apocaliptice. Cei doi copii
cresc, în situația cumplită în care Victor este infirm, iar timpul lui se
împarte între clinica de recuperare și biroul de la seriviciu, unde conducerea
i-a găsit un loc de muncă în ton cu infirmitatea sa.
Speriat, neîmpăcat cu noul său statut,
Victor alunecă, poate fără fără să vrea, pe căi pe care nu le bănuia. Alina,
infirmiera de la recuperare, o fată frumoasă și fără scrupule, opusul tuturor
celor din anturajul lor, se
îndrăgostește de Victor și urmările nu se lasă așteptate. Victor își lasă soția
și cei doi copii și se mută la Alina, fără vreo avertizare față de Zia sau
copii. De aici, o altă dramă pentru Zia, dar și pentru prietenii lor Felicia și
Mircea, cei care le-au fost mereu alături.
Copiii Constantin și Alexandru cresc și se dovedesc două caractere total
opuse. Constantin, un introvertit, pe
alocuri neîndemânatec, mereu nesigur, își alege cu grijă locul în societate,
fiind conștient de lacunele sale interioare. La un moment dat, se îndrăgostește
de o studentă, mai mare decât el și face din acest lucru o adevărată pasiune,
dar, în același timp, trăiește și o adevărată dramă.
Plecarea fetei și părăsirea lui Constantin
ne oferă prilejul unui periplu prin mai multe țări ale lumii, din Europa până
în America de Sud, în care facem cunoștință cu lucruri reprezentative din
aceste țări, dar și cu obiceiuri și un nou mod de viață pentru Constantin, care,
în ciuda felului său de a fi, dovedește tenacitate și stăruință în căutarea
marii sale iubiri. O iubire pierdută pe
vecie, pentru că, în ciuda căutărilor sale pe toate meridianele lumii, nu va
reuși să o împlinească.
Alexandru, un copil talentat, mereu
descurcăreț, total opus lui Constantin, află despre originea sa și pleacă în
căutarea propriilor săi înaintași, luând ca punct de reper Delta Dunării. Prin
Alexandru, intrăm într-o altă lume, cea a vieții din Deltă, unde aflăm lucruri
interesante despre această parte a țării și obiceiuri ce se păstrează de
milenii sau specialități de mâncare renumite în toată Europa, cum e sorceagul
de pește.
Autorul
nu-și abandonează intenția de a ne oferi cât mai multe amănunte despre eroii
romanului, aducând în prim plan cuplul Victor-Alina, de data aceasta dintr-o
altă perspectivă. Dacă Victor a părăsit-o pe Zia fără prea multe explicații, de
data aceasta este rândul lui să fie părăsit de Alina, tot fără explicații. Doar
dintr-un bilețel laconic este tot ce a aflat Victor despre plecarea Alinei.
Drama lui Victor este fără margini și de data aceasta fără ieșire. De la
suferință, la sentimentul inutilității și alunecarea pe panta beției nu e decât
un pas, pe care Victor îl face definitv.
Consumate, marile drame ale romanului par
să se estompeze, acestora luându-le locul noi căutări pe care Zia, Constantin,
Alexandru, dar și Felicia, Mircea sau Ilina(fata acestora) le încep din dorința
de a se reuni. Delta Dunării este punctul de întâlnire, iar Alexandru este
motivul pentru care atât Zia, cât și Felicia, Mircea și mai ales Ilina, aleg
plecarea în Deltă ca pe o împlinire a căutărilor pe care le-au făcut pe tot
parcursul romanului. La acest punct culminant al întâlnirii finale converge și
Constantin, alături de un grup de nemți.
Dornici să cunoască frumusețile Deltei și obiceiurile zonei, aceștia participă
involuntar la reunirea familiei Ziei, dar și la momentul emoționant când Mircea
și Felicia află că Ilina trăiește o poveste de dragoste cu Alexandru, despre
care nimeni nu știa mai nimic.
Chiar dacă fericirea întâlnirii este
umbrită de vestea morții lui Victor, Zia găsește tăria de a trece peste moment,
legându-și cu toții speranța de a descoperi pe viu locul unde bujorii înfloresc
în sălbăticie, acolo unde frumusețea lor este dătătoare de fericire, de
speranță și de iubire. O iubire pe care pare să o descopere și Constantin, în
persoana unei fete din grupul de nemți.
În
concluzie, „Acolo unde înfloresc bujorii” este o lectură palpitantă, plină de lecții de
viață, plină de suspans și dramatism și care ne oferă și multe mostre de punere
în valoare a frumuseților din Delta Dunării, dar și ale parcusului Dunării pe
teritoriul românesc
Născută în 1984, a absolvit Scenografie în cadrul
Universității Naționale de Teatru și Cinematografie I.L. Caragiale,
București. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru al Școlii Române
din Roma.
În 2006,
a debutat la Teatrul Nottara, București, cu
spectacolul “Travestiuri” în regia lui Dan Vasile. Au urmat alte proiecte
teatrale, musical și scurt-metraj și, în paralel, a
participat la expoziții de pictură
și fotografie în țară și străinătate (Italia,
Germania, Spania, Danemarca, Statele Unite, Singapore). Dintre cele mai importante, Ateneul Român (Y@A),
Casa George Enescu (Y@A), Balul de Cristal, organizat de Casa Regală a
României (Y@A) , Festivalul lntl.
de Teatru de la Sibiu, Quadriennala
de
la Praga, Kunstart-Bolzano,
ArtViIIe-Copenhaga, Berliner Liste-Berlin, Urban Nation Museum, Berlin.
Între 2015 și 2018, expune
permanent la Reginart Art Gallery, un studio/galerie deschis împreuna
cu familia, la Roma.
În 2018,
a participat la digital Art Stage
Singapore, Bbuzzart Gallery și, în 2019,
la „See me” New York, ChaShaMa Gallery. În 2020, a avut loc expoziția personală „Io sono”,
în cadrul Galeriei Accademia di Romania, Roma, ltalia, iar în 2021 participa la Expoziția „Fuori confini”,
Porto di Traiano, Roma.
A primit, în 2019, Rezidență Artistică la Urban Nation
Museum, Berlin, Germania.
Între 2020-2022, a beneficiat de bursa Vasile Pârvan, la Accademia di Romania,
Roma, Italia.
În 2023, expune la Bienala de Artă de la Florența.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu