21 ianuarie 2025

Text (scris în 2017) ce n-a văzut lumina tiparului

Mica UNIRE, Marea SFIDARE

Orice asemănare, deloc întîmplătoare!

Traian SOCEA

Supt poală de Ceahlău, 2014
Cu mine însumi legămînt făcînd, am reușit ca din Ajunul Crăciunului lui 2016, cu „Hristos S-a născut!, binețea acelor zile, să petrec și Sfîntul Vasile, pe vechi, fără să mă uit la nici o tembeleziune, și nici să asasinez înalta tehnologie, reprezentîndu-mi clar cît de chinuit va fi în ăst răstimp domnia sa, Internetul.

Una peste alta, cu teveurile am reușit „parțial color”, cu aITiul - tot pe acolo. Telefonmobilului, însă, nu i-am rezistat, căci, pînă la o anume verigă a lanțului trofic, mă chem încă, drăgăliță doamne, ființă. Umană. Ș-apoi, nu-i poți refuza țăranului toate „binefacerile” emancipării.

Așadar, ușor nu mi-a fost, reflexul profesiei hărțuindu-mă pervers, după zeci de ani de presă. Apoi, în domițiliul guvernat autoritar de „nevasta care stă la mine”, nici că era chip ca televizorul deschis încontinuu să nu-ți fure ochiul. 

Și totuși, mi-am văzut de sărbători, asociindu-le mai mult ca nicicînd strămoșeștilor năravuri:

 în hambar - făină de popușoi;

 în pod - slănină;

în beci - rachiu și vin în damigene, varză murată în poloboc.

Și, da!, foc în sobă.

Toate, exclusiv naturale, ca și brînza din putina pe care, de mulți ani, înainte de Crăciun, mi-o aduce neamul meu, Adrian Socea, ca un fel de trofeu al faimei sale de excelent fermier și dibaci făcător de brînză de oi, ca s-o desfund ritualic, în fața musafirilor, tocmai la prînzul primei zile a Nașterii Domnului...

Cu alte cuvinte:

Trai, Traienică!..

Ecologic, ca-n poveste.

Și mai vîrtos, în zilele după ce Domnul ne-a răsfățat cu ninsorile și gerurile copilăriei.

Retrăiam anii aceia de demult, într-o procesiune anume:

pișcat de gerul de afară, ș-apoi fuguța la gura sobei….

Adică, la un rachiu fiert, înnobilat cu neînregistrate „ingrediente”, exclusiv neaoșe, la OSIMul obștescului nostru trai, regulat de atîtea norme fabricate de străinii vieții noastre efemere.

După care, intempestiv, la trîntă sar și cele îmbietoare damfuri irumpte din tigaia seducător de neagră și adîncă, prosternată sexy pe plita de tuci, înroșită mistic de cele trei ochiuri cerești, scrutate încă din vecii prea-prunciei mele pămîntești.

Și te ține, gură!

Făr de moftoreală, în farfurie plonjează bucăți de slănină, mușchi și cîrnați afumați ca în fiecare an de bunul și eternul vecin bădia Costică Bofan, la afumătoarea sa nepereche.

În cadență milităroasă, vine natural, tot pe calea cea bucală, brînza lui Adrian, sedusă programatic de flenduri de varză murată în apă de la Izvorul lui Grasu de la Negulești, pigmentată cu rubiniul obraznic al celor dolofane 4 căpățîni de sfeclă roșie-mov, pitite strategic în cele 4 puncte cardinale ale polobocului moștenit de la străbunicul bunei și neuitatei mele mame, Aristița. 

Apoi, mai îndrăznește, iubite cetitoriule, și rostogolește, fuga-fuguța, în untura fierbinte din  farfurie, cîteva cubulețe de varză murată și fugărește-le nemilos prin toată tocmeala asta c-un guguloi de mămăligă apucat musai cu degetele mîinii drepte.

Musai, căci așa-i legea cu mămăliga asta, făcută din făină albă, din popușoi nemțești - nemodificați genetic, adică - care se macină doar la Moara de apă a lui Patrafiru, moștenitorul legal și moral al celor dintîi viteji hotarnici, flăcăi de descălecători ai răzășimii de pe la noi și pînă hît-departe, pe valea și plasa Tazlăului de Neamț.

Firește, stînga  are și ea fișa postului, anume să transporte sacadat la vrășmașa gură ulcica tot mereu plină cu rubinia streșînică, unica licoare ce s-asezonează pantagruelicului praznic ce consacră sărbătorile noastre de iarnă.

 

Una mică, alta mare, aer tare

Din nou în cotidian…

     Veți consimți, dragi compatrioți, că traiul bun și nesimțirea îți subminează bucuria de trăi, „grație” și implacabilului timp fizic al Terrei, care se tot condensează și ne tot comprimă viața.

Prin urmare, reintri pe orbita îndeletnicirilor cotidiene, prestabilite și hotărîte de prozaicul existenței noastre pămîntene, căreia unii îi zic destin sau, mă rog, soartă, într-o devălmășie mereu relativă.

Așadar, reconectarea la spațiul cotidian.

Orice deschizi, tv, ziare, saituri, îți livrează, în regim „breaking news”, „Senzațional”, „Exclusiv” - știri de „prima pagină”, chipurile.

Asaltul manipulărilor de tot felul asupra firavei ființe umane devine atît de copleșitor încît, tare adesea, te iau durerile capului, la propriu.

 Capra lui Klaus…

Care-va-să-zică, aflu că Johannis nu e invitat la instalarea prezidentului Trump. Chemați la ceremonii, aflu iarăși, sînt numai Grindeanu și Dragnea, fapt ce lansează în scenă povestea caprei vecinului de la Cotroceni, care să înfulece varza din perimetrul celuilalt palat, al Victoriei, unde sălășluiește guvernul întîiului pesedist al țării.

                                  Sau invers,

 de ce n-ar cultiva și neamțul nostru prezident varză?! 

Că n-ar avea GHINION, ș-ar primi subvenție la hectar, socoată garantată 100% de Dacian Cioloș, fostul șef al parodicului său guvern, ex-sulfamidicul comisar european al agriculturii.

O jucăreală penibilă între teritoriile celor două palate, de parcă la Washington cei doi prezenți n-ar reprezenta România, ci s-ar deda la vreo periniță, pe imașul comunal din fața Washington DC… 

Harta lui Dodon… 

    Noul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, s-a dus la Moscova, la raport.

Țarul Putin i-a dăruit harta Moldovei Mari.

Care-o fi semnificația gestului, taman în preajma instalării noii administrații americane?!...

Nu e greu de priceput, în contextul în care anal-iștii geopolitici insinuează că vom asista la o nouă reîmpărțire a lumii. Prin urmare, zicerea lui Dodon într-o conferință de presă, alături de Putin, cum că jumătate din România e teritoriul Moldovei Mari, nu provoacă trepidații primilor politicieni ai nației. 

Care sînt frisoanele lor?!... Cele expediate de Ghiță și, mai nou, cele sugerate de descăunatul Coldea. 

    Ce blestem pe ispravnicul Intellingence-ului românesc, să fie mazilit de un Ghiță! 

Turnătoria a înstăpînit România, iată marea realizare a anilor democrației de după nouăzeci… 

Mica UNIRE, marea SFIDARE… 

Prin urmare, la Iași, la celebrarea a 158 de ani ai Micii Uniri, președintele nu va participa, pentru că - susțin unii oficiali - se va afla pe undeva pe cîmpul tactic al UE, fix pe 25 ianuarie.

Păi, de ce-ar trebui să se afle în Dulce Tîrg al Ieșilor neamțul nostru național? 

Păi, ca să răspundă de ce Moldova de dincoace de Prut a rămas cea mai săracă regiune a UE, în pofida promisiunilor Comisiei Europene, care încă-nainte de aderare se numeau dezvoltare și coeziune economică. 

Sînt 10 ani de aderare la UE și sărăcia domnește în Moldova de dincoace de Prut.

    Bunăoară, în cele 6 județe( Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui) componente Regiunii de dezvoltare Nord-Est, infrastructura rutieră e sublimă, dar... Din 90 pînă-n 2016, fiecare județ a produs, în medie, cam 12 parlamentari. 

Așadar, peste 70 de parlamentari au populat Parlamentul României în 6 legislaturi de cîte 4 ani, și în una de 2 ani(90-92). În cei 26 de ani, cele 6 județe au trimis la București în jur de 500 de senatori și deputați. 

Compatrioate, socotește cîți bani a irosit contribuabilul cu emanaţii ăștia, care, în fiecare lună/capita, a încasat în jur de 5.000 de lei - indemnizație și aproape 10.000 de lei – sumă forfetară, destinată funcționării cabinetelor lor parlamentare, din teritoriu.

     Drept care, socotiți 15.000 lei/lună, pe cap de inteligență și voință parlamentară. 

Într-un an se adună 180.000, iar în 4, în jur de 720.000 lei. Înmulțiți suma asta cu 26 de ani( parcursul legislaturilor), apoi cu 500( numărul aleșilor în toți acești ani).

Totalul s-ar cifra la circa 9,4 miliarde de lei. NOI!

Ce ziceți, compatrioți, s-ar fi putut construi o autostradă, de le Nord la Sud sau de la Est spre Vest?!... 

                                  Dacă n-ajunge,

adăugați și indemnizațiile consilierilor locali și județeni(cu miile, în cele 6 județe), care nu numai că nu prestează voluntar, ci mai papă ban public și din prezența lor prin ăgi sau/și consilii de administrație. 

Ce răspunsuri ar da, la CESTIUNE, aleșii nației moldave?!...

Ce-ar fi trebuit să spună, mai ales la Iași, prezidentul național, în legătură cu alegațiile lui Dodon?!... 

Poate-l inspiră Putin, vai mama noastră!...

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

free counters

Copyright

Protected by Copyscape Duplicate Content Detector